{"id":7789,"date":"2011-05-26T12:03:03","date_gmt":"2011-05-26T10:03:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7789"},"modified":"2011-05-26T12:05:45","modified_gmt":"2011-05-26T10:05:45","slug":"%e2%80%9eprietenii-mei-scriitorii-%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eprietenii-mei-scriitorii-%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201ePrietenii mei, scriitorii &#8230;\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Spectacolul de sunet si lumina al deconspirarilor din lumea scriitorilor precum si acela al rasunatoarelor \u201edivorturi\u201c intre prieteni care se produc in urma acestor mult prea triste si penibile dezvaluiri este in toi. Si promite ca lumea scriitoriceasca at\u00e2t de marginalizata sa ajunga si ea, in fine, in \u201etop\u201c. In topul celor mai mediatizate scandaluri ale momentului: cele trei divorturi din tot at\u00e2tea cupluri celebre ale zilei de azi recrutate din lumea modistelor, a topmodelelor si a afaceristilor pe seama sportului. Una e sa divorteze Oana de Pepe si alta e, bunaoara, despartirea lui Nicolae Manolescu de Nicolae Breban. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Citesc \u201edezvaluirile\u201c si comentariile pe marginea lor si nu incetez sa ma minunez. Ma minunez in primul r\u00e2nd de penibila reabilitare, involuntara desigur, a unor fosti mari responsabili ai Securitatii. Ei sunt luati ca \u201emartori\u201c ai compromiterii unor scriitori si giranti ai \u201ecedarii\u201c de care acestia au dat dovada. Asa, un reputat critic si istoric literar il \u201einfunda\u201c pe fostul sau prieten, scriitor important, recurg\u00e2nd la butaforicul Nicolae Plesita, generalul caruia p\u00e2na si \u201eliteratul\u201c Nicolae Ceausescu i-ar fi observat, cum rezulta din memoriile numitului general: \u201eTu esti sensibil, Plesita. Trebuia sa fii scriitor\u201c!<br \/>\nDesi nu-mi plac patetismul si activismul pe care fosta mea colega de redactie de la \u201eSc\u00e2nteia tineretului\u201c, Lucia Hossu Longin, le pune in slujba noilor comandamente, nu pot sa nu-i dau dreptate c\u00e2nd scrie intr-un articol din \u201eObservator cultural\u201c despre \u201eOchii si urechile poporului\u201c, cartea de convorbiri a fostului \u201escriitor\u201c: \u201ePlesita a supervizat lumea intelectualilor din partea Securitatii. Detaliile pe care le furnizeaza in legatura cu \u201eprietenia\u201c lui cu scriitorii sunt comice, daca n-ar fi incarcate de o unda tragica. \u201eImprumuta\u201c carti de la Paul Goma, a dat ordin sa i se dea casa si mobila lui Nichita Stanescu. Fizicianul Horia Hulubei nu se putea dispensa de \u201eSecu\u201c pentru a-si omologa realizarile. Pe Noica l-a rugat personal sa-i ajute pe tinerii Liiceanu si Plesu sa scrie \u201eJurnalul de la Paltinis\u201e, cu Ion Ratiu \u201es-a pus\u201c de acord pe probleme capitale pentru Rom\u00e2nia, incepuse un dialog cu Mircea Eliade pentru revenirea in tara; a dat ordin sa inceteze tracasarea lui Coposu si l-a transformat intr-un \u201elucrator al Arhivelor Statului\u201c. \u201eTrebuia turnata cultura in aparat!\u201c spune trestia g\u00e2nditoare care se cheama Plesita. Asta-i generalul ale carui convorbiri cu Nicolae Breban stau \u201edovada\u201c ca scriitorul a colaborat?! De altfel, chiar Plesita conchide ca \u201en-a ramas unul pe suprafata pam\u00e2ntului care sa vina in contact cu mine si sa nu lucreze&#8230;\u201c Asadar, dupa \u201ecolegii mei, academicienii\u201c, avem \u201eprietenii mei, scriitorii\u201c! Pe spusele acestui fanfaron sinistru, prietenul scriitorilor, care ne asigura ca \u201en-a ramas unul care sa nu&#8230;\u201c se bazeaza acum impartirea lumii intre \u201ebuni\u201c si \u201erai\u201c, \u201epatati\u201c si \u201enepatati\u201c, \u201erezistenti\u201c si \u201eoportunisti\u201c, \u201eslabi\u201c si \u201etari\u201c etc. etc. Este, vorba lui G. Liiceanu, \u201estrigatoare la cer\u201c reabilitarea si credibilizarea postmortem a fanfaronului suspectat de insusi N. Ceausescu de \u201eminciuna romantica si adevar romanesc\u201c!<br \/>\nDespre \u201eDeconspirarea scriitorilor, mod de intrebuintare\u201c scrie in \u201eObservator cultural\u201c Paul Cernat: \u201eAr trebui sa evaluam trecutul cu discernam\u00e2nt, contextualiz\u00e2nd cu grija, separ\u00e2nd planurile si fara partizanat autolegitimator. Insa, intr-o lume in care relevanta publica a scriitorilor ca scriitori, nu ca formatori de opinie in media, a devenit marginala, imi e tot mai clar ca modul in care sunt instrumentate aceste dezvaluiri implica adesea mize de putere, viz\u00e2nd compromiterea unor adversari ideologici si reglari de conturi. Ele fac parte dintr-o batalie pentru Legitimitate si Valoare (cu tot ce implica asta: prestigiu institutional, resurse de capital simbolic si acreditarea publica drept \u00abElita intelectuala autentica\u00bb)\u201c. Paul Cernat inclina spre un echilibru confundabil de catre \u201eeticisti\u201c cu \u201erelativismul moral postmodern\u201c si precizeaza: \u201eMa tem ca accesarea discursului maximalist moral \u2013 oficializat intre timp de catre establishment-ul politic \u2013 ofera mai multe alibiuri autolegitimante, invocate justitiar de pe pozitiile unor clerici laici, prin erijarea oportun(ist)a sau fariseica \u00abde partea Binelui istoric\u00bb. Ea nu ne mai ajuta sa cunoastem mai exact si mai profund lumea dinainte de&#8217;89, ci ofera doar iluzii ale stimei de sine: \u00abnoi si ai nostri\u00bb suntem buni, meritam admiratie si recunoastere, \u00abei si-ai lor\u00bb sunt culpabili, sa ne lase si sa ne ceara iertare confirm\u00e2ndu-ne superioritatea. De fapt, si unii, si altii (exceptie fac opozantii directi ai regimului sau, de partea cealalta, nomenclaturistii si tortionarii) au fost acomodanti si \u00absub vremi\u00bb. Asupra pericolelor inlocuirii \u00abmarii Povesti\u00bb de legitimare a vechiului regim cu un discurs contrar la fel de exclusivist si profitabil (mitologia eroica a anticomunismului postcomunist) a atras atentia Vasile Ernu, asum\u00e2ndu-si riscul de a fi taxat, aiurea, drept nostalgic al comunismului. Modul in care e instrumentata \u00abdosariada\u00bb il confirma\u201c. (Clericii laici de care vorbeste Paul Cernat isi autolegitimeaza pozitia de pedagogi ai Binelui si Raului si dau fara sa clipeasca lectii de buna ori rea purtare. Unii dintre acestia sufera de amnezie selectiva, altii vadesc stranii sau naturale fenomene de \u201efalsa memorie\u201c. Intr-un jurnal un cleric laic inventeaza episoade care n-au existat sau lasitati imaginare din partea altora intr-un curat delir de autovictimizare si, implicit, eroica rezistenta. Bunaoara, exmatriculata din facultate, fosta victima isi \u201eaminteste\u201c in jurnal cum bunul sau coleg ii p\u00e2ndea de dupa perdeluta trecerea pe strada spre a nu risca o int\u00e2lnire compromitatoare! In replica la aceasta turnatorie inocenta, dar mincinoasa, invinuitul corecteaza informatia cu strada si numarul locuintei sale, cu totul altele dec\u00e2t cele din falsa memoria a diaristului &#8230; ) In interventia sa judicioasa din \u201eObservator cultural\u201c, Paul Cernat vorbeste despre mizeriile acestei deontologii vicioase si se intreaba: \u201ecine judeca?\u201c. \u201eAr fi multe de spus \u2013 scrie el \u2013 despre lasitatea celor care ii ataca pe cei deconspirati oficial, dar se prefac a-i ignora pe cei inca nedeconspirati, cunoscuti de toata lumea pentru \u00abpactele\u00bb lor antedecembriste. Am auzit oameni pe care-i pretuiesc avans\u00e2nd ideea unei lustrari canonice \u2013 inclusiv eliminari din manualele scolare \u2013 a tuturor scriitorilor dezvaluiti ca informatori. C\u00e2nd insa l-am intrebat pe scriitorul X daca n-ar trebui, atunci, sa intre sub incidenta lustratiei canonice si scriitorul Y, inca nedeconspirat, dar cunoscut de mult ca atare, mi-a raspuns: \u00abnu pot sa spun nimic rau despre Y, e prietenul meu, a fost fortat, ne-a marturisit de atunci etc.\u00bb\u201c Ce-i de facut? Autorul articolului vine cu un raspuns de bun simt ce inlatura practica judecatorilor improvizati pe care falsa memorie si marea prietenie ii pot manipula: \u201eN-ar fi oare de dorit sa lasam judecata pe seama victimelor, a Justitiei daca e cazul, a analizei istorice seci sau a bunului Dumnezeu, caut\u00e2nd marii vinovati (cei care dadeau ordine!), nu razboindu-ne cu instrumentele lor conjuncturale? Da, au cedat, dar nu pentru asta ii pretuim. Faptul ca un scriitor, artist etc. a facut c\u00e2ndva pactul cu Securitatea sau a activat zelos in organizatia de partid comunist nu-l face nici inferior cultural, nici mai putin calificat pentru a se pronunta azi in spatiul public, intr-un mod critic &#8230; Le afecteaza, in schimb, credibilitatea in a da lectii de integritate, eufemiz\u00e2ndu-si \u2013 din considerente de imagine \u2013 propriile compromisuri. Desigur, circumstantele sunt foarte diferite, nu toti s-au \u00abm\u00e2njit\u00bb la fel, dar intr-un regim care a durat at\u00e2t de mult, putini au scapat fara a plati un pret.\u201c At\u00e2t de putini, inc\u00e2t batalia acerba pentru ocuparea putinelor locuri risca a transforma minoritatea in majoritate si viceversa! Trec\u00e2nd la concretizari si exemplificari, Paul Cernat se opreste la \u201ecazul Breban\u201c: \u201eAr fi fost, poate, de dorit ca, din chiar momentul in care va fi aflat ca \u00abi se pregateste ceva\u00bb de la CNSAS, orgoliosul Nicolae Breban sa-si fi exprimat regretul, printr-o scrisoare publicata in \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb, pentru atitudinea \u00abde soricel\u00bb (cf. N. Manolescu) din fata generalului Plesita, binemerit\u00e2nd astfel indulgentele din partea presedintelui USR pe care le-a primit poetul Ioan Es. Pop, pe principiul \u00abasa da\/ asa nu\u00bb. Dar Paul Goma insusi ar ridica spr\u00e2ncenele citind r\u00e2ndurile \u2013 juste altminteri \u2013 ale \u00abprietenului\u00bb sau Manolescu, din editorialul \u00abCum ne asumam trecutul\u00bb, aparut in \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb nr.16\/ 2011: \u00abMult-putina experienta in materie pe care o am ma obliga sa spun ca singurul lucru de care N. Breban se face vinovat cu adevarat este de a fi fost folosit de Plesita et comp. ca agent de influenta. Mai ales in legatura cu Paul Goma, in anul de gratie 1977. Nu stiu daca scriitorul era constient de manipulare. Inclin sa cred, bazat pe ce-mi spunea in acei ani, ca era irevocabil convins ca manipulatorul era el, marele Breban, si nu securistii, bietii de ei! Din pacate, lucrurile stateau exact pe dos. Rapoartele securistilor arata ca-l cunosteau mult mai bine dec\u00e2t ii cunostea el pe ei. Stiau pe ce butoane sa apese ca sa-i trezeasca orgoliul si sa-l determine sa colaboreze \/ &#8230; \/ Partea proasta este ca nici astazi N. Breban nu accepta ca a fost folosit fara scrupule si ca i s-au smuls declaratii compromitatoare moral pentru el si primejdioase profesional pentru noi.\u00bb Pentru care \u00abnoi\u00bb? Alaturi de alti scriitori onorabili, Nicolae Manolescu s-a \u00abnesolidarizat\u00bb, in 1977, cu miscarea Goma, pe motiv ca scriitorul protestatar \u00abn-are talent\u00bb, iar protestul sau ar fi doar o chestiune de ego hipertrofiat. Nu stiu in ce fel va fi \u00abactionat\u00bb Breban ca agent de influenta in acest caz, dar, cu o atare atitudine a confratilor&#8230;\u201c Increderea nestramutata si nelimitata in \u201erapoartele securistilor\u201c condusi de fanfaronul care \u201etrebuia sa fii scriitor\u201c (apud N. Ceausescu) inregistreaza, cum vedem, inca o victorie a lor impotriva scriitorilor: daca aceste rapoarte \u201earata ca&#8230;\u201c e, cu siguranta, verosimil ca manipulatorul era manipulat! Se pare ca, veritabila \u201eliteratura\u201c, beletristica din rapoartele securistilor merita si ea un capitol special intr-o istorie literara dreapta si nepartinitoare cu toti scriitorii si \u201eprietenii\u201c lor. In ce priveste noua \u201eprietenie\u201c de nevoie cu P. Goma amintita in treacat de Paul Cernat \u2013 orice comentariu mi se pare de prisos&#8230;<br \/>\nLa r\u00e2ndul sau, Daniel Cristea-Enache sesizeaza cu ascutime devoalarea \u201ein trepte\u201c a cazurilor de scriitori despre care se spune ca au colaborat cu cine ar fi colaborat. Aceasta devoalare conduce, treapta cu treapta, la un adevar pe bucatele, un adevar \u201eimbucatatit\u201c ce sf\u00e2rseste sau poate sf\u00e2rsi intr-un mare neadevar. Dupa ce o parte din documentele dezarhivate ajung, \u201epe surse\u201c (era sa scriu \u201epe scurse\u201c) in presa sub forma unor anchete pripite si cu scopul compromiterii scriitorilor in cauza, vine la r\u00e2nd cererea unui punct de vedere oficial din partea a doua institutii: Academia Rom\u00e2na si Uniunea Scriitorilor. Daniel Cristea-Enache scrie mai departe: \u201eSi aici am observat doua tipuri de reactie. Academia, de fiecare data, isi apara membrii sau, in orice caz, contextualizeaza culpa scriitorului (a savantului) adus in discutia publica. Sunt invocate meritele recunoscute ale academicianului, scoala pe care el a intemeiat-o s.a.m.d. In schimb, Uniunea are o abordare freestyle, dupa umorile presedintelui sau, si judeca aceleasi lucruri cu masuri diferite. Importanta nu este opera scriitorului in chestiune, important nu este nici macar dosarul sau de Securitate. Esential e daca el \u00abse intelege\u00bb sau \u00abnu se intelege\u00bb cu actualul prezident, care, la r\u00e2ndul sau, nu mai stie daca vorbeste in numele institutiei ori in al lui personal. Intr-un editorial recent, ajungea sa-l ameninte pe un scriitor cu dezvaluiri din dosarul acestuia&#8230; Jenant\u201c.<br \/>\n&#8230; A fost odata un proeminent critic literar care, agasat de curiozitatea nesatioasa a onor publicului cititor fata de ce se petrece in iatacul sau chilia scriitorului, a dezavuat memorabil acest ur\u00e2t obicei, arat\u00e2nd cu mare justete si pertinenta morala ca acest public rau, indiscret, indecent si imoral vrea mai mult sa stie ceea ce face scriitorul dec\u00e2t ceea ce scrie scriitorul: ce vremuri! Acele vremuri vor fi trecut in calendar, nu si din capul de azi al multora de atunci. Libertatea a strecurat pe usa din dos a democratiei si ideea ca scriitorul nu trebuie sub niciun chip aparat de calomnie, ci lasat prada hienei curiozitatii publice, la discretia literaturii compromitatoare din rapoartele compuse de securistii \u201eprietenului scriitorilor\u201c, el insusi scriitor uns de N. Ceausescu. De ce n-ar trebui sa fie mai ales acum scriitorii \u201eaparati\u201c de sagetile otravite ce continua sa mai zboare dintr-un invizibil castel kafkian, e greu de inteles. Raspunsul cel mai comod e, desigur, acela ca scriitorul se \u201eapara\u201c singur, prin cartile lui. Pentru a preveni imbucatatirea adevarului si, astfel, distorsionarea lui, Daniel Cristea-Enache propune judecatorilor si publicului un fel de \u201edecalog\u201c, zece puncte pe care, scrie el, \u201efireste, sunteti liberi sa le acceptati sau sa le amendati\u201c. Poate ca multi le vor si respinge. Interesant intre altele este punctul 5 din \u201edecalogul\u201c lui Daniel Cristea-Enache: \u201eAm o mare curiozitate legata de subiectul celor in continuare conspirati, deci activi. Am banuieli si indicii in legatura cu unele onorabile persoane al caror comportament deviant se poate explica si prin asumarea, in continuare, a unui anumit rol. Functia onorifica si rolul operativ: e interesant c\u00e2nd afli, prin deductie, ceea ce desecretizarile ulterioare vor confirma la un moment dat\u201c. Ne asteapta vremuri grele, trecutul e din ce in ce mai imprevizibil.<br \/>\nSa nu uit: ultimele numere din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c sunt doldora de articole, anchete, recenzii, interviuri care mai de care mai interesante. Din cele multe retinem un articol memorabil al lui Alex Stefanescu despre gustul (ne)literar al lui Horia-Roman Patapievici, corespondenta din Bonn a dnei Rodica Binder despre ecourile unei carti de Emil Cioran (\u201eDespre Germania\u201c), un interviu exceptional al lui Gh. Grigurcu, \u201electurile libere\u201c ale lui G. Dimisianu, in chip special aceea dedicata poetului Eugen Jebeleanu, sarbatorit cu discretie, cum cu tristete retinuta noteaza eminentul critic, in fine, revelatia din a doua saptam\u00e2na a lunii mai, \u201eSergiu Mandinescu \u2013 poetul temnitelor comuniste\u201c, cu un articol recuperator de Alexandru Niculescu si o pagina de poezii impresionante. Revista mai publica un foarte interesant dialog din 1995 cu Monica Lovinescu si Virgil Ierunca realizat de Marian Ilea. Apreciind ca \u201ebinefacatoare\u201c intrarea in politica a scriitorilor (opinie care, cu trecerea timpului, poate suferi mari corectii), Virgil Ierunca spune: \u201eNicolae Manolescu este pentru mine intruchiparea omului politic responsabil in clipa de fata. El reabiliteaza politicul in dauna politicianismului, Iar daca ar esua, dat fiind electoratul nostru mutilat de istoria recenta, p\u00e2na si un esec al lui ar constitui o adevarata victorie impotriva obscurantismului neaos ce atenteaza la identitatea Rom\u00e2niei reale\u201c. Intre timp, esecul victorios al criticului s-a produs, iar identitatea Rom\u00e2niei reale se vede din ce in ce mai putin si mai stearsa. Cu privire la \u201eperspectivele europene\u201c ale literaturii rom\u00e2ne, Virgil Ierunca raspunde in felul lui Marin Preda, arunc\u00e2nd putina apa rece peste o obsesie fierbinte si specific nationala de a cuceri (cultural) Europa: \u201eC\u00e2t despre perspectivele europene, pentru a crea forme care sa se impuna si aiurea, trebuie mai presus de orice sa renuntam la aceasta obsesie inhibanta. La masa de lucru fiecare scrie pentru sine. Apoi pentru milioanele de oameni ce vorbesc aceeasi limba cu el. \u00abRasp\u00e2ndirea\u00bb peste hotare si Premiul Nobel mi se par niste fantasme provinciale paguboase\u201c. O opinie sanatoasa care trebuie, periodic, repetata. O atentie speciala merita recenzia din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c intitulata \u201eCreditarea realismului socialist\u201c dedicata volumului \u201eLiteratura in totalitarism 1955-1956. Clasicizarea realismului socialist\u201c (vol. IV), Ed. Cartea Rom\u00e2neasca, Buc. 2010, 440 pag. Volumul face parte din seria de remarcabile studii ale excelentei cercetatoare Ana Selejan despre literatura din perioada comunista. Nelipsita de o unda vizibila de satisfactie pricinuita de continutul dezvaluirilor din documentele prezentate de Ana Selejan, recenzia respectiva si-a pierdut semnatarul pe drum. Anonima, are o nota personala, pe alocuri destul de accentuata. Ideea principala a recenziei, nu stiu daca si a volumului recenzat, ar fi ca marii scriitori, iar nu puzderia celor de duzina iviti peste noapte ori a batr\u00e2nilor reciclati ar fi \u201ecreditat\u201c sau\/ si \u201eclasicizat\u201c realismul socialist. Ideea nici n-ar fi prea noua, printre primii care au fomulat-o, a fost Cristian Tudor Popescu, inconvertibilul nostru \u201etrouble f\u00eate\u201c care l-a \u201esubtiat\u201c si pe Nichita Stanescu la dimensiunile unui buletin de identitate: \u201eMari scriitori \u2013 mari prostituati\u201c, scria el la inceputul anilor &#8217;90. Recenzia din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c acrediteaza, in mare, si cu vizibila satisfactie aceeasi (pre)judecata cu privire la \u201evinovatii\u201c realismului socialist: doar ca intre \u201eclasicizarea\u201c politica si oficiala a unui curent menit disparitiei si \u201ecreditarea\u201c lui de c\u00e2tiva scriitori, fie si mari, e o mica mare deosebire&#8230; Si, peste toate, nu cred ca acele compromisuri triste ale marilor scriitori ne dau motive de satisfactie ori pricini de jubilatiune indecenta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Spectacolul de sunet si lumina al deconspirarilor din lumea scriitorilor precum si acela al rasunatoarelor \u201edivorturi\u201c intre prieteni care se produc in urma acestor mult prea triste si penibile dezvaluiri este in toi. Si promite ca lumea scriitoriceasca at\u00e2t de marginalizata sa ajunga si ea, in fine, in \u201etop\u201c. In topul celor mai mediatizate scandaluri&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eprietenii-mei-scriitorii-%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201ePrietenii mei, scriitorii &#8230;\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4927,5611,5610,218,124,1143,2224],"class_list":["post-7789","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-observator-cultural","tag-colaboratori-ai-securitatii","tag-deconspirari-scriitori","tag-nicolae-breban","tag-nicolae-manolescu","tag-paul-cernat","tag-scriitori"],"views":4671,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7789","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7789"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7789\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7789"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7789"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7789"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}