{"id":777,"date":"2009-12-17T13:44:50","date_gmt":"2009-12-17T11:44:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=777"},"modified":"2009-12-17T13:46:30","modified_gmt":"2009-12-17T11:46:30","slug":"marin-mincu-1944-%e2%80%93-2009","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marin-mincu-1944-%e2%80%93-2009\/","title":{"rendered":"Marin Mincu (1944 \u2013 2009)"},"content":{"rendered":"

Un constructor<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Multi dintre cei care l-au cunoscut pe Marin Mincu ar fi putut jura ca omul este un dur intr-o lume de fiinte serafice, un Necrutator printre delicati, un sef militar printre civili amputati de spirit razboinic. Impunea prin carura, alonja, ca si prin controlul emotiilor, desi faciesul sau meridional avea intiparit in piele un sarcasm pe care l-am putea numi, chiar asa, minculian, iar in ochi ii sclipea mai mereu o luminita ironica, gata sa te incendieze, dar sa te si incalzeasca. Depinde ce iti doreai. Era o masca, desigur, ventilata interior de pasiunea pentru idee si conflict intelectual. Omul, pentru care diferentierea acuta era o regula a existentei in cultura, era european prin totul: tinuta, deschidere ideatica, proiecte culturale, ipoteze de lucru, palmares in domeniu. Era un condotier, chiar daca pentru unii asta e o vorba de rusine astazi. Era unul dintre acei olteni rari, despre care N. Porsenna spune, in portretul deloc magulitor facut prin 1940 rasei celei mai febricitante, ca atunci c\u00e2nd sunt inlaturate defectele, \u201ecalitatile\u2026 sunt at\u00e2t de viguroase, inc\u00e2t exemplarele care nu poseda cusururile pomenite, sunt elemente cu adevarat exceptionale.\u201c <\/strong><\/em>
\nEra nascut la Slatina, in febrilul an 1944, slefuit la Torino, Milano si Florenta, acolo unde a cunoscut toata floarea culturii italiene din ultimii 30 de ani. Cartile lui de traduceri din marea poezie italiana stau marturie. Biblioteca italiana, colectia de opere fundamentale ale culturii moderne italiene, cu Eco, Vattimo, Pasolini, Moravia, Mario Luzi, Maria Corti tradusi la noi, e un fapt de cultura. A sustinut poezia t\u00e2nara de calitate din intreaga Rom\u00e2nie, iar Craiova, unde a avut prieteni, nu a facut exceptie. \u201eO panorama critica a poeziei rom\u00e2nesti in secolul XX\u201c, aparuta in 2008, este un monument literar incontestabil de peste 1000 de pagini dedicat formelor poetice si evolutiei poeticitatii rom\u00e2nesti ca atare in secolul XX, poate chiar o \u201eBiblie a intelegerii poeziei rom\u00e2nesti din secolul XX\u201c, dupa cum aprecia Ion Simut in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c la aparitia cartii. Apropo, c\u00e2nd Alex. Stefanescu il lua in balon pe poetul Virgil Diaconu care prezentase exact in acesti termeni cartea lui Mincu la o lansare in Pitesti, nu avea habar ca il ironizeaza inclusiv pe Simut: expresia ii apartinea criticului oradean, poetul pitestean, impresionat, nu facuse dec\u00e2t sa o preia. Dar Alex. Stefanescu nu este, desigur, obligat sa citeasca propria-i revista. Ceea ce poate fi valabil la Oradea nu e obligatoriu sa fie si la Pitesti, nu-i asa?
\nCenaclul \u201eEuridice\u201c condus de el de la infiintare p\u00e2na in ziua mortii sale a ridicat din anonimat at\u00e2tia poeti p\u00e2na la statutul de vedete literare. Toti poetii buni din Craiova, ca sa ma refer la ce cunosc mai bine, au citit la cenaclul sau si nu au regretat. Unii dintre ei au publicat si la Editura \u201ePontica\u201c, infiintata de el la putin timp dupa 1990. A contribuit decisiv la infiintarea Universitatii \u201eOvidius\u201c din Constanta, prin interventie directa la ministrul invatam\u00e2ntului de atunci, Mihai Sora. Intra ca un buldozer acolo, isi amintesc colaboratori de-ai sai, si nu se lasa p\u00e2na ce nu obtinea ce voia. Asta era Mincu, un berbece incapat\u00e2nat, un tip odyseic in stare sa intre cu un cal troian p\u00e2na in epicentrul cetatii care trebuia cucerita. In fond, era un constructor, nu un demolator. A construit una dintre cele mai bune reviste de atitudine critica din Rom\u00e2nia, \u201eParadigma\u201c, de autentic nivel european. Revista s-a facut ani buni in casa de la Craiova a italienistului George Popescu, ani buni redactor sef al acesteia.
\nIn tara, Mincu a \u201emosit\u201c prin aparitia cartilor sale un curent de g\u00e2ndire critica foarte fertil, intens disputat: textualismul. In calitate de constiinta critica a vremii sale a intuit si a impus valoarea cu ochi sigur, necrutator. Ii placea sa fie inconjurat de tineri, dar nu a facut din acestia vasali, cum procedeaza at\u00e2tia alti critici d\u00e2mboviteni. Nu toti oltenii sunt sergenti care se amuza sa dea ordine. Am avut si eu \u201econtre\u201c cu el, dar cine dintre cei care l-au cunoscut nu a avut? Era adeptul polemicii si al \u201erazboiului\u201c care pe toate le lamureste. Cine isi doreste o \u201epace\u201c, mai ales culturala, unde lupul sa se imbratiseze cu mielul si toate sa balteasca ca intr-o stampa de un idilism l\u00e2nced? Oamenii veritabili de cultura sunt razboinici de onoare, in felul lor secret, iar Marin Mincu era unul dintre ei.
\nIntr-un interviu pe care mi l-a acordat acum 7 ani in chiar \u201eCuv\u00e2ntul libertatii\u201c, reluat si in cartea mea \u201eCelalalt capat\u201c (Editura Curtea Veche, 2006), imi spunea cu emotie: \u201eSlatina este un loc mitic pentru mine. Slatina a nascut un autor universal de valoarea lui Eugen Ionescu. Slatina de care sunt in permanenta obsedat si fara de care, indepartat fiind pentru o mai mare bucata de timp, ma simt steril. C\u00e2ndva, la Paris, c\u00e2nd ma int\u00e2lneam cu Nicolae Breban la un bistrou din fata Sorbonei, ii spuneam ca, de fapt, nu pot sa scriu si sa exist daca din c\u00e2nd in c\u00e2nd nu ma intorc la locul meu de origine. Consider Slatina \u2013 nu doar pentru ca de aici vin Barbu Mumuleanu, D. Caracostea, Ion Minulescu, D. Popovici si, maximum ca atare la nivelul literaturii rom\u00e2ne, insusi E. Ionescu \u2013 ca un sit, un loc mitic prin care vidul care zb\u00e2rn\u00e2ie in aerul sau naste din c\u00e2nd in c\u00e2nd aceste coagulari stranii si curioase ale unor autori, precum \u00abHaractirurile\u00bb lui Mumuleanu, chiar poemele lui Minulescu, pe care-l consider unicul nostru autentic simbolist, ca sa nu mai vorbesc de \u00abmarele absurd\u00bb Ionescu, care, poate nu ma credeti, a iubit Slatina, si pe care a evocat-o intr-o scrisoare publicata acum c\u00e2tiva ani in \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb. Vreau sa va spun ca l-am int\u00e2lnit pe Ionescu la Paris intr-un context pe care nu-l evoc acuma si am fost impresionat de autenticitatea sa existentiala si scriitoriceasca. Probabil ca nu m-ar fi primit daca nu ar fi aflat ca suntem concitadini si, c\u00e2nd l-am provocat spun\u00e2ndu-i ca voi publica \u00abNu\u00bb in italiana, si ca nu ma intereseaza daca este de acord sau nu, a r\u00e2s in hohote si a spus: \u00abBravo, asta e chiar genul conceptului meu de scriitor nihilist, negativist, chiar de slatinean!\u00bb. Ionescu ar trebui sa reprezinte pentru noi, cei nascuti in aceasta arie a sudului \u2013 noi suntem sudisti, cu tot ce tine de acest termen \u2013, o permanenta incitare la inovatie si de permanenta sincronizare cu tot ce este mai valabil in cultura la nivel european.\u201c
\nMarin Mincu nu mai este. A murit joi, 4 decembrie, dupa ce acordase un interviu TVR Cultural. Creierul sau a suferit un scurt-circuit: el e, ca de obicei, motorul intelectualului, ca si cel mai mare adversar al sau, in timp. Atunci l-am vazut pentru ultima oara, pe ecranul care-l prindea at\u00e2t de bine, caci avea farmec de actor de mare clasa. Peste o zi ar fi urmat sa vina la Craiova si poate ne-am fi int\u00e2lnit pentru o noua controversa, cum ii placea at\u00e2t de mult. Era un scriitor rom\u00e2n care a participat la toate razboaiele importante din literatura rom\u00e2na postbelica si, in acelasi timp, un vesnic adolescent pentru care literatura, ca si dragostea, incepe in fiecare zi. Zau, asa, putina inima in plus nu strica\u2026<\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un constructor Multi dintre cei care l-au cunoscut pe Marin Mincu ar fi putut jura ca omul este un dur intr-o lume de fiinte serafice, un Necrutator printre delicati, un sef militar printre civili amputati de spirit razboinic. Impunea prin carura, alonja, ca si prin controlul emotiilor, desi faciesul sau meridional avea intiparit in piele… Cite\u0219te mai mult »Marin Mincu (1944 \u2013 2009)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[427,428],"class_list":["post-777","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-marin-mincu","tag-poezie-italiana"],"views":3125,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/777","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=777"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/777\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=777"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=777"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=777"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}