{"id":7766,"date":"2011-05-12T15:31:31","date_gmt":"2011-05-12T13:31:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7766"},"modified":"2011-05-12T15:32:16","modified_gmt":"2011-05-12T13:32:16","slug":"falling-angels-and-rising-sun","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/falling-angels-and-rising-sun\/","title":{"rendered":"Falling Angels and rising sun"},"content":{"rendered":"<p>Multasteptata premier\u0103 de balet a Operei, \u00een zi de s\u0103rb\u0103toare muncitoreasc\u0103, a constituit partea a doua a unei <em>Seri de balet <\/em>\u00een care celelalte dou\u0103 lucr\u0103ri apartin tot unui coregraf str\u0103in, cu care publicul rom\u00e2n a f\u0103cut cunostint\u0103 \u00een direct abia de cur\u00e2nd: George Balanchine.<\/p>\n<p>Dac\u0103 acesta este considerat a fi p\u0103rintele baletului neoclasic, Jiri Kylian este unul dintre cei mai apreciati coregrafi contemporani din acea zon\u0103 unde miscarea modern\u0103 beneficiaz\u0103 de formatia clasic\u0103 a balerinilor profesionisti, eliber\u00e2ndu-i de constr\u00e2ngerile performantei academice (exprim\u0103rile de tip \u201ecel mai mare coregraf al lumii\u201d din materialele promotionale mi se par excesive, chiar dac\u0103 tin de marketing).<\/p>\n<p><em>Falling Angels<\/em> este o pies\u0103 deja clasic\u0103 \u00een genul ei, creat\u0103 \u00een 1989 de c\u0103tre \u2013 pe atunci \u2013 directorul Netherlands Dance Theatre din Amsterdam pentru compania sa. La fel ca \u00een majoritatea creatiilor coregrafului de origine ceh\u0103, ea contine mai multe straturi de experiente artistice si filozofice, decantate p\u00e2n\u0103 la obtinerea esentei. Pentru Kylian, a (pro)pune \u00eentreb\u0103ri este adesea mai important dec\u00e2t a g\u0103si r\u0103spunsuri: ce pot fi \u00eengerii (de)c\u0103zuti\/c\u0103z\u0103tori, exist\u0103 asa ceva? Trec\u00e2nd prin viat\u0103\/religie\/g\u00e2ndire, el surprinde Femeia \u00een ipostaza de gen si de d\u0103t\u0103toare de viat\u0103; pe t\u0103r\u00e2mul artei, ea este Dansatoarea prin excelent\u0103, un corp generic cu multe inimi, cu o pulsatie mereu surprinz\u0103toare, \u00eembinare de fort\u0103, vitez\u0103, mobilitate, finete, versatilitate, individ unic si inconfundabil, capabil de a se estompa \u00een unison&#8230;<\/p>\n<p>Desprins din spectacolul s\u0103u <em>Black and White<\/em>, cu conotatii nu doar cromatice ci si de atitudine, <em>Falling Angels<\/em> filtreaz\u0103 influentele suprarealiste si minimaliste cu experienta dansului \u00een starea sa cea mai natural\u0103, v\u0103zut la aborigenii australieni. \u00cen partitura pentru percutie a lui Steve Reich (<em>Drumming<\/em>) fraza curge ca apa, ritmul sincopat trece de la fluid la abrupt iar acceleratia e t\u0103iat\u0103 scurt. \u00cen coregrafia lui Kylian, miscarea radiaz\u0103 din abdomen, \u00een contratimp cu torsul si \u00eentr-o coordonare complex\u0103 a p\u0103rtilor corpului, dansul vine din neant, nu are sf\u00e2rsit si este dominat de grup \u2013 de cele mai multe ori \u00eentr-o orchestrare clar\u0103, <em>de face<\/em> \u2013 din care se desprind solouri care apoi se reintegreaz\u0103&#8230;<\/p>\n<p>Costumele (Joke Visser) sunt elementare corpuri negre elastice, luminile (Joop Caboort) tin loc de decor, \u00eembr\u0103c\u00e2nd scena \u00een umbre, spoturi sau c\u0103r\u0103ri si creeaz\u0103 planuri sau segment\u0103ri, iar \u00eentregul este coordonat de Erik van Houten.<\/p>\n<p>Cele opt interprete (la premier\u0103 Adina Tudor, Andra Ionete, Corina Tudosan, Cristina Dijmaru, Florentina R\u0103ducu, Bianca Stoicheciu, Alexandra Gavrilescu, Megumi Koshi) alc\u0103tuiesc un tot echilibrat valoric, chiar dac\u0103 nu neap\u0103rat si ca \u00een\u0103ltime, iar m\u00e2na asistentei Nancy Euverink si stilul de lucru occidental au f\u0103cut minuni.<\/p>\n<p>Spre deosebire de <em>Valsul fantezie<\/em> si <em>Serenada<\/em> din prima parte \u2013 a c\u0103ror omogenitate si linie s-a diluat mult \u00een urma numeroaselor schimb\u0103ri de distributie\u00a0 \u2013, <em>Falling Angels<\/em>, proasp\u0103t \u201efrecat\u201d, d\u0103 m\u0103sura unei companii care a prins \u00een ultima vreme gustul lucr\u0103rilor moderne, dovedindu-si disponibilitatea superlativ\u0103 pentru cele mai variate genuri si stiluri. \u00cen pofida reducerii alarmante a efectivelor companiei si a repertoriului s\u0103u clasic, ne-am bucurat de \u00eenc\u0103 o raz\u0103 de soare si ne-am dorit ca lumina ei s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 la fel de clar\u0103 \u00een timp&#8230;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em>Vivia S\u0103ndulescu <\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Multasteptata premier\u0103 de balet a Operei, \u00een zi de s\u0103rb\u0103toare muncitoreasc\u0103, a constituit partea a doua a unei Seri de balet \u00een care celelalte dou\u0103 lucr\u0103ri apartin tot unui coregraf str\u0103in, cu care publicul rom\u00e2n a f\u0103cut cunostint\u0103 \u00een direct abia de cur\u00e2nd: George Balanchine. Dac\u0103 acesta este considerat a fi p\u0103rintele baletului neoclasic, Jiri&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/falling-angels-and-rising-sun\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Falling Angels and rising sun<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-7766","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1465,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7766","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7766"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7766\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7766"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7766"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7766"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}