Cam singurul savant din generatia ’80, Sorin Antohi debuteaza high academic, cu un micro-tratat dedicat utopiei. \u201eUtopica\u201c e o carte legata si structurata ca o monografie de specie (sau de gen), cu o eruditie deopotriva debordanta si euforica. Aparatul ar fi sufocant daca n-ar sta sub semnul gratiei, al jocului destins cu referintele si al ironiei (uneori auto) de citatii si relationari. \u201eTratatul\u201c devine astfel lectura agreabila eminent, pura instructie de voluptate. Desi, cum zice \u201eCuv\u00e2ntul inainte\u201c, e vorba de \u201eo selectie\u201c din studiile consacrate, p\u00e2na in 1987, utopiei, mersul cartii e metodic, fara fisuri si arbitrarietati de demonstratie. Antohi isi \u201escuza\u201c stilul (presupun\u00e2nd ca \u201eironia, jungla referintelor, jocurile de cuvinte, structura sofisticata a argumentarii\u201c n-ar fi in ajutorul cititorului), dar nu poate fi o scuza sincera \u2013 asta, pe de o parte, pentru ca acelasi stil ruleaza si in cartile urmatoare si, pe de alta parte, pentru ca tocmai verva de tratament tine paginile. Toata cercetarea e euforica, ca si cum Antohi ar exulta reflex la contactul cu propria tema. Altminteri, sub aceasta virtuozitate a exultatiei, lucrurile se desfasoara sistematic, riguros si aplicat. Ele incep cu o \u201einitiere in utopologie\u201c care, la r\u00e2ndul ei, incepe cu o arheologie etimologica; nimic mai logic si mai riguros pentru un demers savant in articulatii, desi ludic in enunturi. Debordat (ori simul\u00e2nd) el insusi de bibliografia temei, Antohi o rezolva, cu umor, pe scurtatura: \u201ein locul unei istorii (a cuv\u00e2ntului utopie, n.n.), trebuie sa ma resemnez la c\u00e2teva momente disparate, cu speranta de a putea surprinde si fixa ceva din lunecoasa esenta a utopiei\u201c. \u201eLunecoasa esenta\u201c e urmarita apoi in toata morfologia si fenomenalitatea ei; de la nivelul nominalist, Antohi trece la cel al semnificatiilor si modurilor, aplic\u00e2nd tot mai mult in concret. Sistematiz\u00e2nd \u201edefinitiile utopiei\u201c, el subliniaza, de pe acum, din preliminarii, excesivitatea domeniului si, nu mai putin, centrifugalitatea semnificatiilor si conceptelor operative (\u201eexista tot at\u00e2tea conceptii asupra utopiei c\u00e2ti cercetatori\u201c). Dar tocmai aceasta incongruenta il stimuleaza pe Antohi, a carui prima placere e sa aduca lucrurile la coerenta si sa impleteasca vegetatia conceptuala prea diversa intr-un manunchi omogen. Schita tabloului fenomenologic e trasata din pornire: \u201eincep\u00e2nd prin a fi o carte, utopia a devenit succesiv gen, program, conceptie, credinta\u201c. Ca specie literara (gen, dupa Antohi), utopiei i se elaboreaza modelul (iar apoi vor fi invocate variabilele), printr-o combinatie de perspective: literara, psihosociologica, sociologica, (anti)psihiatrica. E atent cercetata zona de interferenta cu science fiction-ul si, mai ales, ipostaza de forma mentis a utopiei. Normal, sunt extrase si \u201eparadigmele\u201c specifice utopiei, p\u00e2na in pragul in care aceasta \u201eisi pierde vocatia spirituala pentru a cobori in istorie\u201c, pe care, zice Antohi, o saboteaza si incearca s-o substituie (cercetarea avanseaza insa si pe acest teren, indeosebi prin explorarea fourierismului, poate paginile cele mai savuroase, cu umorul revarsat, si in care Antohi radiografiaza int\u00e2lnirea dintre utopie si nebunie). Fantasmele utopice ale imaginarului social sunt si ele fenomenalizate si aduse in relatie cu utopia ca atare (milenarismele, profetismul \u2013 care seamana mai degraba cu antiutopiile moderne \u2013, ba chiar si institutia monastica, in ambele sale \u2013 occidentala si rasariteana \u2013 structurari). Functiei spatiale din elaborarile utopice i se adauga si o analiza a factorului temporal, desi, pentru homo euchronicus, \u201ecariera literara a manipularii timpului \/…\/ e mult mai putin spectaculoasa dec\u00e2t cea a manipularii spatiului\u201c. Euforia explorarii se sustine si printr-un fel de optimism al temei, caci p\u00e2na si antiutopiile nu sunt altceva dec\u00e2t \u201eo expresie a maturizarii genului\u201c. Iar utopia va dura c\u00e2t va dura categoria \u201eposibilului\u201c, intruc\u00e2t ea este, in esenta, un \u201eexercitiu asupra posibilului\u201c. Ceea ce inseamna ca si sansele lui Antohi de a radiografia utopia si utopismele sunt asigurate pe vecie, intruc\u00e2t tema \u2013 si cercetarea ei, fireste \u2013 se poate lati si lungi in toate partile.
\nE ceea ce se si int\u00e2mpla in \u201eCivitas imaginalis\u201c, unde Antohi focalizeaza asupra utopismului rom\u00e2nesc, schit\u00e2nd o istorie a acestuia (oprita insa la Eminescu). Tentativa nu-si ascunde subversivitatea, \u201ecomponenta polemica\u201c, indreptata spre \u201edeconstructia discursului istoriografic oficios\u201c si spre \u201ereabilitarea\u201c \u201ehazardului, neprevazutului si misterului\u201c din miscarea mentalitatilor si a fantasmelor istoriei. Lucrul nu se putea incepe fara a discuta in prealabil raporturile dintre utopie si istorie, care, in orice situatie (dar sunt si situatii privilegiate, de impact si intensitate), zice Antohi, \u201eschimba mesaje\u201c. La noi schimbul de mesaje vine odata cu procesul de modernizare, in \u201eprima jumatate a secolului XIX\u201c, c\u00e2nd, \u201esub presiunea si prin vocile unor personalitati exceptionale\u201c, ajunge si societatea noastra \u201ela revelatia destinului mesianic\u201c (e conditia favorabila pentru ciocnirea dintre istorie si utopie). Primele cristalizari utopiste sunt cele ale lui Heliade si ale fourieristului Teodor Diamant (care si transpune fantasmele in experimentul de la Scaieni). Heliade \u201ea avut sentimentul unei revelatii totale si decisive a adevarului\u201c si cu acesta a pornit la inchipuirile utopice, propovaduite cu sentimentul evangheliei. \u201eObsesia sacerdotal-mesianica\u201c, \u201emegalomania imperturbabila\u201c sunt trasaturi de personalitate care-i sustin vocatia himerica si militanta pentru Armonie. Tribulatiile si experimentele lui Diamant sunt o nuvela de umor in sine, reconstituita de Antohi cu evidenta placere narativa. Un unghi inedit de evaluare a revolutiei pasoptiste aplica Antohi prin radiografierea raportului dintre \u201erevolutie si utopie\u201c, pasoptismul nostru fiind \u201eun aliaj inextricabil al utopiei cu revolutia\u201c. Nu lipseste, desigur, limpezirea conceptuala a acestor raporturi, gest ritualic la Antohi ori de c\u00e2te ori porneste la o noua investigatie. \u201eUtopia si revolutia au ireductibile afinitati\u201c, pe care Antohi le expune at\u00e2t pe fata negativa, contrastiva, c\u00e2t si pe cea pozitiva, convergenta. Re-volutia va fi vazuta prin \u201eparadigma dramatica\u201c, teatrala, si indeosebi prin exultanta sarbatoreasca, prin festivitatile sociale (rol important av\u00e2nd aici si contaminarea de limbajul liturgic). Utopia eminesciana e tratata mai grav, cu mai putina contemplatie ironica dec\u00e2t cele de dinainte, si prezentata in \u201etemele ei esentiale\u201c: \u201einsularitatea, nostalgia Paradisului (…), a trecutului autohton (utopia regresiva), statul natural, teoria fiziocratica\u201c. Desi Eminescu vorbea ca anti-utopist (crez\u00e2ndu-se realist), \u201eo ireductibila asemanare intre utopisti si Eminescu nu poate fi negata\u201c. Mai ales dupa demonstratia lui Antohi.
\nO problema conexa utopiei ar putea fi cea a \u201econstituirii limbajului social-politic modern in cultura rom\u00e2na\u201c, pe care Antohi o abordeaza, pe urme barthiene, ca proces de cristalizare a unor scriituri politice. In acest sens, prima parte a secolului al XIX-lea reprezinta \u201eetapa cea mai dinamica a schimbarilor din limbajul social-politic\u201c, cu o verva inovatoare at\u00e2t de frenetica inc\u00e2t s-ar fi putut \u201ecrea mai multe limbi de sine statatoare\u201c. Spectacolul lingvistic si \u201efebra filologica\u201c, tot procesul de creolizare a limbii se limpezesc si se aseaza sub actiunea unificatoare si modernizatoare a periodicelor vremii. Limbajul ca \u201eprotoideologie\u201c devine, in aceasta perioada investigata, limbaj ideologic propriu-zis.
\nUn santier nou promite Antohi sa deschida prin cercetarea \u201estigmatologiei\u201c, a identitatilor tarate si complexate. Schita acestei cercetari (viitoare?) e data in eseul \u201eCioran si stigmatul rom\u00e2nesc\u201c, in care Antohi traseaza, concis, o fenomenologie si o tipologie a stigmatului, trec\u00e2nd auto-stigmatizarea rom\u00e2neasca prin comparatistica inainte de a-i urmari evolutia \u2013 si in final culminatia, la Cioran. E o perspectiva de lucru nu mai putin promitatoare dec\u00e2t cea a utopiei si utopismului, semn ca Antohi e atras de probleme fara capat.
\nO carte de mobilitate a ideii si problematicii e \u201eExercitiul distantei\u201c, culegere de eseuri, recenzii, comunicari si alte interventii la simpozioane internationale. Distinctia academica ram\u00e2ne aceeasi, verva eruditiei la fel, ca si stilul comunicativ \u2013 agreabil si precis. Diferita e doar deschiderea, jocul abilitatilor in domenii diferite, desi nu fara legatura, astfel inc\u00e2t coerenta cartii se ridica peste factura sa compozita. Unele eseuri prelungesc tema utopica (\u201eSunetul utopiei\u201c, \u201eMetoda si discursul. Note asupra utopiei narative\u201c), altele sunt recenzii sau semi-prefete de carte, alaturi de studii in regula (dedicate lui Adrian Marino, Mihai Sora, Mircea Eliade si Culianu, dar si Humboldt, Steiner, Foucault, Tocqueville, ultimul mai degraba pretext pentru alte investigatii, fie ca e vorba de statutul \u201eintelighentiei\u201c, fie ca e vorba de un panoptic de filosofie politica franceza contemporana) si de dezbateri privitoare la problematici din istoria ideilor sau a mentalitatilor, cu care Antohi se apropie de actualitatea imediata, fie a unor domenii academice (ex. \u201eTimp si naratiune. Tendinte noi in teoria istoriei\u201c), fie a mentalitatilor postcomuniste (\u201eLimba, discurs, societate: proba limbii de lemn\u201c, \u201eRom\u00e2nii in anii ’90: geografie simbolica si identitate colectiva\u201c). Oric\u00e2t de diverse, temele sunt abordate cu empatie critica, cu o cold empathy, cum zice el insusi, ceea ce nu poate face dec\u00e2t bine fondului de verva at\u00e2t a eruditiei, c\u00e2t si a ideilor. Prezentarile lui Antohi nu sunt niciodata doar corecte (desi fac si ele descriptii de idee si argumente), ci intotdeauna lasa spatiu si propriilor atitudini si idei in cauza respectiva. Tendinta lor e de a deveni dialog, fiece carte fiind, de fapt, un interlocutor. De regula, insa, Antohi scrie singur simpozioane, caci isi convoaca interlocutori de pretutindeni, de la Platon si Aristotel p\u00e2na la ultimii experti de domeniu. Optimismul cu care si-a insusit prima tema (utopia) a devenit acum un fel de militantism pentru abordarile sintetice, pentru \u201eistoria totala\u201c si pentru re-convergenta studiilor partiale: \u201eAcest discurs al viitorului e singurul in masura sa readuca in centrul cunoasterii umane experientele fragmentare si g\u00e2ndurile razlete, cazurile-limita, exceptiile, bizareriile\u201c. Entuziasmul sintezei anima toate eseurile acestui nou enciclopedism si tot el mobilizeaza admiratiile. E vorba, insa, de un enciclopedism cu relativitate, cu programatic relativism.
\nSantierul utopic, dar si cel stigmatologic, sunt lasate deschise (desi nu de tot parasite) in \u201eRazboaie culturale (Idei, intelectuali, spirit public)\u201c. Volumul aduna c\u00e2teva (sase) prefete si postfete care au insotit, intre 2000 si 2006, traducerile unor carti, iar \u201eIntroducerea\u201c face ea singura o descriere onesta a ceea ce urmeaza: \u201eNoica si Scoala sa\u201c, \u201eistoria intelectuala si evolutia ideologica a liberalismului\u201c, \u201eraporturile dintre fictiune si istorie, dintre istorie si memorie, dintre etica si estetica, dintre ideologie si adevar\u201c, \u201ecomunitarismul ca utopie\u201c, \u201eatractia exercitata de formele liberale de putere, de tiranii, asupra multor intelectuali\u201c, \u201ecriza spiritului american din ultimele decenii\u201c. E o suita de expertize angajate, intruc\u00e2t Antohi isi propune sa participe \u201ela reconfigurarea spiritului public al tarii noastre\u201c si nu sa ram\u00e2na doar la dezbaterea gratuita, de atelier academic. El e, tot mai evident, un junimist de veac XXI, prins in critica spiritului public si a institutiilor. Ce-i drept, doar \u201eIntroducerea\u201c staruie direct asupra realitatilor rom\u00e2nesti, dar ea e deja schita unei cercetari de amploare (deocamdata lasata aici). Dezbaterea consacrata \u201eSpiritului public in Rom\u00e2nia postcomunista\u201c face un tablou concis al evolutiilor si metamorfozelor de mentalitate, not\u00e2nd toate simptomele perioadei. Concluzia nu e prea optimista, desi o fi justa \u2013 caci Antohi constata \u201elipsa unui curent de idei care sa se fi lansat si impus in Rom\u00e2nia postcomunista\u201c. Desigur, nu de lipsa unui singur curent e vorba, ci mai degraba de absenta unui ethos al dezbaterii publice. Cartile prezentate, ca de obicei la Antohi, sunt pretextul unor dezbateri de probleme, cu dialectica de idee si argumentatie riguroasa. Toate se deschid, in perspectiva rom\u00e2neasca, spre un rost educativ, paideic, neo-junimist ca demers.
\nDisponibilitatile de dialog in domenii diverse, dar mai ales disponibilitatile de implicare in trezirea si cristalizarea spiritului public se vad aproape programatic in cele c\u00e2teva \u201ecarti-dialog\u201c realizate de Antohi, toate, in felul lor, niste manifeste. Fie ca sta de vorba cu Adrian Marino, fie ca sta de vorba cu Mihai Sora ori cu Virgil Nemoianu, Alexandru Zub sau Moshe Idel, Antohi e acasa in problematica abordata, dialogheaza cu partenerii (nu e un simplu intervievator) si intoarce abil conversatia spre actualitatea publica. Cu rol de ferment, cartile lui sunt, pe c\u00e2t de academice, tot pe at\u00e2t de provocatoare; pozitiv provocatoare adica: provocatoare la dezbatere, la idee, la atitudine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cam singurul savant din generatia ’80, Sorin Antohi debuteaza high academic, cu un micro-tratat dedicat utopiei. \u201eUtopica\u201c e o carte legata si structurata ca o monografie de specie (sau de gen), cu o eruditie deopotriva debordanta si euforica. Aparatul ar fi sufocant daca n-ar sta sub semnul gratiei, al jocului destins cu referintele si al… Cite\u0219te mai mult »Sorin Antohi: un santier deschis si provocator<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3467,1759,5622,1634],"class_list":["post-7808","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-literatura-actuala","tag-literatura-romana","tag-scriitori-de-azi","tag-sorin-antohi"],"views":2729,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7808","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7808"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7808\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7808"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7808"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7808"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}