Eu scriu de mult despre adevarul pe care, de cur\u00e2nd, l-a rostit si presedintele Mircea Sandu, \u00eentr-un cotidian de sport: \u201ePresedintele F.R.F. ataca managementul din fotbalul rom\u00e2nesc, lu\u00e2ndu-i la tinta pe investitorii din Liga lui Mitica\u201c. Acesta este subtitlul interviului. Titlul este mult mai direct si mai edificator: \u201eEi distrug fotbalul\u201c! Si chiar precizeaza Mircea Sandu pe parcursul dialogului, \u00eentrebat, undeva pe la mijlocul marturiei sale, at\u00e2t de sincera acum: \u201ePai, cine e de vina? De ce am ajuns aici?\u201c. \u201eEu i-am zis presedintelui Ligii \u2013 Mitica, las-o mai usor cu investitorii astia! Ei distrug fotbalul! Jongleaza cu antrenorii si jucatorii ca si cu o minge. Suntem \u00een cadere libera. Nu exista investitii \u00een centre de copii si juniori, totul se face la \u00eent\u00e2mplare. Nu e un club organizat la nivel mediu european\u201c. Si mai spune c\u00e2teva axiome, cu o franchete de asteptat, acum, c\u00e2nd ne simtim pe marginea prapastiei si \u00een fotbal. Comod si fara g\u00e2nduri sau griji de posibile riposte. Este de doua decenii seful suprem al fotbalului, o stim cu totii, chiar daca mai este si liga… \u201eA lui Mitica!\u201c. Numita astfel si pentru ca suntem un popor teribil de talentat \u00een a trata cu umor si cinism adevaruri dureroase, simtite pe propria piele. Toata aceasta realitate, direct exprimata acum, se explica poate prin faptul ca Mircea Sandu a ajuns \u00eentr-o pozitie unica pentru un personaj de conducere din fotbalul nostru: aceea de membru al Comitetului Executiv al U.E.F.A. E la al doilea mandat, cu posibilitati de a ajunge \u00eentr-un al treilea, poate chiar vicepresedinte al forului european suprem de conducere a acestui joc. Are, de asemenea, \u00een palmaresul reusitelor fotbalului de la noi, realizari ce ni se par aproape imposibil de egalat \u00eentr-un viitor prezumtiv. A avut si sansa unei generatii de exceptie, creata tocmai \u00een perioada centralismului dictatorial, at\u00e2t de condamnat acum, fara a ne g\u00e2ndi ca, \u00een timp, istoria se poate scrie si altfel dec\u00e2t g\u00e2ndim noi \u00een momentele prezentului. \u00cen aceste doua decenii, Mircea Sandu a trecut prin multe. Si bune si rele. M\u00e2ng\u00e2ieri sau atacuri sub centura, adesea la baioneta. Dar s-a dovedit ceea ce stiam si am \u00eencurajat prin colaborarea cu el de la \u00eenceputul anilor ’90: un bun organizator. Iar \u00een momentele dificile, delicate, chiar un bun \u00eencasator. Cum era Dulea la cultura pe timpul lui Ceausescu. De le spunea cu haz superior raposatul Francisc Munteanu lui Fanus Neagu si conului Jean Barbu: \u201eMa copii, noi suntem teribil de prosti. Dam \u00een el de at\u00e2ta timp si de at\u00e2tea ori, ne\u00eenteleg\u00e2nd ca el este din cauciuc. Si tocmai d-aia rezista cu tact acolo, de at\u00e2ta vreme. Din el ricoseaza totul, fara a-l atinge macar cu o v\u00e2nataie. Ne batem gura si scrisul de pomana, m\u00e2nc\u00e2ndu-ne si creierul si ficatii. Si Ceausestii merita apreciati pentru o astfel de alegere\u201c.\u00a0 Respect\u00e2nd proportiile si datele timpului, per total, presedintele federatiei a dat dovada \u00een toti acesti ani de tactul specific \u00eendurarii rom\u00e2nesti atunci c\u00e2nd \u00eeti convine, \u00eeti prieste si vrei sa-ti mentii postul. Si a reusit, ajung\u00e2nd chiar, si printr-o conjunctura favorabila, aceea a \u201ejocurilor\u201c care s-au facut pentru alegerea ca presedinte U.E.F.A. a lui Michel Platini, \u00een sferele cele mai \u00eenalte ale fotbalului european si mondial. Pentru ca are o relatie buna si cu seful F.I.F.A., diabolicul functionar bancar elvetian la origine, Sepp Blater, pe fondul unui \u201eblat\u201c generalizat, practicat de cei care au ajuns la sampanie si frisca \u00een diferitele domenii de decizie ale societatii de azi, o societate haotica si subiectiva mai peste tot \u00een lume. Nu \u00eent\u00e2mplator lumea azi sa depaseasca aceasta criza acuta, provocata de lacomia inconstienta a celor asezati \u00een fotoliile de decizie ale puterii.
\nDar sa revenim la starea noastra fotbalistica. E drept ca, \u00een aceste decenii de suprematie ale lui Sandu Mircea \u2013 poreclit, haideti sa fim bl\u00e2nzi, mai mult printr-o coincidenta, \u201eNasul\u201c \u2013, el nu s-a tras de bracinari si nici nu s-a batut pe abdomen, cum spun rom\u00e2nii, cu \u201emilionarii\u201c ajunsi cu drepturi de viata sau de moarte la majoritatea cluburilor noastre. A pastrat un oarecare echilibru \u00een acest sens, dar a si manevrat cu abilitate, avantaj\u00e2ndu-i suficient pe cei cu gura prea mare si cu posibile depese de dat la \u201eRazboiul\u201c. Una peste alta, asa cum bine spune tot rom\u00e2nul trecut prin at\u00e2tea necazuri, \u201es-a descurcat\u201c. Dar, sa fim drepti, nici nu s-a departat de obisnuintele parca blestemate ale neamului nostru. A avut si momente c\u00e2nd putea sa faca sa cada sabia dreptatii si a evitat-o. Unul dintre aceste momente \u2013 dezvolt putin acuza pe care o pronunta si el acum, cu fermitate \u2013 priveste lipsa grijii de a investi \u00een schimbul de m\u00e2ine, \u00een copii si juniori, a cluburilor noastre. El \u00eensusi provine din fotbalul trait, deci nu ar putea beneficia de scuza ca i-ar fi scapat fenomenul \u2013 iar acum tocmai \u00een aceasta privinta stam periculos de prost. Nu a fost exigent \u00een a obliga cluburile noastre sa investeasca real \u00een acest domeniu at\u00e2t de important pretutindeni. Si avea si legea fotbalului de partea sa, prin prevederi foarte clare: acelea care precizau ca 10% din bugetul cluburilor noastre trebuie cheltuite \u00een centrele de formare a jucatorilor de m\u00e2ine. Iar la aplicarea acestui paragraf at\u00e2t de important din regulament \u00een cluburile noastre de performanta nu s-a vegheat niciodata. Ma simt obligat sa va supun, spre simpla si dreapta judecata, doar doua date statistice. Desigur, paradoxale. Astfel, daca dupa timpurile numite \u201ede trista amintire\u201c au plecat din tara aproape 1 600 de jucatori prin lume, vremuri c\u00e2nd aveam o nationala compusa din jucatori ce evoluau la cluburi de mare traditie ale continentului, acum ar trebui sa ne \u00eengrozeasca statistica. Avem la cluburi decente toti at\u00e2tia jucatori cam c\u00e2t degetele de la o m\u00e2na. Am mers si mai departe cu distrugerea, parca programata, prin neatentie si superficialitate. Am importat, \u00een ultimii ani, 30 si ceva la suta din numarul de (mai mult) \u201epracticanti\u201c ai \u201efutbolului\u201c. Rebuturi si prin faptul ca majoritatea au venit din postura de \u201esomeri refuzati\u201c, adica liberi de contract. Astfel \u00eenc\u00e2t abia numeri cam 20 de veniti din cele patru zari, care ridica cu ceva nivelul si asa scazut al primei divizii. \u00cen ceea ce priveste exportul nostru de fotbalisti, pericolul mi se pare nu numai alarmant, ba chiar deprimant. Strainii s-au prins repede ca, dupa generatia lui Hagi si Gica Popescu, ne-am cam \u201evopsit\u201c exportatii. A fost vorba, iarasi, de reactualizarea unui alt nefast obicei neaos: se spune ca fostul selectioner al tricolorilor de pe \u201eConte verde\u201c (prima noastra participare la un turneu final de campionat mondial din secolul trecut), Octav Luchide, a vopsit o gloaba \u00een purs\u00e2nge \u00eentr-o cursa de pe hipodromul, distrus acum, de la Baneasa. A venit ploaia, s-a dus vopseaua si a ramas la vedere bietul patruped incapabil sa treaca vreo linie de \u00eenvingator\u2026 Cam \u00een acelasi fel ne supravegheaza acum pe noi scouterii straini care mai vin sa caute pe-aici talente. \u00cen schimb, ne-au luat deja la echipe de marca vreo 30 de copii talentati, de doar 14-15 ani, neremarcati la noi de nimeni. Mare pacat, nu-i asa, domnule presedinte?!
\nOricum, ma opresc, dorindu-va \u00een primul r\u00e2nd sanatate. Dar si sa ajungeti la ideea ca nici acum nu este prea t\u00e2rziu pentru a \u00eentreprinde ceea ce nu v-a preocupat \u00een edificarea adevaratului fotbal prin continuitate reala (nu doar c\u00e2teva edificii de apreciat, altfel) atunci c\u00e2nd fotoliul va era, ades si subiectiv, zg\u00e2lt\u00e2it.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Eu scriu de mult despre adevarul pe care, de cur\u00e2nd, l-a rostit si presedintele Mircea Sandu, \u00eentr-un cotidian de sport: \u201ePresedintele F.R.F. ataca managementul din fotbalul rom\u00e2nesc, lu\u00e2ndu-i la tinta pe investitorii din Liga lui Mitica\u201c. Acesta este subtitlul interviului. Titlul este mult mai direct si mai edificator: \u201eEi distrug fotbalul\u201c! Si chiar precizeaza Mircea… Cite\u0219te mai mult »Deci cunoasteti adevarul, domnule presedinte!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5392,5594],"class_list":["post-7752","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-mircea-sandu","tag-presedintele-frf"],"views":1079,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7752","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7752"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7752\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7752"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7752"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7752"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}