{"id":7804,"date":"2011-05-26T12:25:50","date_gmt":"2011-05-26T10:25:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7804"},"modified":"2011-05-26T12:25:50","modified_gmt":"2011-05-26T10:25:50","slug":"dragostea-la-prima-citire","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dragostea-la-prima-citire\/","title":{"rendered":"Dragostea la prima citire"},"content":{"rendered":"

Diana Adamek, \u201eDulcea poveste a tristului elefant\u201c<\/em>, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 392 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Daca dragostea la prima vedere se mai explica prin d\u00e9j\u00e0 vu, cauza dragostei la prima citire d\u00e9j\u00e0 lu s-ar numi. Ne indragostim cu forta unui fulger de-o carte, pentru ca poate in alta viata sau v\u00e2rsta am mai citit-o si-am fi simtit cum ia foc intre m\u00e2inile noastre, sub razele fierbinti ale ochilor. E ca si cum ar fi daca ne-am indragosti mai ales de romanele palimpsestice, manierist(ic)e, care se scriu aproape de la sine peste ceva sau din ceva preexistent, al carui suflu si materie narativ-epica ni se potriveste, la fel cum ne indragostim mai ales de persoane in care ne recunoastem. Oricum ar fi, nu e usor sa te indragostesti de o carte, insa nici greu. O demonstreaza cu prisos ultimul volum al Dianei Adamek, amara si \u201eDulcea poveste a tristului elefant\u201c, aparut anul acesta la Cartea Rom\u00e2neasca. <\/strong><\/em>
\nDupa numai c\u00e2teva paragrafe, cu bucurie si surpriza, daca nu cumva esti un lector inrait in profesionalism, care sa refuze cititul orgasmatic (adica, pardon, sublim), daca te lasi cu alte si pline cuvinte vrajit, fermecat, abandonat simtului pur estetic, ai putea constata ca, surclas\u00e2nd incercarile romanesti anterioare ale binecunoscutei in primul r\u00e2nd eseiste care semneaza povestea de fata , r\u00e2ndurile cartii deseneaza un soare negru mult ridicat deasupra orizontului de asteptare. Pentru ca dorul, melancolia sau mai bine scris, desi sensul e similar, acea \u201esaudade\u201c tipic lusitana face din acest roman, pe care-l imbiba de la un capat la altul, aproape o capodopera.
\n\u00c0 la Saramago
\nFirele naratiunii descind in istoria patiserului Roro, \u201estap\u00e2n peste toate cele care trec, dulciuri si tristeti\u201c, un copil invaluit in trupul numai pam\u00e2nt al unui elefant in venele caruia, din ce in ce mai aprins, arde si fierbe si tipa un s\u00e2nge bolnav. In ciuda monstruozitatii fizice a personajului, rezultatul e delicios, un roman-prajitura, din paginile caruia putem degusta, cu fervoare sau doar ca desert, o casa, fluturi, o licorna, ba chiar un tort-elefant. Evident, exista riscul unei strepziri a caninilor, insa cu multa rabdare ne vom simti cerul gurii topit de soarele negru. Si poate ca tot el, acest astru heraldic al decadentei (baroce), goleste pe dinauntru si m\u00e2na extrem de sigura si versata a prozatoarei, care aluneca de la sine si rotunjeste romanul intr-un imens poem in proza \u2013 ritmata si c\u00e2teodata rimata, mereu curgatoare.
\nPe de alta parte, dar poate aceeasi, am scris deja cuv\u00e2ntul magic. E timpul sa-l scoatem dintre paranteze. Despre sf\u00e2rsitul baroc al unui secol de aur e vorba. Veacul al XVI-lea, cu splendorile si paunii si nesiguranta lui, gaseste in cartea de fata un martor deloc netacut. Un excelent roman istoric \u00e0 la Saramago, pentru care istoria reala nu e dec\u00e2t o varianta printre multe altele posibile, de valorificat alternativ in spatiul romanesc al imaginarului: de la monarhii Maximiliam al II-lea si Rudolf al II-lea de Habsburg, Anna de Austria si Filip al II-lea al Spaniei, p\u00e2na la vrajitoarea Katharina Guldenmann, mama viitorului astronom Johannes Kepler, intrigile povestii rescriu aspecte din vietile unor persoane reale, in confluenta lor cu micul, apoi t\u00e2narul si in final maturul deja Roro, care poate sa moara subit, insa logic, respect\u00e2nd un traseu prestabilit. Pentru ca, laolalta cu personalitatile mai sus amintite, romanul contine persona de scriitor a lui Saramago insusi. Astfel, acesta se incarneaza textual in figura lui Jos\u00e9, personaj anuntat si mai apoi creionat la final, c\u00e2nd elefantul-om il int\u00e2lneste exact in punctul de unde plecase pachidermul adevarat din \u201eCalatoria elefantului\u201c, romanul-model pentru cartea Dianei Adamek. In fond, ambigua si \u201eDulcea poveste a tristului elefant\u201c este un retro-text, un roman scris indarat, inversat, inapoi, dinspre nordul intunecat al Transilvaniei \u2013 si aici autoarea extinde limitele calatoriei p\u00e2na la tinutul ei natal, aduc\u00e2nd un surplus de culoare si intuneric ereditar in imaginea cneaghinei Amanda, mama fascinata de animalul ajuns tata pentru fiul ei, Roro \u2013 prin Viena spre Lisabona, acolo unde oceanul inghite totul. Mai putin dulceata tristetii.
\nScurt interludiu manierist. Intre congenerii poeto-prozatoarei se numara si Virginia Woolf (cu poetica privirii sau despre cum Arcimboldo-personajul aduce destul de vizibil cu pictorita Lily Briscoe din \u201eSpre far\u201c, a carui polifonie vocal-narativa se int\u00e2lneste in scena teatrului de marionete cu post-ecourile dintre acte), Patrick S\u00fcskind (al carui \u201eParfum\u201c b\u00e2ntuie romanul), apoi desertul din inima Vienei si puiul de leu Ottakar amintind un episod al \u201ePovestii fara sf\u00e2rsit\u201c, in fine, cum sa-l uitam pe David Lynch, al carui cel mai premiat film este chiar \u201eOmul-elefant\u201c, il mentionam si pentru ca \u2013 Motor! \u2013 adamekiana si \u201eDulcea poveste a tristului elefant\u201c este mult un roman cinematografic, asteptam ecranizarea, cu titlu schimbat, se-ntelege.
\n\u201eSub toti pasii pe care i-ai facut si ii vei mai face de acum sta ascunsa o scriere\u201c ss.m.t, spune iezuitul Antonio Possevino c\u00e2nd se desparte de protagonist. O scriere, nicidecum o scriitura. Cu mai multe cuvinte, nu vorbim in cazul acestui roman de un textualism ieftin, de simulacre si alte hipertezisme postmoderniste, ci simplu si pur de o scriere foarte plina de viata. Calatorii \u201ese vor apropia, nu neaparat din vointa lor, ci din curgerea fireasca a pasilor\u201c, inspre toate locurile din p\u00e2na departele drum intors al \u201eCalatoriei elefantului\u201c; pentru ca, nu-i asa, \u201eIntotdeauna ajungem in locul unde suntem asteptati.\u201c ss.a.t \u2013 un citat revelatoriu, punctat excelent de Ovidiu Mircean pe coperta a IV-a. Si daca firescul pasilor e la fel un firesc al cuvintelor subintinse, faptul e numaidec\u00e2t explicabil: avem un destin astral, o \u201escriitura a stelelor\u201c, a soarelui negru si vid, eman\u00e2nd \u201eaceasta lumina in care s-a scuibarit\/t adunat (si) intunericul\u201c.
\nRomanul (in)departarii
\nP\u00e2na si minusurile volumului par sa contribuie la perfectionarea lui continua, transform\u00e2ndu-se-n plusuri, in stelute negre cu funda. Ritmul e tot mai accelerat, pe masura ce Roro ajunge acasa, dozajul extrafin al vitezei epice fac\u00e2ndu-se nod in capitolul 14 (\u201eTimpul trece\u201c), situat exact la mijlocul cartii. Sa mai notam ca, desi se perinda si prind radacini ori isi pierd viata de-a lungul unui spatiu lingvistic eterogen, superintins dintr-un Ardeal ardent in Bretania de la poalele marii, prin Sf\u00e2ntul Imperiu Roman de Natiune Germana, prin Italia, Spania si Portugalia, personajele romanului vorbesc mereu aceeasi limba, fara ca prozatoarea sa sesizeze macar aceasta mica problema. Dar minusul devine plus: am citit un roman european, urgent exportabil. Apoi, Dianei Adamek ii reuseste o compozitie nu neaparat estetizant-artistizant-artizanal-artificiala si calofila, ci dusa p\u00e2na la capat cu m\u00e2na de maestra, nicidecum de maestru \u2013 care, daca e acolo, e cu siguranta ajuns din urma. Frazarea saramagoviana, cu dialoguri incastrate in (s)curgerea textuala, cu propozitii scurte si simple, dar cu at\u00e2t mai percutante, ce cad pe sf\u00e2rsiturile de capitol ca niste lame superb ascutite, permite o lectura pierduta, cu sufletul in gura, pe cerul ei negru de soare sau, mai scurt suflat, o lectura cu sufletul. Intreg volumul e doar o fluiditate fluenta, muzica si volute hipnotice, si mai ales, impresia ca s-ar putea prelungi p\u00e2na foarte aproape de infinit. In fond, un roman al (in)departarii se scrie si se rescrie sub ochii nostri, care, desi se mai ratacesc in(tre) fraze si neclaritati, il duc la bun sf\u00e2rsit evad\u00e2nd evaziv. Autoarea ne dovedeste ca nu de curaj evazionist e vorba, ci de curajul nebun de-a scrie bine, fara sa-i pese prea mult de mode si forme si stiluri in voga. Rezultatul e acest realism magic, deloc epigonic, ale carui companii selecte le stim cu totii. Fapt e ca Diana Adamek si-a insusit-apropriat o maniera personala, nelas\u00e2nd imitatia sa devina exercitiu de stil, cum facil am putea crede. Ma voi repeta, insa citindu-i romanul, ai tot mai mult senzatia ca te lasi invaluit in plasele unei vraji at\u00e2t de fermecatoare inc\u00e2t jos palaria, tuguiata sau nu, la fel cu a figurii pelerinate si negre si \u2013 vai \u2013 mefistofelico-nalucita care il introduce pe Roro in rosul cuptor al Vienei!
\nLa fel cu orice dragoste, si cea la prima citire e acolo. Se int\u00e2mpla. Fara s-o poti vreodata nega. Dec\u00e2t inlocui \u2013 la recitire sau la o noua prima lectura, mai putin sau mai mult indepartata de \u201eDulcea poveste a tristului elefant\u201c. Oricum ar fi, totul in aceasta carte \u2013 poate cu exceptia finalului, putin grabit \u2013 ne obliga sa consideram aparitia Dianei Adamek un adevarat eveniment: un candidat foarte serios pentru titlul de cel mai bine scris roman al ultimilor ani.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Diana Adamek, \u201eDulcea poveste a tristului elefant\u201c, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 392 p.   Daca dragostea la prima vedere se mai explica prin d\u00e9j\u00e0 vu, cauza dragostei la prima citire d\u00e9j\u00e0 lu s-ar numi. Ne indragostim cu forta unui fulger de-o carte, pentru ca poate in alta viata sau v\u00e2rsta am mai citit-o si-am fi… Cite\u0219te mai mult »Dragostea la prima citire<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5621,25,5620],"class_list":["post-7804","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-dulcea-poveste-a-tristului-elefant","tag-cartea-romaneasca","tag-diana-adamek"],"views":1587,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7804","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7804"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7804\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7804"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7804"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7804"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}