{"id":7833,"date":"2011-05-26T13:24:20","date_gmt":"2011-05-26T11:24:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7833"},"modified":"2011-05-26T13:24:55","modified_gmt":"2011-05-26T11:24:55","slug":"de-unde-vine-%e2%80%9ea-linchi%e2%80%9c-dar-%e2%80%9ebobarnacul%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-vine-%e2%80%9ea-linchi%e2%80%9c-dar-%e2%80%9ebobarnacul%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"De unde vine \u201ea linchi\u201c? Dar \u201ebob\u00e2rnacul\u201c?"},"content":{"rendered":"

Ram\u00e2n\u00e2nd pe domeniul cuvintelor rom\u00e2nesti a caror evolutie semantica se explica in anumite contexte ale latinei biblice, sa ne oprim la verbul \u201ea linchi\u201c. Reamintesc mai int\u00e2i definitia din DEX: \u201eA m\u00e2nca un aliment lichid, ling\u00e2ndu-l (si fac\u00e2nd un zgomot caracteristic cu limba). A m\u00e2nca fara pofta, in sila, abia ating\u00e2nd m\u00e2ncarea. \u2013 formatie onomatopeica\u201c. <\/strong><\/em>
\nDespre originea presupus onomatopeica a multor cuvinte rom\u00e2nesti am mai spus ca se cam abuzeaza in DEX, ca si in alte dictionare, recurg\u00e2ndu-se la aceasta falsa explicatie in unele cazuri in care, in mod flagrant, sonoritatea cuvintelor nu trimite indubitabil la sonuri produse spontan in mediul natural. <\/strong><\/em>
\nNu invinuiesc pe nimeni, ci constat numai, indirect, dificultatea asa-zic\u00e2nd \u201eobiectiva\u201c de a gasi originea multor cuvinte rom\u00e2nesti.
\nEi bine, ce-ar fi sa cautam aceasta origine in chiar stratul de baza al limbii rom\u00e2ne, anume in latina? Intr-un anumit context, repet, acela al Sfintei Scripturi, care a fost pentru stramosii nostri, cum se stie, cadrul structurant pentru toate actele vietii, tiparul mentalitatii si al expresiei lingvistice.
\nDe aceea propun ca etimon pentru \u201ea linchi\u201c verbul derelinquo, -inquere, -icvi, ictum, care inseamna \u201ea parasi, a lasa\u201c. Cu acest sens propriu e folosit, bunaoara, in Psalmul 21,1: \u201eDumnezeul meu, Dumnezeu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai parasit?\u201c
\nIn latina: \u201eDeus, Deus meus, respice in me: quare me derelicuisti?\u201c
\nDar nu acest sens s-a transmis in rom\u00e2na pe calea Bibliei, ci un sens special la care s-a ajuns intr-un pasaj din \u201eCartea lui Tobit\u201c, Cap.12. Ingerul Rafael nu vrea sa primeasca rasplata si, povatuindu-i spre bine, se face nevazut. Versetele 7-13 cuprind o serie de povete ce culmineaza cu ingropaciunea celor morti ca indatorire sacra, pentru care n-ai voie sa te lenevesti, ci trebuie \u201esa-ti lasi pr\u00e2nzul tau\u201c.
\nSa ne amintim aceste impresionante versete in care Arhanghelul Rafael prefigureaza povetele si pildele M\u00e2ntuitorului:
\n\u201e7. Taina regelui se cuvine s-o pastrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de lauda sa le vestesti. Faceti bine si raul nu va va ajunge!
\n8. Mai mult pretuieste rugaciunea cu post si cu milostenie si cu dreptate, dec\u00e2t bogatie cu nedreptate; mai bine sa faci milostenie, dec\u00e2t sa aduni aur,
\n9. Caci milostenia izbaveste de la moarte si curata orice pacat. Cei ce fac milostenie si dreptate vor trai mult.
\n10. Iar pacatosii sunt dusmanii vietii lor.
\n11. Nimic n-am sa ascund de voi si v-am mai spus: Taina regelui se cuvine s-o pastrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de lauda sa le vestesti.
\n12. C\u00e2nd te rugai tu si nora ta Sara, eu duceam pomenirea rugaciunii voastre inaintea Celui Sf\u00e2nt si c\u00e2nd ingropai tu pe cei morti, inca eram cu tine.
\n13. Si c\u00e2nd tu nu te-ai lenevit sa te scoli si sa-ti lasi pr\u00e2nzul tau ca sa te duci sa ridici pe cel mort, binefacerea ta nu s-a ascuns de mine, ci eu eram cu tine.\u201c
\nPasajul care ne intereseaza suna in latina astfel: \u201eQuando orabas cum lacrymis, et sepeliebas mortuos, et derelinquebas prandium tuum, et mortuos abscondebas per diem in domo tua, et nocte sepeliebas eos, ego obtuli orationem tuam Domini\u201c.(Cap.12,13)
\nCum vedem, Arhanghelul Rafael, tamaduitorul, lauda binefacerea lui Tobie, fiul lui Tobit, care consta in slavirea faptelor lui Dumnezeu si inaltarea numelui Sau. Dupa ce-i dezvaluie lui Tobit ca el a fost trimis de Dumnezeu ca sa-l vindece pe el si pe nora lui, Sara, Arhanghelul isi declara identitatea, ceea ce produce spaima in sufletele celor doi, care (versetul 16) \u201eau cazut cu fata la pam\u00e2nt, cuprinsi de frica.\u201c Pentru ca indata dupa aceea sa insiste asupra faptului ca in timpul misiunii lui (\u201eEu n-am venit din voia mea, ci dupa voia Dumnezeului nostru\u201c) n-a avut nevoie de hrana materiala: \u201eIn toate zilele am fost vazut de voi, dar eu n-am m\u00e2ncat nici n-am baut, ci numai ochilor vostri\u00a0 s-a parut aceasta\u201c (versetul 19).
\nCum se vede, in \u201eCartea lui Tobit\u201c \u2013 ca de altfel in intreaga Scriptura \u2013\u00a0 ideea de cumpatare si chiar de abtinere, in anumite imprejurari, de la m\u00e2ncare si bautura, e permanent prezenta. De exemplu, in Cap.10. Intoarcerea lui Tobie la parintii sai, care erau ingrijorati, impreuna cu Sara, sotia lui, si cu zestrea ei, versetul 7, ni se spune ca femeia lui Tobit, pierz\u00e2ndu-si speranta ca feciorul ei se va mai intoarce, \u201eziua nu m\u00e2nca p\u00e2ine si noaptea nu inceta a pl\u00e2nge pe fiul sau, Tobie\u201c.
\nSi putin mai inainte, in Cap.4, Tobit povatuieste pe fiul sau a pazi poruncile lui Dumnezeu : \u201eDa celui flam\u00e2nd din p\u00e2inea ta si celui gol din hainele tale. Din toate c\u00e2te ai din belsug fa milostenie, si sa nu-i para rau ochiului tau c\u00e2nd vei face milostenie! Fii darnic cu p\u00e2inea si cu vinul tau la morm\u00e2ntul celor drepti, dar pacatosilor sa nu le dai! (versetele 16-17)
\nSe poate presupune ca ideea cumpatarii, care pluteste in aer in intreaga \u201eCarte a lui Tobit\u201c, se concentreaza in pasajul la care ne-am oprit mai inainte, Cap.12, versetul 13: \u201eSi c\u00e2nd tu nu te-ai lenevit sa te scoli si sa-ti lasi pr\u00e2nzul tau (derelinquebas prandium tuum) ca sa te duci sa ridici pe cel mort, binefacerea ta nu s-a ascuns de mine, ci eu eram cu tine\u201c.
\nSensul la care poate ajunge derelinquere in acest context (\u201esa-ti lasi pr\u00e2nzul tau) este tocmai acela exprimat de verbul rom\u00e2nesc \u201ea linchi\u201c: \u201ea m\u00e2nca fara pofta, in sila, abia ating\u00e2nd m\u00e2ncarea\u201c. E foarte probabil ca, sub aspect fonetic, prima parte a cuv\u00e2ntului sa fi fost simtita ca un prefix compus.
\nMilostenia bunului crestin intru cinstirea mortilor se manifesta, asadar, printr-o darnicie fara margini fata de cei saraci si drepti, dar restrictiva fata de cei pacatosi: \u201e Fii darnic cu p\u00e2inea si cu vinul tau la morm\u00e2ntul celor drepti, dar pacatosilor sa nu le dai\u201c. (versetul 17) Iar in pasajul citat si subliniat (versetul 13), pe care consideram ca, in receptarea rom\u00e2neasca, se concentreaza accentul intregii \u201eCarti a lui Tobit\u201c, restrictia de la m\u00e2ncare si bautura este o renuntare liber consimtita a celui drept, care, pentru a se duce \u201esa ridice pe cel mort\u201c, nu se leneveste, ci se scoala si isi lasa pr\u00e2nzul sau. Gestul sau de renuntare este calificat de Arhanghelul Rafael drept o binefacere si o slavire a lui Dumnezeu.
\nMai mult, consecinta acestei binefaceri a milosteniei, este \u2013 cum am vazut (versetele 9-10) \u2013 izbavirea de la moarte si curatarea de orice pacat: \u201eCei ce fac milostenie si dreptate vor trai mult\u201c.
\nAsadar, c\u00e2nd te scoli ca sa-i cinstesti pe cei morti trebuie sa-ti lasi (derelinquere) pr\u00e2nzul tau, sa te infr\u00e2nezi de la m\u00e2ncare, si atunci abia linchesti ce ai in farfurie.
\nSa ne oprim, in incheiere, la un alt cuv\u00e2nt latinesc, folosit frecvent in perioada crestina, si anume gobernac(u)lum,-i , care inseamna \u201ec\u00e2rma unei corabii\u201c si, prin extensie, \u201ec\u00e2rmuire, guvernare\u201c, cu descendenti si in latinitatea apuseana, bunaoara: sp. gobernalle \u2013 \u201ec\u00e2rma\u201c.
\nPutem presupune ca din acest cuv\u00e2nt latinesc a derivat in rom\u00e2na, prin asimilatie fonetica, bob\u00e2rnacul, cuv\u00e2nt socotit de origine obscura, care in DEX figureaza cu un inteles degradat fata de cel vechi. Reproduc definitia: \u201eLovitura data peste nas, peste ureche etc. Prin destinderea degetului aratator sau mijlociu, dupa ce a fost incordat pe degetul mare. Fig. Aluzie rautacioasa, intepatura la adresa cuiva. \u2013 Et. nec.\u201c
\nEvolutia sensului nu prezinta dificultati insurmontabile. Faptul ca azi bob\u00e2rnacul a ajuns sa insemne o intepatura rautacioasa nu exclude posibilitatea de a fi cunoscut c\u00e2ndva sensul intermediar de imbold, de imboldire stimulatoare, de impulsionare, de stabilire a directiei de deplasare a corabiei, de c\u00e2rmuire sau tinere a c\u00e2rmei.
\nIn cadrul familiei de cuvinte din care face parte substantivul gobernac(u)lum,-i, verbul corespunzator este guberno, -are, pe care I.Nadejde il explica astfel: \u201eA c\u00e2rmui o corabie, a fi c\u00e2rmaci. Liv. \u2013 gubernare a terra. A fi c\u00e2rmaci pe uscat. Fig. A c\u00e2rmui (statul).\u201c
\nPrin urmare, putem presupune, de asemenea, ca in afara de cuv\u00e2ntul bob\u00e2rnac, enigmatic sub aspectul provenientei si la care ne-am oprit mai int\u00e2i tocmai pentru ca figureaza in DEX cu etimologie necunoscuta, avem motive sa ne oprim la inca un cuv\u00e2nt, mai important si mai des folosit dec\u00e2t bob\u00e2rnacul, si anume chiar la substantivul c\u00e2rma, care\u00a0 provine si el, la fel de probabil, tot din latina (gubernum, -i \u201ec\u00e2rma\u201c) si nu din slavonul kruma, cum figureaza in DEX. Nici in calea acestei derivari nu exista obstacole fonetice sau semantice.
\nIn slavona, kruma ar fi putut veni, desigur, si din greaca, din verbul kivernao, cu acelasi inteles. Dar mai probabil e ca slavii sa-l fi luat direct din strarom\u00e2na vlahilor (ascult\u00e2nd, fonetic, de legea silabelor deschise), cu care au luat contact imediat dupa aparitia lor in spatiul balcanic.
\nIn rom\u00e2na, insa, oricum, e mult mai plauzibil sa fi venit direct din latina, fara a fi fost nevoie de t\u00e2rziul intermediar slavon kruma.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ram\u00e2n\u00e2nd pe domeniul cuvintelor rom\u00e2nesti a caror evolutie semantica se explica in anumite contexte ale latinei biblice, sa ne oprim la verbul \u201ea linchi\u201c. Reamintesc mai int\u00e2i definitia din DEX: \u201eA m\u00e2nca un aliment lichid, ling\u00e2ndu-l (si fac\u00e2nd un zgomot caracteristic cu limba). A m\u00e2nca fara pofta, in sila, abia ating\u00e2nd m\u00e2ncarea. \u2013 formatie onomatopeica\u201c.… Cite\u0219te mai mult »De unde vine \u201ea linchi\u201c? Dar \u201ebob\u00e2rnacul\u201c?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5628,5629,5627],"class_list":["post-7833","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-originea-cuvintelor","tag-sensuri-cuvinte","tag-verbul-a-linchi"],"views":3499,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7833","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7833"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7833\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7833"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7833"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7833"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}