{"id":7870,"date":"2011-06-02T14:14:56","date_gmt":"2011-06-02T12:14:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7870"},"modified":"2015-01-15T17:07:08","modified_gmt":"2015-01-15T15:07:08","slug":"triumful-nimicului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/triumful-nimicului\/","title":{"rendered":"Triumful nimicului"},"content":{"rendered":"

Sf\u00e2rsitul lumii s-a am\u00e2nat pentru luna octombrie a acestui an, ne-a asigurat pastorul Harold Camping. Nu am aflat\u00a0 \u00eenca ziua si ora, dar,\u00a0 dupa cum arata profetul, teama mi-e ca nu cumva eternitatea sa-l cheme mai devreme, sa nu-i dea sansa sa-si rosteasca ultima profetie. O tara uriasa, cu at\u00e2tia psihiatri de mare clasa, nu se putea sa nu aiba bolnavi pe masura, dar si prozeliti\u00a0 capabili sa explice chiar si ceea ce nu poate fi explicat.\u00a0 Daca sf\u00e2rsitul promis va fi sa se am\u00e2ne iar, acestia nu-si vor condamna profetul, ci vor socoti am\u00e2narea drept un gest de bunavointa a Domnului pentru ca s-au pregatit sa \u00eent\u00e2mpine cum trebuie acel \u00eenspaim\u00e2ntator sau eliberator moment. \u00centotdeauna raspunsurile, justificarile esecurilor sunt mai temeinice dec\u00e2t faptul \u00een sine. <\/strong><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cen ceea ce ne priveste, n-ar fi corect sa o sf\u00e2rsim deodata cu americanii deoarece noi suntem cu niste zeci de ani \u00een urma lor. Desi experienta arata ca\u00a0 istoria nu tine seama de\u00a0 cei\u00a0 ramasi \u00een urma ori de cei rataciti. Asadar, dupa pastorul Camping,\u00a0 lumea, indiferent daca-i convine sau nu, ar mai avea de plutit \u00een cautarea unui alt Ararat \u00eenca patru luni si jumatate. La noi, din pacate, catastrofa a \u00eenceput mai demult, caci Guvernul Boc este, de o vreme, sub jurisdictia altui profet, tot american, Jeffrey Franks, care nu a fixat o data a disparitiei noastre, ci a facut \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t sa ne-o dorim singuri, vegheati de ceausii lui bastinasi. Cu alte cuvinte, data fiind \u00eenaltimea scopului, profetul nostru a simtit din prima clipa nepriceperea si slugarnicia acestora, dar si convingerea celor alesi sa ne extermine ca ne fac un mare bine, noua, ignorantilor si nerecunoscatorilor. Sigur, Jeffrey Franks\u00a0 a nimerit-o, dar nu avea cum sa cunoasca o particularitate a acestui spatiu: el produce ne\u00eencetat profeti, iluminati, clarvazatori si ghizi \u00een pustie, dar toti fara prea multa imaginatie. Nici nu apuca sa dispara unul \u2013 tragic de cele mai multe ori \u2013, ca un altul \u00eei ocupa locul: desi figura noua, nu stiu cum se face ca, p\u00e2na la urma, recurge la aceleasi practici. Nici unul\u00a0 nu \u00eencearca macar sa faca niste lucruri normale, cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een alte tari, ci se angajeaza \u00een modernizari devastatoare care\u00a0 ne lasa rani deschise pentru mult timp. Asa a fost ieri, \u00een \u201eepoca de aur\u201c, asa este si astazi, dupa mari convulsii soldate cu varsari de s\u00e2nge; \u00een fapt, se schimba doar portretele. Cei de v\u00e2rsta mea au avut posibilitatea sa auda numeroase prevestiri despre catastrofe si sf\u00e2rsituri: de lumi, de or\u00e2nduiri, de epoci si, desigur, de profeti. Veneau spre noi comete, meteori uriasi, pam\u00e2ntul urma sa-si schimbe axa, fanaticii religiosi ne asigurau ca e foarte aproape Apocalipsa, ca ne-am afla \u201e\u00een timpurile din urma\u201c,\u00a0 se prevesteau maladii cumplite, razboaie incredibile din care nu lipseau bombele atomice \u00eenc\u00e2t, \u00een orice spatiu te-ai fi gasit, nu puteai sa nu iei\u00a0 la cunostinta faptul ca te asteapta un sf\u00e2rsit iminent. Diversi pastori sufletesti, pe de-o parte, la fel ca si Securitatea, pe de alta, ne contabilizau, din motive aparent diferite, pacatele. Toti, dar absolut toti amenintau. Probabil ca din vremuri foarte \u00eendepartate ni se trage o statornica sete de s\u00e2nge si de razbunare. Auzim mereu pe toate lungimile de unda ca trebuie \u201esa cada niste capete\u201c. Prea putini sunt interesati de adevar, de dimensiunile tragi-comediei \u00een care ne-am instalat, si mai multi de capetele care ar trebui sa cada. Nu stiu cum se face dar, p\u00e2na la urma, \u00een tara telecatuselor si a mascatilor, toate ram\u00e2n cum au fost. Adica o foarte mica parte dintre ele, caci altfel, am depopula tara si asa parasita de aproape tot ce avea ea mai bun. Din pacate, pentru cei ce pustiesc tara n-a existat si nu va exista nici o apocalipsa.\u00a0 Ar supravietui precum\u00a0 insectele, chiar si unei glaciatiuni. La noi, se sf\u00e2rseste lumea buna, lumea cu adevarat folositoare, ceilalti urmeaza haita fara sa fie chinuiti de mari probleme, de \u00eentrebari si obsesii intelectuale. C\u00e2t despre unul dintre numeroasele cataclisme, \u00eemi amintesc exact: eram elev c\u00e2nd o secta religioasa a anuntat sf\u00e2rsitul lumii si, o parte din oamenii din sat s-au urcat pe\u00a0 dealul cel mai \u00eenalt si, solemni, c\u00e2nt\u00e2nd \u201eSus pe-a Sionului munte\u201c, au asteptat minunea, \u00eenfr\u00e2ngerea \u201emarii curve\u201c, apoi a lui Satan si, fireste, Judecata ultima, rasplata pentru fidelitate si faptele lor bune, un loc \u00een \u201enoul Ierusalim\u201c.<\/p>\n

P\u00e2na la urma,\u00a0 o ploaie violenta le-a \u00eencercat rabdarea si rezistenta fizica, iar mai t\u00e2rziu, dupa miezul noptii, si-au dat seama ca sf\u00e2rsitul lumii s-a am\u00e2nat. Nu si-au detestat profetii, nu s-au \u00eentrebat de ce au \u00eent\u00e2rziat \u00eengerii si calul alb al \u00cenvingatorului, s-au \u00eencapat\u00e2nat sa astepte un nou semn. Mi-a fost dat sa cred de multe ori,\u00a0 \u00een acei ani, \u00een care nu vedeam foarte limpede diferenta \u00eentre bine si rau, ca lumea s-a sf\u00e2rsit. Era, tin minte, \u00een martie si directorul liceului, cu o voce tremur\u00e2nda, ne-a anuntat ca a murit tovarasul Stalin caruia, destui ani, de ziua lui,\u00a0 fuseseram obligati sa-i scriem scrisori de recunostinta, sa-i trimitem desene si versuri. La auzul clopotelor de la biserici si al sirenelor, trebuia sa ram\u00e2nem nemiscati, \u00een strada sau oriunde ne-am fi aflat. Si sa fim tristi. Din pacate, n-am putut fi la \u00eenaltimea si gravitatea momentului. Eram \u00een centrul vechi al orasului Baia Mare si, c\u00e2nd au \u00eenceput sa bata clopotele, un barbat si o femeie ce se gaseau pe scaunele din fata ale unei masini stravechi, au \u00eenceput sa se \u00eembratiseze fara sa tina seama ca masina li s-a oprit \u00eentr-un castan. Stiam ca nu toti \u00eel iubesc pe Stalin, desi toata copilaria cam cu iubirea pentru generalissim si pentru prietenii nostri statornici \u00eemi pierdusem vremea: str\u00e2ngeam ajutoare pentru copiii greci, apoi coreeni si vietnamezi,\u00a0 \u00eenvatam obligatoriu versurile lui A. Toma despre copilul Wu wing care si-a pierdut mama si, fireste, eram \u00eendemnati sa-i \u00eenfieram pe imperialistii anglo-americani. Sigur, acasa auzeam zilnic vesti despre cei dusi de Securitate sau omor\u00e2ti \u00een \u00eenfruntarile din munti, dar nu aveam voie sa vorbim despre asemenea lucruri la scoala. \u00cen aceiasi ani, diversi calugari descoperisera prin scorburile unor copaci gr\u00e2u amestecat cu s\u00e2nge, semn ca pacatele oamenilor erau mari si sf\u00e2rsitul aproape. Sigur, \u00een epoca respectiva, s\u00e2nge s-a pierdut foarte mult, dar nu numai la Canal si prin \u00eenchisori, ci si la colectivizarea fortata a agriculturii. Odata cu aceasta, s-a sf\u00e2rsit cu adevarat o lume. \u201eSocialismul a \u00eenvins definitiv la orase si sate\u201c – era lozinca acelui timp si aceasta victorie,\u00a0 \u00eensotita de umilinta, mizerie si frica, a anuntat \u201eal lumii vechi apus\u201c. Ca apoi, obisnuiti cu mizeria si amenintarile, dupa o mare varsare de s\u00e2nge si o teribila revarsare de speranta, conationalii nostri sa-si \u00eencredinteze din nou libertatea si viata altui stap\u00e2n ca sa aiba pe cine \u00eenvinui pentru propriile lor esecuri. Caci orice realizare cere mult efort, numeroase privatiuni si sacrificii. Din nefericire, nici unul din pepiniera noastra de fantasti, de profeti, vizionari si prezicatori nu a fost \u00een stare sa prevada ca vom ajunge sa traim\u00a0 \u00een interiorul altui cosmar, mai brutal dec\u00e2t cel\u00a0 pe care-l depasisem \u00een 89. La noi, prea putini sunt obsedati de aflarea adevarului, cei mai multi repeta mecanic ceea ce aud la numeroasele noastre televiziuni, iar \u00een\u00a0 secret spera \u00eentr-o salvare din afara, tot asa cum asteapta minuni de la sfintii ale caror moaste le saruta, cum asteapta recunostinta Celui de Sus pentru cei c\u00e2tiva banuti pusi \u00een cutia milelor la biserica. Si asa mai departe. Nimeni nu vrea sa se implice, sa-si asume vreun risc. Telenatia rom\u00e2na asista, tot mai inerta, la propria sa distrugere, dar nu are nimic de comentat. Si, \u00een timp ce mascatii \u00eesi joaca rolul \u00een marea piesa nationala a divesiunilor cotidiene, \u201eTinutul Secuiesc\u201c \u00eesi deschide o reprezentanta la Bruxelles. Invitatia\u00a0 poarta sigla P.P.E., din care, se stie, face parte si \u201eforta noastra conducatoare\u201c, P.D.L. Nu-i nici o problema, ne asigura bisnitarii natiei, este inutil sa va agitati, caci tot din Europa facem parte cu tot cu acest tinut. Si, desigur, suntem cu totii locuitori ai planetei numita Pam\u00e2nt, din Calea Lactee. Se vede ca ne-a fost dat sa ne nastem \u00eentr-un spatiu \u00een care nimic nu este imposibil. Educatia\u00a0 pe luna pentru fiecare locuitor costa fix sapte lei. Nici macar c\u00e2t pretul unui prezervativ de-al marelui reformist Cseke!\u00a0 Iar \u00eentr-un asemenea context, sf\u00e2rsitul lumii nu mai conteaza: fara valori, fara institutii consolidate, toti hoti si toti judecatori, toti betivi si toti lenesi. Nimeni nu mai stie ce este si nu mai crede \u00een nimic. Toti ameninta si toti se tem. Semn ca la noi sf\u00e2rsitul a \u00eenceput demult. Uneori am impresia ca\u00a0 Socola si Balaceanca – dar fara medici! – s-au \u00eentins peste tot. Alteori, cred ca cele ce se petrec sub ochii nostri, piesa idioata pe care o jucam cu inconstienta sau din lasitate, seamana cu o sinucidere \u00een grup. Nu ne intereseaza nici viata, nici moartea, nu avem nici o valoare de aparat, nu simtim nevoia sa aratam ca \u00eenca suntem vii. De multe ori, m-am oprit disperat si, recitindu-mi unele pagini, m-am \u00eentrebat daca nu sunt nedrept, daca judecatile mele nu sunt prea aspre. Am avut sansa sa cunosc lumea si sa \u00eenteleg la ce ora a istoriei ne aflam si, recunosc, m-am convins ca, spre deosebire de altii, noi nu facem dec\u00e2t sa repetam mereu si mereu aceleasi erori. Sigur, stiu prea bine ca Lenin, Stalin, Mao erau oameni de mare cultura, ca Pol Pot a studiat la Sorbona. Ei \u00eensa sunt exceptiile lumii, avertismentele, pedeapsa pentru naivitate a celor ce au uitat ca libertatea nu ne este data pentru totdeauna, ca ea trebuie aparata mereu. C\u00e2t despre noi, sunt convins ca boala este mult mai grava si ca originile ei trebuie cautate mult mai profund. Si \u00een 1968, si la Revolutie, am crezut ca va veni si o zi a noastra, ca avem si noi dreptul macar la o \u201eora astrala\u201c, ca sa-l citez pe Zweig. Aveam, neepuizat, un imens stoc de iluzii. \u00cen calatoriile prin tara, am vazut cu ochii mei oameni de mare valoare, iubitori de adevar si de performanta; stiu de asemenea ca sunt multi, dar nu \u00eenteleg de ce nu se \u00eent\u00e2lnesc, de ce marile noastre elanuri patriotice nu dureaza nici trei zile. Nu \u00eemi dau seama pe unde se ascund\u00a0 \u00een restul timpului si de ce tac. Nu este vina mea ca am ajuns sa am o singura certitudine: chiar daca\u00a0 s-ar anunta si o catastrofa cosmica,\u00a0 ea ne va prinde fac\u00e2nd gratare, mici, sarmale si sorbind o bere. Caci nu iubirea de oameni, credinta, \u00eenvatatura, lupta pentru un ideal si toate celelalte\u00a0 \u00eel fac pe semenul nostru fericit, ci, asa cum s-a vazut \u00een toate \u00eemprejurarile din ultimii ani, micii, gratarele, sarmalele si berica. Este, din pacate, unicul nostru raspuns la toate marile \u00eentrebari ale tarii si ale lumii. Dar, de la o educatie de sapte lei, nici nu te poti astepta la mai mult. Dupa\u00a0 doua decenii de la Revolutie asistam, ca sa reiau o sintagma a lui Cioran, la \u201etriumful nimicului\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sf\u00e2rsitul lumii s-a am\u00e2nat pentru luna octombrie a acestui an, ne-a asigurat pastorul Harold Camping. Nu am aflat\u00a0 \u00eenca ziua si ora, dar,\u00a0 dupa cum arata profetul, teama mi-e ca nu cumva eternitatea sa-l cheme mai devreme, sa nu-i dea sansa sa-si rosteasca ultima profetie. O tara uriasa, cu at\u00e2tia psihiatri de mare clasa, nu… Cite\u0219te mai mult »Triumful nimicului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,5649,5648,5647],"class_list":["post-7870","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-esecuri","tag-profetii","tag-sfarsitul-lumii"],"views":1861,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7870","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7870"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7870\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7870"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7870"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7870"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}