{"id":7795,"date":"2011-05-26T12:11:45","date_gmt":"2011-05-26T10:11:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7795"},"modified":"2011-05-26T12:15:03","modified_gmt":"2011-05-26T10:15:03","slug":"buna-seara-doamna-europa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/buna-seara-doamna-europa\/","title":{"rendered":"Buna seara, doamna Europa"},"content":{"rendered":"

Consult presa straina cu regularitate, \u00eentre altele si pentru a aduce \u00een paginile revistei \u201eCultura\u201c informatii despre lumea \u00een care traim. Scriu aceste r\u00e2nduri c\u00e2nd regina Marii Britanii se afla \u00een Irlanda iar directorul Fondului Monetar International se afla \u00eencarcerat la New York. Daca putem \u00eentelege ca \u00eentre Dublin si Londra au aparut semne evidente ale reconcilierii, \u00een cazul arestarii lui Dominique Strauss-Kahn, francez, trebuie sa ne asteptam la o \u00eenasprire a relatiilor dintre Paris si Washington. Francezii nu vor uita usor incidentul. Asupra umilirii lui Strauss-Kahn voi reveni. \u00cen ultima saptam\u00e2na mi-am propus deliberat sa ignor agresivitatea politicienilor, mai precis sa uit de degradarea discursului politic si sa ma opresc la evenimente crez\u00e2nd ca astfel voi oferi cititorilor mai multe satisfactii. Iluzie. Dar sa \u00eencerc, totusi, un exercitiu. Sa vedem ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Europa \u00een afara de antrenarea europenilor \u00een conflicte si razboaie.<\/strong><\/em>
\nMinistrii finantelor din statele membre ale Uniunii Europene s-au \u00eent\u00e2lnit din nou la Bruxelles pentru a examina criza din Grecia. Dupa ce i se acordase un \u00eemprumut de 50 de miliarde de euro, guvernul lui Papandreu supraliciteaza generozitatea Uniuni Europene si cere alte 60 de miliarde. Altfel, sustine premierul grec, tara lui ar putea sa fie nevoita sa paraseasca \u201ezona euro\u201c. Greu de acceptat. Dar grecii au iesit \u00een strada, sunt violenti si condamna politica financiara a guvernului lor care a \u00eenrobit tara Fondului Monetar International si Uniunii Europene. Liberalii germani se opun unui nou \u00eemprumut, Bruxelles-ul, spun ei, nu trebuie sa fie sac fara fund pentru cei care nu stiu sa se guverneze. Probabil ca au dreptate. Dar Europa este alta acum, integrarea europeana este un proces declansat de mult, popoarele au avut timp sa constate, chiar au fost consultate \u00een aceasta privinta, ca procesul presupune, \u00eentre altele, limitarea prerogativelor nationale \u00een politicile economice, financiare si de politica externa. Numai ca, \u00een afara inconvenientelor vazute de liberalii din guvernul de la Berlin, nici Germania nu-si poate permite sa asiste la renuntarea unor c\u00e2stiguri ale integrarii europene, cum este chiar cazul crearii \u201ezonei euro\u201c. Doamna Angela Merkel, st\u00e2njenita, evident, stie prea bine ca adevaratul sf\u00e2rsit al razboiului pe care l-a pierdut Hitler nu trebuie sa se opreasca la reunificarea Germaniei, ci la constructia Europei, o constructie pentru care se straduieste sa-i aseze la temelii \u201eg\u00e2ndirea germana\u201c. Iesirea unui stat membru din \u201ezona euro\u201c\u00a0 ar fi un prim pas de destructurare a Uniunii Europene tocmai c\u00e2nd europenii, sub bagheta discreta a Berlinului, reusisera sa adopte o constitutie, Tratatul de la Lisabona. Din acest moment, Germania nu poate privi cu ochi buni un \u201emarche arri\u00e8re\u201c. Doamna Angela Merkel poate sa puna ceva severitate \u00een priviri, poate chiar sa ridice tonul \u00een privinta noului \u00eemprumut cerut de Atena, dar viziunea germana cere mici sacrificii si cancelarul stie sa le faca atunci c\u00e2nd trebuie pentru ca pozitia forte a Germaniei \u00een configuratia Europei de m\u00e2ine sa nu slabeasca. Deocamdata pozitia ei nu este \u00eempartasita de Franta, dar are sprijinul Austriei si Luxemburgului. Am amintit de aceasta noua disputa care, cu adevarat, se rasfr\u00e2nge \u00een planul relatiilor dintre Paris si Berlin, pentru a spune ca o noua divizare a Europei nu este niciodata exclusa. Constructia europeana a dat semne de oboseala la prima mare criza.
\nAm consultat si presa franceza. Fram\u00e2ntarilor europene li se adauga nelinisti si tensiuni venite mult prea devreme, cu luni bune \u00eenainte de alegerile prezidentiale din 2012. Fostul presedinte Jacques Chirac este din nou amenintat cu aducerea \u00een tribunale. Aceasta poate sa indice un atac la partidele de dreapta. Parchetul a cerut redeschiderea procesului \u00een care Chirac este inculpat pentru fapte petrecute \u00een vremea \u00een care era primar al Parisului. Scandalul a pornit de la demersul unei persoane particulare \u2013 aviz amatorilor de pretutindeni! \u2013 care, \u00een 1999, a sesizat Parchetul pentru abuzuri la Primaria Parisului. Capetele de acuzare retinute \u00een dosarul lui Chirac merita sa fie mentionate: fals \u00een acte publice, obtinerea de c\u00e2stiguri ilegale, deturnarea de fonduri publice, tainuire, distrugerea probelor. Franta este rascolita si de alte procese ale politicienilor ei, altfel c\u00e2ndva merituosi. Dominique de Villepin este t\u00e2r\u00e2t prin tribunale sub acuzatia ca ar fi \u00eencercat, \u00een vremea \u00een care era prim ministru, sa obstructioneze cariera politica a lui Nicolas Sarkozy. Este vorba de celebrul proces Claesterman. Cum de Villepin se pregateste sa candideze la presedintia Frantei, \u00een 2012, este posibil ca \u00een acest proces sa nu se faca lumina c\u00e2ta vreme Sarkozy este presedinte. Pare cumva logic desi nu este democratic. Colac peste pupaza, a aparut si cazul lui Dominique Strauss-Kahn, arestat pe un aeroport din New York tocmai c\u00e2nd se pregatea sa ajunga la Berlin si sa discute cu doamna Merkel conditiile noului \u00eemprumut cerut de Atena. C\u00e2nd a ajuns Strauss-Kahn stap\u00e2n la New York, Fondul Monetar International era \u00een pragul falimentului. Profesor universitar, economist cu un exercitiu ministerial la Paris (a fost chiar ministrul Economiei), el a gasit solutia sa salveze Fondul instituind politica determinarii statelor \u00een dificultate, mai ales din Europa, de a face \u00eemprumuturi. I-a reusit \u00een Grecia, Portugalia, Irlanda, Ungaria, Rom\u00e2nia etc. si a fost uitat esecul aceleiasi politici \u00een Argentina. Banii nu au memorie, iar oamenii la ananghie nici at\u00e2t. Acuzat (\u00eenca odata, spre disperarea frumoasei lui sotii, Anne Sinclair) de tentativa de viol, lumea a ramas \u00eenmarmurita sa vada un demnitar de rang at\u00e2t de \u00eenalt arestat si condus cu catusele la m\u00e2ini \u00een fata judecatorilor pentru vina de a fi suspectat de tentativa de viol. Francezii au iertat aventurile presedintilor lor Mitterrand, Chirac, dar ele se petreceau pe pam\u00e2nt francez. Neiertat de justitia americana, Strauss-Kahn s-a transformat pentru unii dintre francezi \u00eentr-o victima, pentru altii (care \u00eei cunosteau naravul) \u00eentr-un ne\u00eenfr\u00e2nat. Nici tehnica \u201edemocratica\u201c a cautiunii nu a putut sa-l salveze, asa ca cel care se pregatea sa intre, de la toamna, \u00een campania electorala pentru fotoliul de la Elys\u00e9e si-a compromis nu numai postul de la FMI, ci si cariera politica \u00een Franta. Traim vremuri de umilinta si de rusine, am citit undeva \u00een presa franceza. Se \u00eent\u00e2mpla, iata, si la case mari.
\n\u00cen presa internationala au aparut stiri despre necazurile caselor regale din Belgia si din Suedia. As fi vrut sa trec peste ele, dar constat ca nu sunt minore si ca ele nu fac cinste celor care se proclama \u00een conducatori neutri politic si fara de prihana. Tocmai c\u00e2nd regele Albert II al Belgiei \u00eencerca, prin al optulea politician (de data asta un socialist valon, Elio Di Rupo; nu s-a mai \u00eent\u00e2mplat asa ceva din 1974) sa gaseasca o formula de coalitie care sa scoata micul stat din criza, ministrul ad-interim al Justitiei a lansat ideea scutirii de pacate a celor care au colaborat cu nazistii. Cine cunoaste ceva istorie stie ca regele belgian Albert I a trebuit sa abdice tocmai din cauza colaborarii lui cu ocupantii germani. Si astazi exista pe rol 37.000 de procese \u00een care sunt inculpati colaborationisti sau fapte ale acestora. Ministrul care vrea sa dea uitarii istoria colaborationismului este flamand si face parte dintr-un partid de extrema dreapta. \u00cen Belgia reactia la aceasta oculta manevra a fost plasata \u00een sirul manevrelor de tot felul la care recurg flamanzii extremisti pentru a exacerba divergentele care sa conduca la destramarea statului belgian. \u00cen Suedia, Casa regala este confruntata cu o situatie apropiata. Regina Silvia Sommerlath nu a mai putut rezista presiunilor presei care cere clarificarea trecutului nazist al tatalui ei. Ea se trage dintr-o familie germana, regele Gustav al XVI-lea a cunoscut-o pe vremea c\u00e2nd era interpreta \u00een timpul Olimpiadei de la M\u00fcnchen din 1972. \u00cen 1976 regele se casatoreste cu Silvia, dar imediat presa scoate la iveala documente din care rezulta ca tatal ei, Walter Sommerlath, a fost membru al partidului nazist si a condus o uzina \u00een timpul razboiului. Atunci, uzinele din Germania nu lucrau dantele, dupa cum este simplu de dedus. \u201eRegina, citesc \u00eentr-un comunicat al Casei regale de la Stockholm din mai, a luat initiativa, \u00eempreuna cu familia Sommerlath, sa adune probele privind activitatile lui Walter Sommerlath \u00een Brazilia si Germania \u00een anii 1930 si 1940\u201c. Presa este dispusa sa ajute stradaniile Casei regale, asa ca i-a reamintit toate documentele pe care le-a scos la lumina \u00eenca de la casatoria Silviei, din 1976. Amanunte care pot fi sintetizate astfel: \u00een 1919, Walter Sommerlath, nascut \u00een Germania, se stabileste \u00een Brazilia; \u00een 1925 se casatoreste cu o brazilianca, Alicia, mama Silviei; devine membru al partidului nazist\u00a0 \u00een 1934; conduce o uzina germana din Brazilia care facea parte din grupul Roechling; \u00een 1938 revine \u00een Germania si din 1939 conduce o alta uzina p\u00e2na la bombardarea acesteia de catre aliati, \u00een 1943. Dupa razboi, familia Sommerlath se refugiaza \u00een Brazilia, dar, se vede, nu a avut noroc sa scape de indiscretiile celor care cautau nazisti peste tot \u00een lume. Ceea ce i se reproseaza reginei Silvia este ca tatal ei a ascuns acest trecut. Acum, sub acelasi tir al presei, regina cere ancheta si spera sa dea publicitatii informatiile pe care suedezii le asteapta. \u00cen treacat fie spus, Casa regala din Suedia nu are de ani buni o viata usoara; este cazul multora dintre monarhiile europene, singura scutita fiind cea britanica, simbol al imperiului de altadata. Un oficial belgian mi-a explicat \u00eentr-o \u00eemprejurare foarte plastic rolul regelui Belgiei: contrasemneaza formal legile; \u00een rest bricoleaza.
\nAm urmarit si presa italiana. Obisnuit cu scandalurile pe care le alimenteaza el \u00eensusi, am ocolit multe dintre stirile ce-l priveau pe premierul Silvio Berlusconi, acest om inoxidabil al politicii din Cizma. Si, totusi, nu am putut trece cu vederea esecul lui recent \u00een alegerile municipale care par sa-i cobeasca a paguba. La Milano, fieful lui financiar si citadela mediatica, partidul lui Berlusconi a pierdut. Italia se trezeste dupa o lunga perioada de dominare a acestui politician extrem de versat, de ambitios si de puternic. Chiar \u00een timpul domniei lui politice, Italia a sarbatorit 150 de ani de la crearea statului unitar, opera a gloriosului Garibaldi. Niciodata, sustin ziarele, o aniversare at\u00e2t de importanta nu a gasit Italia \u00een starea de acum: dezbinata, galvanizata de tensiunile provocate de mai bine de un deceniu de Lega Nord, partidul secesionist care a intrat \u00een coalitiile ce l-au sprijinit pe Berlusconi tocmai pentru a lucra \u00eempotriva unitatii Italiei, o tara ce traieste cosmarul comediilor politice. Aventurile amoroase ale premierului italian nu m-au interesat. Televiziunile din Rom\u00e2nia le prezinta pe larg trec\u00e2nd peste seriozitatea unui popor care a construit o tara moderna, \u00eentr-un timp record, dupa ce fusese \u00eenvinsa, ca si Germania, \u00een Al Doilea Razboi Mondial. Am gasit, spre bucuria mea, un interviu luat celebrului Umberto Eco \u00een octombrie 2010, consacrat aniversarii celor 150 de ani de la faurirea Italiei. Ce reprezinta pentru dvs., aniversarea unitatii unui stat, adica a Italiei?, l-a \u00eentrebat un ziarist. Celebrul scriitor, cel pe care rom\u00e2nii l-au descoperit \u00eenca din anii \u201880 prin \u201eNumele trandafirului\u201c si \u201ePendulul lui Foucault\u201c, a raspuns simplu: \u201e\u00censeamna sa apartin unei natiuni tinere, imature \u00een comparatie cu vechi state ca Franta, Spania sau Anglia. Pentru mine, Italia este \u00eenainte de toate o limba. Daca un francez citeste astazi o carte de Rabelais \u00een versiune originala, el va avea dificultati sa \u00eenteleaga textul. La fel se \u00eent\u00e2mpla si cu un britanic care ar deschide o carte de Chaucer. \u00cen schimb, un sofer italian de taxi poate sa \u00eenteleaga cu usurinta Divina Comedie a lui Dante. Limba italiana a evoluat putin \u00een ultimele milenii\u201c. Ce omagiu adus propriului popor!
\nBuna seara, doamna Europa! \u00cen noaptea asta \u00eemi \u00eengadui sa nu mai citesc presa nici macar pentru \u201eobligatiile\u201c mele voluntare fata de cititorii revistei \u201eCultura\u201c. \u00cemi place Umberto Eco.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Consult presa straina cu regularitate, \u00eentre altele si pentru a aduce \u00een paginile revistei \u201eCultura\u201c informatii despre lumea \u00een care traim. Scriu aceste r\u00e2nduri c\u00e2nd regina Marii Britanii se afla \u00een Irlanda iar directorul Fondului Monetar International se afla \u00eencarcerat la New York. Daca putem \u00eentelege ca \u00eentre Dublin si Londra au aparut semne evidente… Cite\u0219te mai mult »Buna seara, doamna Europa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[5613,3804,5614,5612],"class_list":["post-7795","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-divizarea-europei","tag-nicolas-sarkozy","tag-procesul-claesterman","tag-scandal-dominique-strauss-kahn"],"views":1404,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7795","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7795"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7795\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7795"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7795"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7795"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}