{"id":782,"date":"2009-12-17T13:48:13","date_gmt":"2009-12-17T11:48:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=782"},"modified":"2009-12-17T13:50:14","modified_gmt":"2009-12-17T11:50:14","slug":"goma-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/goma-iii\/","title":{"rendered":"Goma-? (III)"},"content":{"rendered":"

CARTEA ROMANEASCA<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Paul Goma, Gherla-Latesti, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008, 304 p.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Concep\u00e2nd \u201eGherla\u201c ca pe o marturie concentrationara si elimin\u00e2nd din start elementele si tonalitatile de pledoarie pro domo, Paul Goma se obiectiveaza p\u00e2na la punctul in care poate documenta, de o parte, regimul detentiei politice si, de cealalta, suferintele tuturor. Personajul principal este aici nu eul ce indura si sufera, ci inchisoarea in care cele mai inventive torturi sunt cu putinta.<\/em><\/strong>
\nE firesc, in prima instanta, ca receptorul occidental al dialogului monologat sa inteleaga cu dificultate ceea ce i se relateaza, cu lux de amanunte infricosatoare. Autorul are insa nevoie de acest ascultator mai mereu mirat, contrariat, neincrezator, pentru ca explicatiile si detaliile pe care le da sa vina intr-o proportie cov\u00e2rsitoare. Altfel spus, el configureaza prapastia de nestiinta si neintelegere vestica a lagarului socialist, pentru a o umple cu aceasta materie densa a captivitatii. In conditiile unui lector mai avizat si complice, sugestia ororilor sau simpla referinta ar fi inlocuit traversarea lor. Dar Paul Goma povesteste, reproiecteaza si reia din toate unghiurile posibile filmul documentar al detinutilor politici, al anchetatorilor care i-au calcat in picioare, al judecatorilor servili si al gardienilor care ii pazesc si ii batjocoresc suplimentar.
\nInsistenta pe structura retorica data asupra acestor paliere ale regimului ii ofera fostului bandit doua posibilitati complementare. El radiografiaza sistemul, sesiz\u00e2ndu-i articularile si logica perversa de functionare; si totodata, observa micile variatii individuale, comportamente mai nuantate sau mai colorate ce aduc o nota de imprevizibil in strictul desfasurator concentrationar. La primul nivel, al radiografiei, Goma lucreaza ca un analist, recuper\u00e2nd din propria memorie prodigioasa acele date care echivaleaza cu niste coordonate. La nivelul al doilea, al observatiei, autorul e mai degraba prozator realist, interesat de morala si psihologie, de particularitati caracterologice si gesturi, replici, cuvinte st\u00e2lcite inimitabil. Analiza si \u201eproza\u201c vietii de inchisoare se completeaza, scriitorul reusind in mai multe r\u00e2nduri performanta de a inchega o scena explic\u00e2ndu-i concomitent resorturile. Toate grozaviile la care asistam se inscriu coerent in programul de larga aplicabilitate; dar aceasta substructura apasata si apasatoare nu estompeaza conturul distinct al unui scelerat sau profilul mai omenesc al unui temnicer mai cumsecade.
\nAstfel, proiectul pedepsirii celor doi detinuti provocati, in celula, de un coleg informator (culmea, Paul Goma nu-si aduce aminte numele lui real, si atunci il scalda in porecle batjocoritoare) se blocheaza intr-o prima faza, prin punitiunea mai bl\u00e2nda aplicata de ofiterul de serviciu Tudoran. Acesta ii bate pe cei doi copii neascultatori (si \u201efrontieristul\u201c Klapka, si colegul lui, Goma, sunt foarte tineri in prezentul lui 1958) cu o b\u00e2ta nou-nouta, de prun, dar fara sa depaseasca in numar loviturile anuntate. Deja \u201evr\u00e2statul\u201c Klapka scapa cu opt, in timp ce studentul cu bucile \u201evergine\u201c incaseaza zece. Loviturile dor (cum sa nu doara?), dar esential e ca ofiterul nu face \u2013 spre deosebire de ceilalti, urm\u00e2nd sa apara in carte \u2013 exces de zel. Tudoran, sintetizeaza autorul, \u201erupsese cercul\u201c: acel cerc al inchisorii socialiste unde se poate int\u00e2mpla orice si unde nimeni nu poate fi facut responsabil pentru nimic. Aceasta c\u00e2t priveste Aparatul; fiindca detinutii, dimpotriva, pot fi batuti, torturati, mutilati, omor\u00e2ti sub cele mai fanteziste acuze si pretexte. Realmente infricosator, in cerc, este gradul de libertate pe care membrii aparatului il au fata de miile de puscariasi. In timp ce ultimii trebuie sa urmeze regulile si indicatiile cele mai aberante (\u201eDe ce?\u201c intreaba cu mirare occidentala noastra derutata; \u201eCaci de sa coraspunzi!\u201c, raspunde printr-un citat local autorul), primii nu sunt obligati sa respecte nici una; si dupa ce incalca, voiosi, propriul regulament, ei nu au de dat nimanui socoteala. Cine poate proba ca dincolo de peretii care ne obtureaza privirile s-a int\u00e2mplat ceea ce povesteste Goma ca s-a int\u00e2mplat? Americanii visati zi si noapte de catre dusmanii poporului? Sau poate Crucea Rosie, invocata obsesiv si, de la un punct incolo, parodic?
\nIntre pumnul sau piciorul care izbeste si fata, ficatul ori coloana vertebrala ce recepteaza loviturile salbatice nu exista nici o instanta de reglementare, dupa cum nu exista vreun indicator de semnalizare in afara. Scenele de interior sufocat si umplut de s\u00e2nge sunt atroce, o data, prin violenta lor fizica si apoi, prin vidarea spatiului de orice perspectiva exterioara. Nimeni, in afara tortionarului si a victimei, nu asista la procesul de \u201elamurire\u201c, si absolut nimeni \u2013 in afara aceluiasi tortionar si a aceleiasi victime \u2013 nu va putea relata ce s-a petrecut cu adevarat acolo.
\nDaca tovarasii lucreaza la modul abject-organizat, curat, fara probe, sau mai bine zis fara ca probele de pe trupurile detinutilor sa fie examinate de cineva din afara cercului, unul dintre cei jucati in picioare de ei se va razbuna prin inregistrarea c\u00e2t mai multor detalii si prin expunerea scenelor respective in toate pliurile lor. Paul Goma deschide multe paranteze in paginile cartii, dar pentru a-si plasa, in ele, explicatiile de analist al lagarului socialist. C\u00e2nd paranteza este inchisa, revine instantaneu la prezentul dilatat al marturiei directe, d\u00e2nd live ceea ce cu decenii in urma a trait. Efectul e de o autenticitate pregnanta. Pe l\u00e2nga o memorie de elefant, retin\u00e2nd si cea mai mica ofensa adusa vreodata, autorul are capacitatea de reinsertie in momentele si intervalele initiale. Si chiar un strop de umor, negru, cu care isi pigmenteaza fragmentele descriptive. Are si timp: volumul se intinde, practic, pe doua zile din condamnarea fostului detinut, ziua bataii si cea a eliberarii. Dupa cum drumul spre viata civila va fi lungit la modul analitic in \u201eLatesti\u201c, asteptarea si traversarea episoadelor de tortura organizeaza si tensioneaza dramatic \u201eGherla\u201c. In acest interval simbolic condensat, dar si reportericeste dilatat, Goma are un spatiu de manevra epica pe care il gestioneaza ca un scriitor de prim ordin. Radiografie socio-politica, dar si tipologie a gardienilor si detinutilor; prezent istoric, supraindividual, dar si minute, ore, zile si nopti de suferinta personala intensa, netransfigurata; rezistenta indaratnica la presiunile si ofertele sistemului, dar si clipe de cadere interioara, de complicitati nescontate cu m\u00e2na care loveste; constiinta faptului ca subiectul e in fond un obiect aflat la indem\u00e2na lor, dar si strategii simple ori sofisticate ale ocolirii, ocultarii, infruntarii Raului; memorie a carnii ins\u00e2ngerate de lovituri si a unghiilor sparte, dar si schimbare scriitoriceasca a unghiului, pentru a marca trasaturile si gesticulatia personajelor negative…
\nAm vazut, in primul episod al acestei cronici, asteptarea prelungita si chinuitoare a corectiei, pe fundalul sonor al urletelor bietului Klapka. Sa derulam acum o scena ulterioara, in care implicarea autorului-personaj este maxima, pe ambele nivele. Batut cu diferite piese din arsenalul grijii fata de om (\u201epe l\u00e2nga peretele opus usii, pe jos, asezate cu vadita grija: rangi de toate calibrele, tevi metalice, funii, c\u00e2teva lanturi uriase, un lant greu, cu suruburi, un snop de b\u00e2te legat cu s\u00e2rma neagra…\u201c, p. 166), Paul Goma va intra cur\u00e2nd intr-un dans al picioarelor ce cauta sa-i lase amintiri c\u00e2t mai profunde. Intre cizmoaiele potcovite ale rudimentarului Somlea si pantofii lustruiti ai intelectualului \u201efin\u201c Istrate se deruleaza filmul documentar al \u201eGherlei\u201c si drama intregii Rom\u00e2nii comunizate cu forta. Cadrul unu, de psihologie comportamentala observata atent: \u201e\u00abLasa galeata!\u00bb, striga la el Istrate. Somlea ia pozitie de drepti, cu galeata la vipusca. De acolo de unde ma aflu, pe jos, legat, ma uit la nefericitul de Somlea. Care, in indelungata lui cariera, rupsese in batai sute, mii de detinuti, ii tocase cu b\u00e2ta, cu ranga, cu cizmele lui bine-umplute; ii injurase, ii umilise, ii infometase, ii bagase la izolare, le interzisese asistenta medicala \u2013 ii bagase in pam\u00e2nt, alaturi, in cimitirul Rozsa Sandor. El, Somlea cel Batr\u00e2n sau Somlea cel Mare, cel care, ca pretuire pentru devotamentul in lichidarea dusmanului de clasa, fusese numit ofiter de serviciu al celei mai mari inchisori politice din tara, desi era doar plutonier, el care nu numai ca executa ordinele nebune ale unui nebun clinic ca Goiciu, dar avea si \u00abidei\u00bb, \u00ab\u2019nitiative\u00bb, cum le zicea el, de care, numai in acel moment, tremurau direct opt mii de oameni \u2013 dar c\u00e2ti tremurasera din ’48, de c\u00e2nd se angajase? (…) \u00abLuati scaunul de pe mine\u00bb, zic. Intr-o clipa si-a revenit, a devenit el insusi, SOMLEA: isi ia av\u00e2nt sa-mi traga un sut \u2013 indraznisem eu, un vierme, sa-i dau sfaturi, lui \u2013 LUI? Insa, Istrate il opreste, ating\u00e2ndu-l cu bastonul pe umar: \u00abAi auzit? Asta-i oul lui Columb: ia scaunul de pe el!\u00bb \u00ab’L iau, s’ trait’!\u00bb \u2013 si, inviorat, ia scaunul, dar ram\u00e2ne cu el in m\u00e2na, cu ochii tinta la Istrate, in asteptarea ordinului urmator. \u00abDeocamdata, pune-l aici…\u00bb ii arata cu bastonul, Somlea executa. \u00abIa si taburetul. Aici…\u00bb \u2013 Somlea executa cu voiosie si recunostinta \u2013 asa trebuia de la inceput: sa-i deie ordine, nu sa-i puna intrebari ca la isc\u00f2la…\u201c (p. 180). Si cadrul doi, in care moartea se apropie si f\u00e2lf\u00e2ie l\u00e2nga urechile condamnatului: \u201ecapul imi era complet dezacoperit, nu aveam destule m\u00e2ini cu care sa ma apar de cele patru picioare ale animalei, printre picaturi ma protejam (!) de loviturile prunului si ale vergelei; incercam sa le inalt deasupra capului, dar fie ca venea o lovitura in burta, in coaste care ma chircea, iar m\u00e2inile se duceau instinctiv intr-acolo, fie ca pur si simplu nu le puteam inalta mai sus de obraz. Pentru ca nu puteam, nu mai puteam: de-acolo-ncolo imi erau moarte. In schimb, urlam. Urlam din toata inima. Urlam at\u00e2t de tare inc\u00e2t, la un moment dat, am incetat de a-mi mai auzi glasul. Parca as fi urlat in g\u00e2nd; sau in vis. Si totusi mi se auzea \u2013 dovada ca Istrate: \u00abTaci, ‘tu-ti candela ma-tii, taci!\u00bb, iar Somlea, si el: \u00abTaj’, ma! Taj’, ma!\u00bb (…) M-au plimbat cu lovituri de picior prin toata incaperea, nu mai vedeam dec\u00e2t traiectorii de picioare, ca de trasoare, toate venind in cap, in miezul capului se statornicise un ritm, ca pulsul: loviturile de b\u00e2ta si de vergea. In cap. Numai in cap. \u00abLa cap, la cap, ‘tu-i candela ma-sii! La cab’, la cab’, la ca’!!\u00bb \u00abLa ca’, s’ trait’!\u00bb Eu urlam. Din inima. \u00abTaci, ma, ‘tu-ti candela ma-tii! Taci, ma, taci!\u00bb \u2013 iar Somlea tinea hangul: \u00abTaj, ma, taj’! Taj, ma, taj’!\u00bb\u201c (pp. 186-187).
\nDar e Paul Goma omul conformist si scriitorul evazionist care sa-i netaca? \u00c9videmment, non.<\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

CARTEA ROMANEASCA Paul Goma, Gherla-Latesti, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008, 304 p. Concep\u00e2nd \u201eGherla\u201c ca pe o marturie concentrationara si elimin\u00e2nd din start elementele si tonalitatile de pledoarie pro domo, Paul Goma se obiectiveaza p\u00e2na la punctul in care poate documenta, de o parte, regimul detentiei politice si, de cealalta, suferintele tuturor. Personajul principal este… Cite\u0219te mai mult »Goma-? (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8,1],"tags":[207,108],"class_list":["post-782","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","category-mozaic","tag-gherla-letesti","tag-paul-goma"],"views":2582,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/782","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=782"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/782\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=782"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=782"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=782"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}