{"id":7755,"date":"2011-05-12T09:48:26","date_gmt":"2011-05-12T07:48:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7755"},"modified":"2011-05-12T09:48:47","modified_gmt":"2011-05-12T07:48:47","slug":"roland-garros-mon-amour-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-1\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (1)"},"content":{"rendered":"<p>Pe lume exista lucruri inestimabile. Nu at\u00e2t valoarea lor obiectiva este una nepretuita, c\u00e2t mai ales semnificatia pe care noi le-o acordam sta dincolo de orice evaluare umana. \u00cen acest plan, nu ce \u00eenseamna realitatea \u00een cauza are un pret sublim ori inexprimabil, ci t\u00e2lcul acesteia pentru noi. Si spun\u00e2nd asta, este clar ca pasim pe teritoriul fragil si imponderabil al subiectivismelor de tot felul. Nu o sa pot vorbi convingator despre bucuria de a-mi vedea copilul cresc\u00e2nd unuia care nu are copil, \u00een ciuda posibilei deschideri si empatiei acelui ins. Nu o sa pot convinge pe un m\u00e2ncator de seminte de pe stadioanele patriei de valoarea literaturii dostoievskiene. Nu o sa pot face elogiul democratiei cuiva care instrumentalizeaza rapace principiile democratice, asud\u00e2nd la edificiul dictaturii. Pe acesti oameni patima lor \u00eei devora, fiind imuni la oferta mea descriptiv-evocatoare. Pe de alta parte, cum as putea sa fiu elocvent, vorbind unor orbi si surzi despre obiectul pasiunii mele? N-as cobor\u00ee oare \u00een derizoriu valoarea de neapreciat a realitatilor care mie mi se par dincolo de orice evaluare posibila? N-as degrada-o, \u00eencerc\u00e2nd sa traduc o excelenta care s-ar cuveni doar traita, nu si transformata \u00een fapt narabil?<br \/>\n\u00centre aceste dileme, cu totul diferite de dilemele pe care \u201edilematicii\u201c domnului Plesu le uzeaza de ani buni, marturisesc ca nu cea din urma este neputinta de a povesti netradator, printr-o aproximare inspirata, legenda turneului de tenis de la Roland Garros. Nu. Nu va grabiti, nu o sa urmeze o istorie a campionilor, statisticilor si palmaresurilor singurului Grand Slam continental gazduit de batr\u00e2na Europa. Un turneu de Mare Slem nu este numaidec\u00e2t un eveniment sportiv, fie el si unul de exceptie. Un Grand Slam este, \u00eenainte de orice, o lume, o atmosfera, un vulcan si un templu. Populatia unui Grand Slam este una complexa si sofisticata, colorata si diversa la extrem. \u00cent\u00e2i, sunt profesionistii, eroii court-ului, dar si oficiali, arbitri, copii de mingi, personal auxiliar, jurnalisti. Pe l\u00e2nga \u00eempatimiti, deja veterani ai locului, navigheaza \u00eentr-o dezordine calculata si inocentii, cei pe care virusul abia i-a contaminat. Copiii fac parte din acesta speciala casta a diletantilor. Si poate unele dintre femeile care binecuv\u00e2nteaza cu farmecul si frumusetea lor aleile si tribunele unui Mare Slem.<br \/>\nUn Grand Slam este totodata si un eveniment artistic, cu expozitii, vernisaje, lansari de carte, standuri, conferinte si muzee. Un grand Slam este si un paradis al shopping-ului, caci zecile de buticuri ultrarafinate, unde poti t\u00e2rgui suveniruri de diverse calibre si preturi, sunt dublate de magazinele sponsorilor principali, fireste, cu toate foarte ofertante, mai cu seama \u00een materie de produse sportive si de loisir activ. Si sa nu uitam de reteaua de superbe restaurante, cafeterii si baruri, unde poti m\u00e2nca cele mai alese, exotice si visate de catre orice gourmet bucate. Un Grand Slam este si un eveniment monden, un rai al voaieuristilor si exhibitionistilor, dar nu de ordin sexual&#8230; nu, este vorba despre tinute, trupuri si figuri de o mare varietate si estetica, compun\u00e2nd un peisaj uman atragator, stralucitor si fascinant. Pe aleile unui Mare Slem sau \u00een lojile si tribunele acestuia poti vedea vedete de cinema sau de teatru, politicieni de anvergura, mari afaceristi sau campioni \u00een alte sporturi, scriitori si artisti plastici notorii sau ilustri militari.<br \/>\nSpuneam ca un turneu de Mare Slem este o lume care se naste, creste, evolueaza, se dezvolta, \u00eesi atinge apogeul si apoi sucomba vreme de doua saptam\u00e2ni. Asta, p\u00e2na peste un an, c\u00e2nd o alta editie o va \u00eenlocui \u00een amintire pe aceasta, din anul curent. Ragaz de paisprezece zile, tenismani maturi, juniori, junioare, jucatoare-femei, cupluri de baieti, fete si echipe mixte \u00eesi disputa trofeele, dar si premiile banesti extrem-extrem de generoase. Publicul, format \u00eendeobste dintr-o masa enorma, de c\u00e2teva zeci de mii de vizitatori pe zi, depasind uneori chiar un\u00a0 milion per total, este unul rodat, care stie ritualurile, moravurile si codurile competitiei. Sunt oameni care de luni de zile si-au rezervat biletele, sunt oameni care stau la cozi de ore \u00eentregi pentru un last minute, sunt oameni care nici macar nu au acces pe stadioanele principale, acolo unde evolueaza de fiecare data impozantii capi de serie, dar care se bucura de spectacolul oferit de ceilalti competitori, sunt oameni care asteapta c\u00e2te 30-40 de minute la o coada infernala pentru a putea patrunde \u00een incinta templului tenisistic&#8230; si o fac destinsi, z\u00e2mbitori, calmi, stiind ca juisanta r\u00e2vnita le e asigurata!<br \/>\nPentru toate aceste motive, voi dedica un serial de c\u00e2teva episoade turneului de la Roland Garros, singurul dintre toate celelalte competitii de Grand Slam a carui experienta am facut-o nemijlocit. Sunt subiectiv, desigur, atunci c\u00e2nd sustin ca turneul parizian este cel mai fermecator dintre toate super-\u00eent\u00e2mplarile sportului alb. Dar sunt astfel deoarece batr\u00e2na Europa nu are rival c\u00e2t priveste rafinamentul si cochetaria unui Grand Slam, iar Roland Garros-ul detine un miraj si o putere seductiva pe care nici Wimbledon-ul, \u00een ciuda neverosimilului sau green-grass, nu le poseda. Asadar, va invit sa parcurgeti, daca v-ati plictisit de insipidele fete si c\u00e2rteli ale literaturii bastinase ori daca v-ati dezgustat de mediocra fatala ticalosie a politicienilor mioritici, un serial, o saga dedicata marii competitii de la Porte d&#8217;Auteuil. Cred ca este o aventura deopotriva si istorica, si sportiva, si mondena, dar mai ales una exceptionala \u00een ordine umana. Allons-y!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Pe lume exista lucruri inestimabile. Nu at\u00e2t valoarea lor obiectiva este una nepretuita, c\u00e2t mai ales semnificatia pe care noi le-o acordam sta dincolo de orice evaluare umana. \u00cen acest plan, nu ce \u00eenseamna realitatea \u00een cauza are un pret sublim ori inexprimabil, ci t\u00e2lcul acesteia pentru noi. Si spun\u00e2nd asta, este clar ca pasim&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-1\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Roland Garros, mon amour (1)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[855,5595],"class_list":["post-7755","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-grand-slam","tag-turneul-de-la-roland-garros"],"views":1287,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7755","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7755"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7755\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7755"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7755"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7755"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}