{"id":7821,"date":"2011-05-26T12:56:58","date_gmt":"2011-05-26T10:56:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7821"},"modified":"2011-05-26T12:56:58","modified_gmt":"2011-05-26T10:56:58","slug":"propuneri-pentru-istoria-literaturii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/propuneri-pentru-istoria-literaturii\/","title":{"rendered":"Propuneri pentru istoria literaturii"},"content":{"rendered":"

Razvan Voncu, Zece studii literare,<\/em> Bucuresti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2010, 300 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Circulatia cartii ram\u00e2ne principala deficienta a c\u00e2mpului literar rom\u00e2nesc. Numarul editurilor si frecventa ridicata a aparitiilor ii impune oricarui cronicar sa-si trieze lecturile, in special cu ajutorul prejudecatilor. Rezulta o perceptie trunchiata a valorii. La r\u00e2ndul lor, tirajele confidentiale distorsioneaza spiritul critic. Din aceasta incertitudine, triumfatoare iese \u201erumoarea\u201c (termenul\u00a0 impus de Paul Cornea). Prin urmare, clasamentele nu sunt dec\u00e2t niste capricii primejdioase. Nu ma refer la faptul ca, de multe ori, premiile sunt c\u00e2stigate de cine \u201etrebuie\u201c. Mai grava se arata neincluderea intr-o lista, intruc\u00e2t produce impresia ca nu exista alte titluri in afara de cele mentionate. Anul 2010 a fost ba al romanului, ba al poeziei (ambele verdicte au acoperire), dar n-am auzit nicio voce afirm\u00e2nd ca am stat bine la capitolul critica si istorie literara. Florin Manolescu \u2013 \u201eEnciclopedia exilului literar rom\u00e2nesc\u201c (ed. a II-a, revazuta si adaugita), Eugen Negrici \u2013 \u201eLiteratura rom\u00e2na sub comunism\u201c (vol. I), Ion Pop \u2013 \u201eDin avangarda in ariergarda\u201c reprezinta nume si cercetari suficient de impozante. Il adaug, bineinteles, pe Bogdan Popescu (\u201eBanul de aur sau Viata din opera lui Stefan Banulescu\u201c).
\nSe cuvine sa-l includ si pe Razvan Voncu, al carui volum, tiparit sub o denumire modesta la prestigioasa Editura a Academiei Rom\u00e2ne, nu se remarca prin unitate, ci prin ascutimea interpretarilor. Alerg\u00e2nd cu acelasi suflu catre slovele vechiului scris rom\u00e2nesc si actualitate, autorul ne pune la dispozitie o selectie a materialelor rasp\u00e2ndite in \u201eContemporanul\u201c, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c (unde sustine, cu observatii riguroase, o rubrica rara in revuistica noastra: \u201ecronica editiilor\u201c) sau in colectia \u201eBiblioteca pentru toti\u201c, ingrijita de \u201eJurnalul national\u201c (prefete la antologiile Nichita Stanescu \u2013 \u201eNoduri si semne\u201c sau la Nicolae Labis \u2013 \u201eMoartea caprioarei\u201c).
\nEterogenitatea culegerii impune c\u00e2teva consideratii despre statutul cercetarii literare la noi. Fiindca, aceasta a generat o dezbatere inca netransata, dat\u00e2nd de prin deceniul al treilea din secolul trecut si implic\u00e2nd doua opinii extreme. Pe de o parte, s-a constituit tabara \u201earhivarilor\u201c, a cautatorilor de documente, a bibliografilor care, de cele mai multe ori, n-au nicio viziune personala despre domeniul abordat (autor\/ tema\/ curent). Sigur, munca lor este indispensabila unui critic veritabil, care isi bazeaza intuitiile pe fapte, iar nu pe imaginatie zburdalnica. Pe de alta parte, s-a decantat grupul \u201etalentatilor\u201c, care au transformat critica in virtuozitate stilistica (forma fara fond). Majoritatea acestora au esuat in tentativa de a redacta sinteze\/ panorame, incropind cartulii din recenzioare.
\nMinorii sunt majoritari<\/strong>
\nAltii sunt mentorii lui Razvan Voncu. Structural, ram\u00e2ne un calinescian, adept al vocatiei, nu al talentului. Dar asta nu anuleaza inclinatia spre metodele scolii sociologiei literare, pe filiera Robert Escarpit, Pierre Bourdieu, Paul Cornea. De asemenea, interventiile sale din presa, constr\u00e2nse de limita unei pagini, nu tradeaza umori. Aproape toate analizele sunt insotite de incadrari in diverse paradigme. Pentru Razvan Voncu, rama istorica devine rama teoretica. Buna cunoastere a textului si a contextelor sale este punctul forte al cartii. Exegezele se revendica de la o intelegere adecvata a obiectului. De pilda, in \u201eIstoria literaturii vechi, o istorie deschisa?\u201c insista asupra ineficientei transferarii sensibilitatii actuale asupra literaturii medievale, deoarece, si atunci c\u00e2nd se realizeaza cu ajutorul unei inteligente sclipitoare, nu conduce dec\u00e2t la rezultate falsificatoare: \u201ePacat, insa, ca in istoria lui G. Calinescu il aflam doar pe Calinescu insusi, si prea putin pe omul vechi \u2013 cel care scrie si cel care citeste\u201c
\n(p. 15). Am expus majoritatea argumentelor in favoarea unei raportari similare cu ocazia comentariului pe marginea traducerii monografiei lui Stefan Lemny \u2013 \u201eCantemirestii: aventura europeana a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea\u201c. Nu strica sa le reamintesc. Conceptul de literatura veche (pentru intreg spatiul european) are o dimensiune exclusiv culturala.\u00a0 Conceptele de originalitate si paternitate nu functionau, drept care scriitorii (i. e. copisti, traducatori, copisti, adica \u201escrietori\u201c) aveau acelasi orizont de asteptare cu publicul: \u201eTrebuie, cred, sa incercam sa renuntam la imaginea contemporana a omului \u2013 fiinta fracturata in nenumarate discursuri \u00abspecializate\u00bb \u2013 intr-un efort de reconfigurare a omului vechi: fiinta unitara, cu manifestari integratoare, adesea sincretice, a carei aspiratie catre completitudine transpare in orice produs cultural al sau. Textul vechi contine totul, de la sistemul de valori, reprezentari, mentalitate, imaginar al emitatorului, p\u00e2na la sistemul echivalent al receptorului. Istoria literara nu poate face abstractie de om: cel care scrie si cel care citeste sunt, impreuna, cuprinsi in text\u201c (p. 16). Accept\u00e2nd distinctia lui Paul Zumthor intre \u201electura\u201c si \u201einterpretare\u201c, Razvan Voncu ajunge la concluzia ca nicio interpretare nu exceleaza fara o lectura corecta, in litera si in spirit.
\nCele zece studii care alcatuiesc substanta fundamentala a volumului urmeaza un scenariu minutios. Exemplara in acest sens se dovedeste secventa \u201eClasicii minori\u201c \u2013 o problema de interpretare\u201c. Pasul int\u00e2i consemneaza starea de fapt a domeniului. Citatele din istorii literare si din dictionare intentioneaza sa demonstreze necesitatea unei alte directii dec\u00e2t \u201evalutarea\u201c (termen predilect al autorului) estetica. Pasul secund consta in str\u00e2ngerea probelor pentru indreptatirea propriului demers. Intervin aici nuantarile si diferentierile. Conceptul se sprijina pe c\u00e2tiva parametri sociologici: v\u00e2rsta cititorului, programa scolara si int\u00e2lnirile festive. Notiunea de \u201eclasici minori\u201c este influentata, inainte de toate, de aria curiculara, conceputa dupa criterii etice si nationale. Prin mijlocirea literaturii, elevii deprind patriotismul si trasaturile specifice sufletului rom\u00e2nesc: \u201eUn al doilea factor de diferentiere a celor doua c\u00e2mpuri e de identificat in afara mecanismelor literare, si anume la nivelul celor sociale. Ma refer la circulatia \u201eclasicilor minori\u201c in spatiul manifestarilor oficiale care includ si performarea unui text literar, cum ar fi Ziua Nationala sau inaugurarile anului scolar. Nu dispunem de o statistica, la acest capitol, dar cred ca nimeni nu poate tagadui ca Alecsandri, Cosbuc, St. O. Iosif, Topirceanu sunt, in materie de poezie, vedetele de necontestat ale tuturor serbarilor scolare, ale tuturor comemorarilor ostasesti si ale tuturor montajelor cu caracter \u00abpatriotic\u00bb, prilejuite de diferite aniversari sau comemorari\u201c (p. 23). Solutia propusa de autor vizeaza, deopotriva, antropologia si traditia formelor literare \u201eAltfel spus, c\u00e2t Bratescu-Voinesti e in Sadoveanu, si c\u00e2t Traian Demetrescu in Bacovia!…\u201c (p. 27). \u201eMinorii sunt majoritari\u201c sustinea Marin Sorescu in serialul din \u201eRevista de istorie si teorie literara\u201c. \u201eMerita in sf\u00e2rsit si ei o istorie\u201c, adauga tacit Razvan Voncu. Investigatia legata de \u201eMihail Drumes, romanul \u00abInvitatie la vals\u00bb si strategiile prozei de consum\u201c ofera un model pentru un posibil capitol.
\nBuzduganul si liderul generatiei<\/strong>
\nFoarte atent construite si concludente sunt contributiile \u201ePoezia lui Labis, azi\u201c si \u201eExperienta postmoderna in opera lui Nichita Stanescu, de la \u00abMaretia frigului\u00bb la \u00abNoduri si semne\u00bb\u201c). Oprindu-se asupra poetului din Malini, criticul intocmeste o micromonografie, inscriindu-i coordonatele biografiei si ale creatiei in atmosfera de apogeu dogmatic a realismului socialist. Simetriile cu t\u00e2narul prozator oficial din aceeasi vreme atesta necesitatea folosirii in propaganda a unor personalitati talentate. Desigur, Sadoveanu era protectorul si icoana breslei, insa culturnicii stiau ca nimeni nu este etern si ca trebuie sa pregateasca noi cadre, inteligente sau ingenioase, nicidecum versificatori (Eugen Frunza sau Victor Tulbure) care, si dupa 1965, au insailat in maniera anilor ’50, ajung\u00e2nd, ironic si paradoxal, anacronici at\u00e2t in raport cu generatiei ’60, c\u00e2t si cu ideologia ceausista, in continua transformare: \u201eFaptul ca Nicolae Labis, in ciuda unui comportament turbulent (social si chiar literar), nu a fost eliminat din Scoala de literatura \u00abMihai Eminescu\u00bb, asa cum au fost eliminati altii, pe considerente mai putin serioase dec\u00e2t fronda repetata a acestuia, atesta nevoia de Labis a autoritatilor culturale comuniste. Insa poetul nu a exploatat aceasta nevoie spre a-si extinde privilegiile si nu s-a comportat niciodata asemeni unui \u00abprint rosu\u00bb (cum facea, de pilda, contemporanul sau Petru Dumitriu). s\u2026t Nicolae Labis, poet exponential, la un moment dat, al \u00abnoii literaturi\u00bb, a murit, de fapt, ca autor interzis\u201c (p. 68-69).
\nDespre un Nichita Stanescu postmodern s-a tot vorbit de peste un deceniu. Numai ca, din pacate, a lipsit cuplarea evidentelor. Razvan Voncu procedeaza cu meticulozitate, extrag\u00e2nd notele definitorii ale primei etape din activitatea scriitorului, ca sa remarce abaterile de la paradigma initiala. Din nou, evolutia formelor scoate la lumina un critic care isi c\u00e2stiga autoritatea\/ credibilitatea gratie teoretizarilor: \u201es\u2026t Nichita Stanescu e un poet care, oric\u00e2te scaderi ar avea in anumite momente ale evolutiei sale, nu coboara niciodata sub un nivel \u00abal sau\u00bb in poezie. Mestesugul si conditia pe care si-o asuma, de poeta artifex, il ajuta sa ram\u00e2na, in fond, egal cu el insusi chiar si in experimentele sale cele mai putin convingatoare\u201c (p. 95).
\nCele \u201eZece studii literare\u201c compun o carte instructiva, cu o multime de culoare deschise. Razvan Voncu este, in prezent, cel mai valoros critic si, subliniez, istoric literar al generatiei de mijloc.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Razvan Voncu, Zece studii literare, Bucuresti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2010, 300 p.   Circulatia cartii ram\u00e2ne principala deficienta a c\u00e2mpului literar rom\u00e2nesc. Numarul editurilor si frecventa ridicata a aparitiilor ii impune oricarui cronicar sa-si trieze lecturile, in special cu ajutorul prejudecatilor. Rezulta o perceptie trunchiata a valorii. La r\u00e2ndul lor, tirajele confidentiale distorsioneaza spiritul critic.… Cite\u0219te mai mult »Propuneri pentru istoria literaturii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5625,1464,5624],"class_list":["post-7821","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-editura-academiei-romane","tag-razvan-voncu","tag-zece-studii-literare"],"views":1301,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7821","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7821"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7821\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7821"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7821"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7821"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}