S-ar putea crede \u2013 din ceea ce am discutat \u00een saptam\u00e2nile anterioare \u2013 ca muzeele reprezinta o miza (mica sau mare, \u00een functie de mesajul pe care decidentii politici vor sa \u00eel transmita) doar pentru statele cu regimuri dictatoriale. Ei bine, nu este asa. Orgoliile politice si interesele economice pot face ca si \u00een statele democratice sa apara \u201enecesitatea\u201c crearii sau a modificarii unor muzee fara sa existe un interes public acut sau macar vizibil. Franta reprezinta un caz demn de a fi luat \u00een seama \u00een aceasta privinta.
\nDaca pentru Charles de Gaulle oamenii de cultura au reprezentat mai degraba o amenintare dec\u00e2t un grup amical (ma refer, evident, la masiva orientare spre st\u00e2nga a intelectualitatii franceze, mai ales \u00een primul sfert de veac de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial), Georges Pompidou a \u00eenteles ca trebuie sa fie mai atent la nevoile culturale ale segmentului educat si t\u00e2nar din cadrul electoratului (nu neaparat fidel partidelor de dreapta). Muzeul de Arta Moderna aparut \u00een timpul mandatului sau de presedinte (\u00een conditiile \u00een care Franta ram\u00e2ne, probabil, cea mai importanta tara europeana, unde seful statului joaca un rol at\u00e2t de mare pe arena politica \u00een comparatie cu primul ministru) reprezenta, fara \u00eendoiala, o necesitate evidenta pentru peisajul cultural francez. Dar nu acesta a fost motivul care a determinat nasterea muzeului, ci dorinta grupului politic din jurul lui Pompidou de a da satisfactie celor care contribuisera la \u00eenfr\u00e2ngerea lui de Gaulle \u00een referendumul din 1969. Fire mult mai pragmatica, Pompidou a \u00eenteles ca trebuie sa ofere acelor oameni care miscau Franta \u00een directia unei mai rapide modernizari institutii de cultura \u00een care ei sa \u00eesi gaseasca locul, tocmai pentru a-i apropia de propriul sau partid sau macar pentru a le oferi un loc unde sa se exprime, altfel dec\u00e2t \u00een mai 1968. Centrul Beaubourg a fost inventat pentru a acoperi o nevoie sociala a unui mare grup de oameni din publicul francez, format mai ales din oameni educati, tineri si cu vederi politice mai degraba de st\u00e2nga. Desigur, \u201ejustificari\u201c culturale au fost produse imediat si ele erau absolut reale. \u00centreaga arta a secolului XX era absenta din marile muzee pariziene, iar tinerii mai ales se simteau frustrati de faptul ca nu aveau un loc pe care sa \u00eel simta \u201eal lor\u201c. Totusi, desi interesul public era evident si exact acesta a fost cel clamat \u00een intensele dezbateri create \u00een jurul aparitiei Centrului (care a avut si darul de a soca partea conservatoare a comunitatii pariziene, at\u00e2t prin demolarea unei zone istorice, a celebrelor Hale, c\u00e2t si prin ilustrarea perfecta a curentului brutalist \u00een arhitectura de catre proiectul prezentat de Renzo Piano si Richard Rogers), interesul politic a fost cel care a primat \u00een luarea deciziei, chiar daca acesta nu a fost deloc mentionat. A fost o lectie pe care, dintre urmasii lui Pompidou, cel mai bine si-a \u00eensusit-o Fran\u00e7ois Mitterrand, cel care a dat o cu totul alta fata Parisului, exact prin insertul masiv de institutii culturale plasate \u00een cladiri de patrimoniu (Marele Luvru si Muzeul Orsay) sau \u00een cladiri cu o arhitectura noua, \u00eendrazneata (noua Biblioteca Nationala, opera lui Dominique Perrault si Institutul Lumii Arabe proiectat de Jean Nouvel). Mitterrand si-a legat numele de noua \u00eenfatisare culturala a Parisului \u00eentr-o asemenea masura, \u00eenc\u00e2t urmasul sau, Jacques Chirac, nu a reusit sa creeze dec\u00e2t o singura institutie, noul muzeu de pe Quay Branly \u2013 de asemenea necesar din punct de vedere cultural, dar care a aparut \u00een realitate pentru ca Franta sa dovedeasca interesul pe care \u00eel poarta fostelor colonii din Africa si Oceania.
\nNu s-ar putea spune ca muzeele reprezinta o miza minora \u00een Franta \u2013 fapt dovedit de recentul scandal din jurul proiectului pentru noua Fundatie pentru Creatie Louis Vuitton. Proprietarul unei imense colectii de arta contemporana, Bernard Arnault, omul care conduce imperiul comercial LVMH Mo\u00ebt Hennessy \u2013 Louis Vuitton, care recent a cumparat si celebra firma Bulgari pentru o bagatela de vreo cinci miliarde de euro, s-a g\u00e2ndit sa doteze Parisul cu un muzeu de care sa \u00eesi lege numele. Proiectul (care este estimat la 100 de milioane de euro) a fost \u00eencredintat marelui arhitect Frank Gehry, autorul faimosului Muzeu Guggenheim din Bilbao, dar si al noii cladiri a Cinematecii Franceze din Paris. Locul ales de Arnault a fost Bois de Boulogne \u2013 o zona cunoscuta tocmai pentru marea densitate de spatiu verde \u00een dauna cladirilor. Proiectul este, deocamdata, blocat de un proces initiat de o comunitate locala care vrea sa mentina parcul \u00een care a \u00eenceput deja construirea noului centru cultural. Instanta a dat dreptate opozantilor proiectului stop\u00e2nd lucrarile. Numai ca Arnault nu este genul de om care sa se lase \u00eenfr\u00e2nt asa usor. Beneficiind de un puternic sprijin politic, at\u00e2t dinspre dreapta, c\u00e2t si dinspre st\u00e2nga (unul dintre suporterii proiectului este chiar primarul socialist al Parisului, Bertrand Delano\u00eb), Arnault a determinat initierea unui proiect de lege care va decide ca proiectul muzeal trebuie finalizat. Cu alte cuvinte, solutia data de instanta nu va mai avea nici o valoare. Parlamentarii francezi considera ca este \u00een interesul publicului, at\u00e2t din Paris, c\u00e2t si din \u00eentreaga Franta, de a se continua construirea centrului de arta contemporana. Nu acelasi noroc l-a avut, acum c\u00e2tiva ani, rivalul lui Arnault, Fran\u00e7ois Pianult, care \u00een 2005 a renuntat sa se mai lupte cu birocratia pariziana si a ales sa \u00eesi expuna colectia sa de arta contemporana \u00een doua palate venetiene, \u00een loc sa construiasca o cladire noua \u00een Paris. Probabil ca pentru opozantii construirii Centrului din Bois de Boulogne, interesul lor va fi \u00eencalcat. Interesul economic si cultural al Frantei primeaza, \u00eensa. E bine? E rau? Probabil ca raspunsul \u00eel vor da generatiile urmatoare, care vor judeca, peste c\u00e2teva decenii, c\u00e2t de util a fost muzeul Arnault proiectat de Gehry \u00een marginea Parisului, pentru parizieni, pentru francezi, pentru lumea \u00eentreaga. Vom putea, atunci, \u00eentelege, care interes public a primat acum.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S-ar putea crede \u2013 din ceea ce am discutat \u00een saptam\u00e2nile anterioare \u2013 ca muzeele reprezinta o miza (mica sau mare, \u00een functie de mesajul pe care decidentii politici vor sa \u00eel transmita) doar pentru statele cu regimuri dictatoriale. Ei bine, nu este asa. Orgoliile politice si interesele economice pot face ca si \u00een statele… Cite\u0219te mai mult »Legi si muzee (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5583,2794],"class_list":["post-7735","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-legi-privind-muzeele","tag-muzee"],"views":1465,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7735","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7735"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7735\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7735"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7735"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7735"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}