{"id":7782,"date":"2011-05-26T11:36:12","date_gmt":"2011-05-26T09:36:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7782"},"modified":"2015-01-15T17:07:20","modified_gmt":"2015-01-15T15:07:20","slug":"stima-noastra-si-mandria","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/stima-noastra-si-mandria\/","title":{"rendered":"Stima noastr\u0103 \u015fi m\u00e2ndria&#8230;"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Nimic nou \u00een democratia rom\u00e2neasca postdecembrista. A avut loc Conventia P.D.L. si s-a votat cum trebuie, c\u00e2nd trebuie si a iesit cine trebuie. Nici o surpriza: organizare perfecta, nimic lasat la voia \u00eent\u00e2mplarii. \u00cen plus, o reusita sedinta de psihoterapie de grup: liber la vaicareala, dar nu prea mult, si numai\u00a0 \u00een absenta presedintelui patriei. Emil Boc, mobil, grav, important, mereu z\u00e2mbitor, un Forest Gamp de Balcani, a fost ales de cine trebuie \u00eenainte ca partidul sa faca figuratia necesara, caci, a spus-o demult \u00eensusi \u201eparintele popoarelor\u201c, Iosif Visarionovici Stalin: important este cine numara, nu cine voteaza. Celor nascuti dupa Revolutie sau celor ce nu stiu cum se desfasurau congresele defunctului P.C.R., li s-a oferit acum posibilitatea sa urmareasca pomenita Conventie, care a fost o copie turnata a acestora. Sigur, cu unele deosebiri \u2013 alte generatii, alte asteptari! \u2013, dar toate \u00een defavoarea politrucilor de azi, care detesta cu violenta comunismul, dar nu si realizarile lui concrete. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Raposatul de la T\u00e2rgoviste construia \u00een nestire nazuind sa duca tara \u201epe cele mai \u00eenalte culmi ale socialismului si comunismului\u201c, pe c\u00e2nd urmasii sai,\u00a0 dupa ce au v\u00e2ndut tot ce a construit el, nu doresc dec\u00e2t sa c\u00e2stige alegerile de anul viitor si, cum declara o juna reprezentanta a portocalismului agresiv, sa fluture steagul P.D.L.-ului deasupra sediului P.S.D.! Gest care, judec\u00e2nd dupa rezultatele de p\u00e2na acum ale opozitiei, n-ar \u00eent\u00e2mpina cine stie ce rezistenta. Efortul va fi sustinut, se sub\u00eentelege, si de milionul de electori din diaspora adusi de ministrul de Externe, asa cum singur s-a angajat, si nesilit de nimeni, \u00een fata Conventiei portocalii. Prin urmare, nimic pentru\u00a0 tara, totul pentru partid! Si, fireste, totul pentru victorie. Raposatul credea \u00een ideile sale, putine, dar fixe, drept pentru care, a si murit c\u00e2nt\u00e2nd Internationala, pe c\u00e2nd \u201eai nostri\u201c trec de la st\u00e2nga la dreapta fara nici o ezitare, banii, fala si cacealmaua fiind singurii lor zei tutelari. Un partid, asadar, care vorbeste numai cu sine si despre sine, fara a fi, macar de forma, interesat de opiniile altora, de dialog, a ajuns prin lasitatea sau indiferenta\u00a0 tuturor sa faca exact ce doreste, c\u00e2nd doreste, iar daca \u00eei lipseste ceva \u2013 ca, de exemplu, voturile \u2013, cumpara. Care voturi, de altfel, sunt foarte ieftine. C\u00e2nd saracia, umilinta si frica ating altitudinile de azi, demnitatea, libertatea si democratia nu sunt posibile si nici nu obsedeaza pe nimeni. Caci legi, reguli si pacate exista doar pentru ceilalti, care sunt cei rai, cei nedrepti, hotii si ticalosii, unii dintre acestia fiind chiar moguli! \u00cen concluzie, \u201epartidul care a facut cel mai mult bine Rom\u00e2niei\u201c, asa cum s-a straduit presedintele\u00a0 sa ne \u00eenlature orice urma de \u00eendoiala, este cel democrat-liberal. Sigur, c\u00e2nd\u00a0 amintirea victoriilor trecute s-a strecurat \u00een memoria parintelui spiritual al acestui partid, normal, s-a lasat cu lacrimi. \u00cen schimb, presedintele, nici macar din greseala nu a scapat vreuna c\u00e2nd a anuntat taierea salariilor si a pensiilor, si nici c\u00e2nd s-au desfiintat spitale si scoli, deoarece acestea se numesc reforme, modernizarea statului, iar oamenilor trebuie sa le faci bine cu forta, cum s-a exprimat mai demult o distinsa gura. Dar acestea nu sunt singurele amanunte demne de retinut.\u00a0 Am urmarit cu mare atentie\u00a0 si revolta domnului Vasile Blaga \u2013 justificata si foarte necesara \u2013, care, fireste, va ram\u00e2ne fara nici o consecinta, caci suporterii se vor retrage proportional cu numarul pacatelor pe care le au.\u00a0 \u00cen timp ce vorbea, m-am uitat involuntar \u00een sala, la dl. Stolojan, pentru care s-au varsat chiar lacrimi, numai ca ele nu l-au \u00eempiedicat sa ajunga, \u00een poza colectiva, undeva \u00een r\u00e2ndul al treilea din spatele presedintelui. Cam acesta pare sa fie si viitorul domnului Blaga, \u00een ipoteza ca i s-au terminat rezervele de curaj. Deocamdata \u00eensa nu putem sti. Ma g\u00e2ndesc ca \u00eentr-o alta \u00eencapere, s-a rostit mai demult, tot printre lacrimi: \u201eDraga Vasile&#8230;\u201c iar, daca va veni vorba despre Guvern, mai devreme sau mai t\u00e2rziu se va spune: \u201eDraga Emil&#8230;\u201c\u00a0 Si probabil ca presedintele \u00eesi va aminti, \u00een treacat, de o fraza a lui Vasile Blaga primita cu aplauze: \u201eP.D.L. s-a facut de r\u00e2s numind \u00een functii de conducere toti neavenitii!&#8230;\u201c \u00cen sf\u00e2rsit, a fost si ceva la care, sincer, nu m-am asteptat: o parte din delegatii la Conventie au strigat, \u00een timpul discursului pomenit, \u201eLibertate!\u201c. Recunosc, auzindu-i si vaz\u00e2ndu-i cum se agita, m-a coplesit o mila, dar si o tristete cosmica: cine sa le dea libertatea? Cei ce, practic, cu consimtam\u00e2ntul lor, au desfiintat Parlamentul? Caci este \u00een afara oricarei \u00eendoieli ca toti cei ce simtira, pentru un moment, nevoia libertatii detineau functii importante, cei mai multi erau parlamentari. Poate ca, obisnuiti sa v\u00e2nda si sa cumpere orice, n-au descoperit ca libertatea se evalueaza dupa alte criterii sau, mai stii, poate\u00a0 ca, pentru un moment s-or fi rusinat: la doua decenii de la Revolutie, s-a ajuns sa se strige\u00a0 din nou \u201eLibertate!\u201c. Si nu numai \u00een piete, ci p\u00e2na si\u00a0 la congresul partidului-stat. Sa fi \u00eenteles, oare, cei \u00een cauza, semnificatia profunda a acestui cuv\u00e2nt?\u00a0 Nu cred. Nu este suficient sa stii, daca te porti de parca n-ai sti. Asa st\u00e2nd lucrurile, trenul evocat de Vasile Blaga, al pretinsei modernizari, merge cu viteza spre podul rupt, prin urmare, ce conteaza c\u00e2t de aproape este statia urmatoare sau cea la care nu si-au propus niciodata sa ajunga. Importante sunt doar alegerile viitoare.<br \/>\nNu pot sa\u00a0 \u00eenchei \u00eensa fara sa-mi amintesc de un alt moment: prezenta lui Jeffrey Franks \u00een Rom\u00e2nia. Lumea s-a concentrat \u00een mod cu totul deosebit asupra pantofului sau si mult mai putin asupra consecintelor respectivei vizite. Citindu-i \u201esugestiile\u201c, adica ce mai trebuie desfiintat, comasat, distrus, privatizat, mi-am amintit de sovromuri. Sovromtransport, Sovromcuartit, Sovromcarbune, T.A.R.S.\/ Transporturile Aeriene Rom\u00e2no-Sovietice, sovrom: lemn, tractor,\u00a0 gaz, petrol, chimie etc. Sovrom orice. Si, cum se \u00eent\u00e2mpla \u00eentre \u201efrati\u201c, o mica parte din c\u00e2t ni s-a furat, uneori o primeam \u00eenapoi sub forma de \u201eajutor\u201c. Era foarte cunoscuta, \u00een anii aceia, o \u00eent\u00e2mplare petrecuta \u00eentr-o gara aflata la frontiera de rasarit. Un muncitor ce trudea la \u00eencarcat gr\u00e2u si-a uitat haina \u00eentr-un vagon care mergea \u00een Uniunea Sovietica. Peste c\u00e2teva zile, acelasi vagon\u00a0 s-a re\u00eentors \u00een aceeasi gara si, \u00eempreuna cu gr\u00e2ul primit drept ajutor, muncitorul vazu ca i s-a \u00eentors si haina. Aceste societati mixte rom\u00e2no-sovietice, \u00eenfiintate \u00een 8 mai 1945, aveau drept scop recuperarea datoriilor de razboi si, sub firma \u201eprieteniei\u00a0 de nezdruncinat cu marea noastra prietena de la Rasarit\u201c, erau \u00een realitate instrumente de subjugare totala a Rom\u00e2niei, de transformare a ei \u00eentr-o colonie. Ele au fost desfiintate dupa 11 ani, dar ranile au ramas deschise \u00eenca mult timp dupa aceea. Din pacate, dupa aproape patru decenii, ceea ce n-au izbutit dec\u00e2t partial \u201efratii de la Rasarit\u201c, au reusit ceilalti eliberatori de comunism, adica fratii de la Apus. De asta-data, definitiv. Caci, \u00een fapt, nu a mai ramas aproape nimic de v\u00e2ndut sau de furat. Au disparut treptat sate, orasele, paduri, linii ferate, fabrici, mine. Altadata, pe dealurile Transilvaniei \u2013 acum goale,\u00a0 rase \u2013 se cultiva trifoiul rosu care era valorificat la Bursa din Z\u00fcrich. Astazi, p\u00e2na si oamenii au fost fugariti din tara. Inteligenta, forta calificata de munca, cei ce s-au \u00eencapat\u00e2nat sa nu se rateze trebuie cautati pe alte meridiane. Nu mai avem victorii adevarate, doar rar de tot, c\u00e2te un amator, la concursuri de genul \u201eRom\u00e2nii au talent\u201c, ocupa, pentru scurt timp, scena vreunei tari, dupa care numai hotii, curvele si cersetorii mai amintesc de patria noastra. Dar nici acestia nu sunt de m\u00e2na \u00eent\u00e2i, nu fac nimic memorabil. Ne-am mutat cu totii \u00eentr-un cosmar cu prosti si lichele, cu sinucideri, batai \u00eentre clanurile tiganesti si mitocani de ambe sexe care, \u00een lipsa culturii, \u00eesi etaleaza cu satisfactie masinile, aurul, soldurile si bodyguarzii. Tara s-a transformat dupa chipul si asemanarea acestor toape si mitocani: \u201eEu am anii, tu ai banii&#8230;\u201c Mitocani care nu le pretind altora ceea ce nu au nici ei: cultura. Un numar impresionant de cetateni nu stiu cine a scris Biblia,\u00a0 nu cunosc semnificatia unor sarbatori la care sunt mereu prezenti, faptele sf\u00e2ntului la moastele caruia se \u00eenchina, dar completeaza carentele spirituale cu sarmale, mici si apa sfintita, daca ajung la ea. Si toate acestea se obtin cu suferinta, dupa lungi \u00eembr\u00e2nceli si vorbe ur\u00e2te. Caci sf\u00e2ntul sau sarbatoarea sunt, pentru foarte multi, doar pretexte, sansa unei mese gratuite.<br \/>\nImediat dupa razboi, \u00eempreuna cu \u201eeliberatorii\u201c si cu celebrele tancuri T-34, a venit si o alta categorie,\u00a0 cu totul aparte, de \u00eenvingatori, cum nu a mai cunoscut p\u00e2na atunci istoria noastra: activistii de partid care, p\u00e2na la terminarea colectivizarii, vorba taranilor, criticau cu pistolul la t\u00e2mpla. Ei au umplut \u00eenchisorile cu oamenii cei mai de valoare, intelectuali si politicieni, iar cei ce n-au murit acolo s-au sf\u00e2rsit la Canal sau \u00een domicilii fortate, departe de casa. Locul acestora a fost ocupat de o categorie de \u201especialisti\u201c demni de activistii care i-au recrutat. Dar pentru dezastrul tarii nu numai acestia au fost de vina, ci vina o au anumite \u201ecomponente\u201c ale structurii noastre dintotdeauna. La noi, toate s-au facut altfel. De cele mai multe ori, prosteste. Slavizarea a fost luata foarte \u00een serios. Istoria Uniunii Sovietice, geografia, biologia, ba chiar si fizica urmareau doar succesele \u201epoporului frate\u201c. P\u00e2na si \u00een c\u00e2mpul lingvisticii preocuparile lui Stalin ocupau un spatiu consistent \u00een gramaticile vremii. Roller ne-a aratat cum se scrie istoria, Vitner, Novicov, A. Toma si altii, cum trebuie facuta literatura. Nu a fost, cred, domeniu de activitate care sa nu fi avut c\u00e2te un asemenea dascal. \u00cen majoritatea tarilor socialiste, de exemplu, colectivizarea agriculturii a fost mimata. \u00cen Rom\u00e2nia, colectivizarea, aproape totala, s-a facut cu mult s\u00e2nge si\u00a0 cu victime numeroase. Datoria externa s-a platit, \u00een ciuda cumplitelor suferinte ale populatiei, p\u00e2na la ultima centima. Prin alte parti, miscarile de opozitie erau tolerate, iar detinutii politici erau tratati cum se cuvine. La \u00eenfiintarea Grupului Gulliver (Amsterdam, 1987), Havel ne-a trimis din \u00eenchisoare un film cu alocutiunea sa de solidaritate cu noi, cei care alcatuiam grupul, si cu obiectivele lui. \u00cen Rom\u00e2nia, exact \u00een aceiasi ani, cei ce aveau alte opinii erau tratati fie ca bolnavi psihici, fie ca gay, traficanti de valuta sau delincventi de drept comun. \u00cen\u00a0 primavara lui 1988, particip\u00e2nd la o reuniune pe tema identitatii culturale europene, organizata la Paris de Ministerul francez de Externe, am fost martorul unui alt eveniment important: scriitorul si disidentul maghiar Gy\u00f6rgy Konr\u00e1d a anuntat existenta legala \u00een Ungaria a Partidului Social Democrat. \u00cen aceeasi perioada, \u00eemi amintesc ca la noi, se pregatea cu entuziasm al nu stiu c\u00e2telea congres al P.C.R., iar \u00een tara, oamenii descriau cu lux de amanunte grozaviile provocate de foame, avantajele nechezolului si ale snitelului preparat din parizer sau din cartofi. Sigur, ar fi multe de spus.Prin aceste c\u00e2teva\u00a0 exemple \u00eensa nu am dorit dec\u00e2t sa subliniez faptul ca activistii de astazi, asemenea activistilor de atunci \u2013 diletanti, inculti, agresivi -, sunt interesati doar de propria lor cariera repet\u00e2nd fara imaginatie\u00a0 faptele \u00eenaintasilor lor de dupa ultimul razboi, diferentele simtindu-se doar la capacitatea de a fura. Fostii aveau acces la un pachet de Kent si o sticla, doua de whisky, pe c\u00e2nd contemporanii nostri, la miliardele de euro din bugetul tarii. Dupa Revolutie, o parte din nepotii lui T-34 \u00eempreuna cu multi dintre nulii si frustratii patriei au pus iarasi sub semnul \u00eentrebarii valori, fapte care au costat vieti, umilinte \u00eendurate pentru a obtine o victorie c\u00e2t de mica. Nici aici, din pacate nu au reusit dec\u00e2t sa fie banali imitatori. Demascarile erau pe vremuri cosmarul celor care \u00eensemnau ceva, dar\u00a0 nu numai al acelora. Azi, o institutie publica face acelasi lucru \u00een numele \u201ecurateniei morale\u201c. Caci toti trebuie sa fim egali \u00een murdarie. Pentru tineretul de azi, o parte din sacrificiile celor din generatia mea par de ne\u00eenteles. Mai mult, unii le judeca dupa criterii ce li s-ar potrivi mai degraba\u00a0 militienilor sau fanaticilor religiosi. Au vorbit despre acei ani cei ce nu cunosc nimic si mai ales lichelele care urmareau avantaje politice sau materiale. Unii chiar au reusit sa-si faca un nume denigr\u00e2nd valorile.\u00a0 De fapt, at\u00e2t comunistii c\u00e2t si anticomunistii\u00a0 si-au concentrat tirul cam asupra acelorasi nume. Si nu de dragul ideologiilor pe care pretind ca le servesc, ci din cauza propriei alergii la valori. Acestea au ridicat o stacheta la care cei pomeniti nu ajung. Ori de c\u00e2te ori citesc diverse rechizitorii, ma g\u00e2ndesc la pasarelele care se hranesc cu paduchii de pe spinarea marilor ierbivore africane. Nu stiu c\u00e2t timp va mai trece p\u00e2na vom ajunge la podul pomenit la Conventia PDL. Constat \u00eensa ca multi din breasla noastra, a scriitorilor, se pierd \u00een nimicuri, fara a da semne ca simt tristetea unui moment \u00een care tocmai cei ce ar trebui sa apere libertatea, asteapta sa le-o dea altii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Nimic nou \u00een democratia rom\u00e2neasca postdecembrista. A avut loc Conventia P.D.L. si s-a votat cum trebuie, c\u00e2nd trebuie si a iesit cine trebuie. Nici o surpriza: organizare perfecta, nimic lasat la voia \u00eent\u00e2mplarii. \u00cen plus, o reusita sedinta de psihoterapie de grup: liber la vaicareala, dar nu prea mult, si numai\u00a0 \u00een absenta presedintelui patriei.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/stima-noastra-si-mandria\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Stima noastr\u0103 \u015fi m\u00e2ndria&#8230;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[5609,4,102,366],"class_list":["post-7782","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-conventia-pdl","tag-editorial","tag-pdl","tag-politicieni"],"views":2014,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7782","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7782"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7782\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7782"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7782"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7782"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}