{"id":7856,"date":"2011-05-26T14:04:28","date_gmt":"2011-05-26T12:04:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7856"},"modified":"2011-05-26T14:04:42","modified_gmt":"2011-05-26T12:04:42","slug":"%e2%80%9eliberi%e2%80%9c-dar-mereu-cu-conditii-de-sclavie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eliberi%e2%80%9c-dar-mereu-cu-conditii-de-sclavie\/","title":{"rendered":"\u201eLiberi!\u201c, dar mereu cu conditii de sclavie"},"content":{"rendered":"<p>Galatiul a invadat terenul si a ocupat orasul dupa victoria meritata, din penultima etapa a echipei lor, in fata celor de la \u201ePoli\u201c Timisoara. O victorie care, in mod normal, le-ar aduce primul titlu de campioni. Si lor si, mai ales, Moldovei in palmaresul fotbalului de la noi. Ce este sigur la noi in acesti ultimi ani este haosul, balacareala, contestatia oricarui verdict si scadere dramatica a nivelului de trai a peste 10 milioane de rom\u00e2ni. Astfel, se mai asteapta inca verdictul \u201eTAS\u201c de la Laussane in privinta unei posibile rejucari a primei partide din retur, \u201ePandurii \u2013 Otelul\u201c, initial transata de comisiile abilitate pentru incalcarea prevederilor regulamentare de la noi, fara joc, cu 3-0 in favoarea celor scaldati de Dunare. Si daca ne-a ramas in urechi indemnul copilariei \u201eLa bulivar, birjar!\u201c, acum ne chinuie faptul ca la nicio judecata de la noi verdictul nu ne convine asa ca&#8230; \u201ela tribunalele internationale, mon cher!\u201c. Sigur ca formula de respect, \u201emon cher\u201c am introdus-o eu; acum nu se mai practica nici macar apelativul \u201etaticu&#8217;\u201c, din tineretea mea. Am decazut in grotescul feminin \u201efata\u201c si in agresivul masculin \u201eba\u201c. Suntem indiferenti sau chiar hrapareti, cu precadere, in ceea ce priveste existenta si soarta semenului nostru. Ne-au invrajbit in asemenea hal tocmai cei care ar trebui sa oblojeasca suferintele neamului si sa-l uneasca. N-as vrea nici macar sa-i mai numesc pe acesti veleitari politici, in prea marea lor majoritate lipsiti de scrupule, ocupanti ai deplorabilei noastre scene politice, dar nu ma pot abtine\u2026 De aceea s-a ajuns sa consemnam int\u00e2mplari si date de necrezut. In privinta asa-numitei justitii rom\u00e2nesti, un jurist ancorat puternic in actualitatea acestui domeniu imi spunea de cur\u00e2nd ca, la cele 20 de milioane de locuitori, 10 milioane ar fi angajate, dar se inregistreaza 12 milioane de procese! Ce, de ce si cu cine, nu mai are sens sa precizez. Si nu se poate spune nici ca am fi un popor de procesomani. Parca mai ieri litigiile dintre sateni le hotarau, inaintea procedurii judiciare, invatatorul sau preotul urbei. Dar acum, tocmai aceste adevarate institutii ale societatii rom\u00e2nesti, alaturi de sanatate, de adevarata si necesara administratie, au fost cele mai lovite de asa-zisa reforma a celor de la putere. Printr-un act incontestabil dictatorial. Nu int\u00e2mplator, din ce in ce mai multi regreta vremurile dinainte de 1989.<br \/>\nSe petrec, prea adesea, acte neverosimile, mai josnice dec\u00e2t b\u00e2ta folosita in comuna primitiva pentru c\u00e2stigarea existentei. Plecam duminica noapte, t\u00e2rziu, dupa comentariul de la un post de televiziune al derby-ului, in lift, cu c\u00e2tiva tineri. Ei bine, unul dintre ei povestea cum nepotul sau a fost rapit, dar regasit l\u00e2nga un copac dupa c\u00e2teva zile. Inconstient si cu o perfuzie in vena. Era, totusi, \u201eajutat\u201c, dupa ce i se furase, pentru v\u00e2nzare, nimic altceva\u2026 dec\u00e2t un rinichi! De necrezut, nu-i asa? Nu stiu daca se va confirma si aceasta \u201ereusita\u201c a democratiei noastre, dar numai o povestire de acest fel, te face sa tremuri si sa te rogi: Da, Doamne, sa nu fie adevarat!<br \/>\nParadoxal, in comparatie cu toata aceasta decadere in care ne zbatem, fotbalul, at\u00e2t de chinuit si el, este mai drept dec\u00e2t multe dintre sectoarele societatii rom\u00e2nesti. Chiar daca se spune, intemeiat, ca p\u00e2na acum, omul n-a cunoscut si n-a trait in civilizatiile ce s-au succedat (daca se pot numi astfel) dec\u00e2t adevaruri relative si aproape deloc dreptatea. Am mai spus si o repet, referindu-ma nu numai la surprinzatorii ultimi 20 de ani din acest sport, ci chiar la vremurile c\u00e2nd am intrat eu in marele fotbal, in 1966: ei bine, cred ca, doar cu doua-trei exceptii, echipa care si-a asezat laurii de campioni i-a meritat cu prisosinta. In ciuda abjectiilor greu de auzit si de suportat, aproape zi de zi, din partea unor conducatori (cum se cred ei), aruncate in lupta pentru maleficul rating pe mai toate canalele media rom\u00e2nesti, \u201eOtelul\u201c este o invingatoare merituoasa. Chiar de necontestat! In primul r\u00e2nd, pentru ca a dovedit adevarul suprem, dominant in acest joc, trecator si el ca toate cele lumesti. Acela ca este vorba de un joc in care se impune forta colectivului. Nu int\u00e2mplator aceasta realitate este spusa de o suta si ceva de ani in vestiarele cluburilor britanice: \u201eNimeni nu este mai puternic dec\u00e2t echipa!\u201c. De aici se subintelege si subordonarea valorilor in scopul triumfului interesului colectiv. Iar Galatiul lui Dorinel Munteanu, Marius Stan si al jucatorilor pe care i-au crescut si i-au ales a intruchipat cel mai bine, la noi, acest precept inventat parca de druizii celtici. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, fotbalul, se poate afirma, chiar ii pedepseste pe cei trufasi, pe scandalagii semanatori de furtuna in cotidianul jocului nostru. Este cazul conducatorilor obisnuiti sa iasa mereu la rampa nefasta si pagubitoare pentru toti (incitanta periculos pentru suporterii firmelor noastre de traditie din fotbal), cu tot felul de otravuri, chiar inaintea unor meciuri care nici macar nu s-au disputat. Nu int\u00e2mplator, este primul an, cred ca dupa c\u00e2teva decenii, c\u00e2nd nu se mai asaza pe podium reprezentante ale Capitalei. Prima campioana a Moldovei a mai oferit o pilda, ce trebuie sa le dea cel putin de g\u00e2ndit, daca nu cumva si de urmat, echipelor rasfatate de p\u00e2na acum ale fotbalului rom\u00e2nesc. Aceea ca si-a crescut in propria casa o mare parte a componentilor lotului, cheltuind si cel mai putin dec\u00e2t campioanele ultimului deceniu, indiferent de sarabanda preturilor halucinante de la noi. Au aplicat principiul unor contracte mici si a unor prime de victorie cumulate co-interesant, tentant si mobilizatoare pentru modestii lor jucatori. Bineinteles ca unii \u201epriceputi\u201c chilipirgii doar prin pricini de copii ai ulitei si ai santului rom\u00e2nesc i-au condamnat si pentru aceasta practica, emanata de realitatea ca \u201enu trebuie sa te intinzi mai mult de c\u00e2t te tine plapuma\u201c. S-a ajuns p\u00e2na acolo inc\u00e2t, Marius Stan a fost acuzat ca ar practica sclavia!? Tocmai de catre un produs al inselaciunilor care-i ajuta pe unii sa se imbogateasca! Tocmai de catre unul care practica cu adevarat sclavia, cu o conditie de libertate, ca in Roma antica a tiranilor&#8230; Pentru ca si-a obligat jucatorii (oameni liberi, dar cu o conditie de sclavie!) sa semneze o clauza prin care sa nu reclame la forurile competente, in momentele in care nu sunt platiti la timp! Iar aceasta boala nu ne este straina. E doar reactualizata. Nu le spunea marele Arghezi, dupa reabilitare, liderilor bolsevici (neaosi destui!) c\u00e2nd isi aprindeau tigarile americane: \u201eObserv ca una vorbiti si alta fumati\u201c? Da domnilor, cam tot acolo suntem si acum. Nenorocoasa natie! Oricum, sa mai asteptam putin. Nu-i exclus ca instanta de la Laussane, stiind cam ce-i cu regulile si cu justitia de la noi, sa surprinda hotar\u00e2nd rejucarea meciului \u201ePandurii \u2013 Otelul\u201c. Sa te tii veselie! Atunci, daca am avea un minimum de decenta, comisiile ar trebui sa-si dea imediat demisia. Iar regulamentele in vigoare, pur si simplu, arse. Aiurea! N-avem noi at\u00e2ta dram de decenta. Mergem inainte! De la indoielnice succese, la dezastre sigure. Si invers. Asta ne e felul!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Galatiul a invadat terenul si a ocupat orasul dupa victoria meritata, din penultima etapa a echipei lor, in fata celor de la \u201ePoli\u201c Timisoara. O victorie care, in mod normal, le-ar aduce primul titlu de campioni. Si lor si, mai ales, Moldovei in palmaresul fotbalului de la noi. Ce este sigur la noi in acesti&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eliberi%e2%80%9c-dar-mereu-cu-conditii-de-sclavie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eLiberi!\u201c, dar mereu cu conditii de sclavie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5640,5641,5642],"class_list":["post-7856","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-fotba","tag-galati","tag-poli-timisoara"],"views":1701,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7856","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7856"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7856\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7856"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7856"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7856"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}