Pe piata rom\u00e2neasca si internationala a facut mare v\u00e2lva, \u00een ultimul deceniu si ceva, \u201etrecutul deocheat\u201c al lui Cioran (v. Marta Petreu, Alexandra Laignel-Lavastine, Alain Finkielkraut s.a.).<\/strong>
\nEditura germana Suhrkamp tocmai a publicat articolele trimise \u00een patrie de Cioran aflat la bursa \u00een Germania, \u00een febrilul deceniu al patrulea al secolului trecut (\u201e\u00dcber Deutschland\u201c, Suhrkamp, 2011).<\/strong>
\nCea mai recenta aparitie despre Cioran pe piata franceza titreaza \u201eEjaculations mystiques\u201c (autor St\u00e9phane Barsacq, Seuil, 2011. Asta la putina vreme dupa editarea altor \u201e\u00e9jaculations\u201c (epistolare, de aceasta data) adresate de ilustrul g\u00e2nditor profesoarei nemtoaice Friedgard Thoma.<\/strong>
\nSingurul filosof rom\u00e2n (id est: francez de origine rom\u00e2na) de notorietate internationala pare sa intereseze mai mult prin pacatele \u00eencr\u00e2ncenatei sale tinereti (sau ale senectutii sprintare) dec\u00e2t prin opera care le camufleaza ori \u00eencearca sa le rascumpere. Autorul \u201eTratatului de descompunere\u201c face astazi rating prin ceea ce opera sa filosofica nu afirma \u00een primul r\u00e2nd sau, dimpotriva, prin ceea ce neaga. Altfel spus, prin opusul imaginii pe care a cautat s-o impuna Cioran \u00een cariera sa de profet al Nimicului: angajare politica (\u00een anii tineretii) si nebanuitele resurse de vitalism de mai apoi. Este acesta un simptom al sleirii exegezei cioraniene, inapta sa se desprinda de stimulii biografiei cancaniere, sau, la urma urmei, chiar o epuizare a subiectului Cioran? <\/strong><\/p>\n
\n<\/strong><\/p>\nTeodora Dumitru<\/strong><\/em><\/p>\n
\n<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\nCioran, vina si stilul<\/strong><\/p>\n
<\/p>\n
ALEXANDRU MATEI<\/p>\n
\u201eTeoria este boala culturii <\/strong><\/em>
\nmoderne\u201c<\/strong><\/em>
\nEmil Cioran, 1936 <\/strong><\/p>\nMda. Ce credibilitate poate avea un g\u00e2nditor care dispretuieste teoria? Dar nu vi se pare cool sa lovesti \u00een teorie din fotoliul de scriitor? Esfel, Cioran apare astazi drept intelectualul rom\u00e2n tipic, daca acceptam ca ar exista asa ceva: un narcisic talentat, cultivat, elitist, paralel cu istoria, pierdut \u00een propriul magazin de fantasme. Fata de toti ceilalti, \u00eensa, Cioran a avut curajul sa-si \u00eencerce norocul ca scriitor rom\u00e2n \u00een limba franceza, \u00een Franta. I-a iesit (subliniez, \u00eensa: scriitor rom\u00e2n \u00een limba franceza). De aici pornesc pentru o critica modesta si rapida a doua prejudecati din mitul Cioran, legate de raportul lui cu scriitura si cu istoria.
\nO multime de articole au aparut \u00een ultima vreme, \u00een 2011, despre Cioran, \u00een franceza si rom\u00e2na (dosare, colocvii). Dar si carti (\u201eCioran, ejaculari mistice\u201c, de St\u00e9phane Barsacq, la Seuil). Bun. Toate textele despre Cioran sustin \u00een mare doua lucruri: 1. Cioran e un mare stilist (cu extensii: Cioran a cucerit limba franceza si le da lectii francezilor, figurile lui te transporta \u00eentr-o stare de beatitudine etc.) 2. Cioran a gresit \u00een tinerete, a fost antisemit si pro-nazist, apoi, de la \u00eenceputul anilor \u201940, si-a revenit si s-a lepadat de extremism, intr\u00e2nd \u00een cercul marilor scriitori lucizi ai lumii contemporane.
\nAceste doua prejudecati au argumente. Prima. Cioran e un tip care scrie misto, e foarte tonic la lectura, mai ales \u00een perioadele iconoclaste ale cititorului, \u00een clipele de acces hormonal si cu conditia unui bagaj stilistic post-romantic bine cultivat. Demonismul, elitismul si universalismul stilului lui se vadesc excelent \u00een retorica sapientiala unde adjectivul si adverbul perfecte apar des. Din punctul stilistic de vedere, Cioran e un model de neegalat pentru un anumit discurs intelectual rom\u00e2nesc, i-am spus deja post-romantic, pe care \u00een anii \u201970-\u201980 l-au re\u00eenviat noicienii nostri si pe care \u00eel continua si astazi un Andrei Plesu sau (cu rezultate mai discutabile) un H.-R. Patapievici. Pe de alta parte, conversiunea lui Cioran este bine documentata, de pilda de un articol din revista \u201eCritique\u201c al lui Constantin Zaharia (Constantin Zaharia, \u201eCioran au pass\u00e9 ant\u00e9rieur\u201c, \u201eCritique\u201c, no 756, mai 2010, pp. 387-404). Autorul discuta trei carti: Emil Cioran, \u201eTransfiguration de la Roumanie\u201c, Paris, L\u2019Herne, 2009 ; Emil Cioran, \u201eDe la France\u201c, Paris, L\u2019Herne, 2009, Laurence Tacou et Vincent Piednoir (dir.), \u201eCioran\u201c, L\u2019Herne, coll. Cahiers de l\u2019Herne, 2009), sau de Marta Petreu \u00een \u201eTrecutul deocheat\u2026\u201c Cioran si-ar fi schimbat ideile, s-ar fi convertit la democratie, ar fi devenit un autor respectabil. Omul ar fi avut derapajele lui, adolescenta lui filozofica, apoi s-ar fi maturizat si ar fi intrat \u00een Panteonul literar mondial. Tocmai la articulatia dintre stilistician si g\u00e2nditor statutul luciditatii cioraniene e \u00eendoielnic. E simplu de observat : luciditatea cioraniana e o speculatie, e o afectare valabila oric\u00e2nd si oriunde.
\nAm deci si eu contraargumentele mele. \u00cen privinta stilului, mai \u00eent\u00e2i. Poate unii se \u00eentreaba de ce Antoine Compagnon nu l-a inclus pe Cioran printre antimodernii lui. Un raspuns sovin ar fi la \u00eendem\u00e2na: pentru ca e francez si tine la ai lui, e nationalist si nu-i recunoaste lui Cioran excelenta binemeritata. Eu am altul: Cioran nu poate fi antimodern, de vreme ce ultimul antimodern al lui Compagnon e Roland Barthes. Barthes a fost marxist, a preluat \u00een anii \u201950 prejudecatile discursului analitic marxist, dar n-a fost niciodata comunist. Mai mult, \u00eensa, Barthes a avut o constiinta a valorii tacerii si vorbelor pe care nu doar ca a tematizat-o, dar pe care a marturisit-o pur si simplu. \u00cen anii \u201950, adica atunci c\u00e2nd Cioran devenea scriitor de limba franceza, Barthes a definit scriitura ca o alianta dintre Forma si Istorie al carei termen echivalent din perspectiva unei constiinte istorice e Valoarea. Orice Forma este Valoare, scrie Barthes \u00een anii \u201950. Dar valoarea n-are un sens artizanal \u00een aceasta ecuatie. Nu e vorba de valoarea pe care \u201eo are\u201c Hagi, ci de o valoare \u00een registru etic, pe care doar unele forme de constiinta ti-o poate furniza: o constiinta \u201emoderna\u201c a individului \u00een istorie, rupta \u00eentre apartenenta la o ordine interioara si cea la o ordine exterioara care-si cer fiecare ofranda, \u00een care Dumnezeu esti \u201etu\u201c (ok, \u201eeu\u201c \u00eenseamna foarte multe, nu zabovesc acum), iar Cezarul e \u201elumea\u201c (iar, nu ne vom \u00eentreba acum ce e lumea).<\/p>\nOr, Cioran are o relatie tensionata cu cultura occidentala, careia nu-i apartine, dar la care ajunge asa spun\u00e2nd. El scrie foarte bine, superb, la fel de admirabil ca pasa lui Hagi de pe vremuri; pe de alta parte, recurge instantaneu la general (dimensiunea etnologica a reflectiilor lui) si la universal, \u00eentr-un discurs ale carui \u201eidei\u201c se sprijina pe valoarea vietii \u00een opozitie cu cea a reflectiei, a facutului fata de g\u00e2ndit si, \u00een fond, a afectivului fata de moral. \u00cen felul acesta, putem \u00eempusca prejudecata \u201econversiunii\u201c lui Cioran \u00een felul urmator. Cioran nu are o constiinta istorica, ci exprima niste afecte aparute ca raport \u00eentre \u201eeu\u201c si un anume imaginar istoric1. El nu e nici antisemit, nici pro-nazist, asa dupa cum nu se converteste la pro-semitism sau pro-democratie. Ideile lui nu intereseaza deloc, de fapt, la Cioran, pentru ca el nu are propriu-zis idei \u00een sensul conceptual al termenului, ci formularea mormoreana a unor afecte. Istoria si Cioran evolueaza paralel, fara ca vreo notiune de responsabilitate sa jeneze un raport pur afectiv, dintre un \u201eeu\u201c ideal si un \u201eeu\u201c \u201ereal\u201c (plasat \u00een lume). Era normal ca \u00een anii 1940 Cioran sa-si dea seama ca revolutiile visate de el, care ar schimba fata Rom\u00e2niei, sunt cai verzi pe pereti. Dar asta nu \u00eenseamna ca el s-ar fi detasat de ei ca urmare a unei ucideri \u00een efigie sau a unui travaliu de doliu. Nu. O nostalgie a cailor verzi pe pereti traverseaza toate reflectiile cioraniene de dupa anii 1940, fapt patent la lectura \u201eExercitiilor de admiratie\u201c, \u00een care Cioran nu realizeaza vreo asceza (asta \u00eenseamna exercitiu), ci o continuare a unui narcicism pe care raportarea la un Joseph de Maistre (cel mai admirat personaj al \u201eExercitiilor\u201c) \u00eel desfasoara si mai bine (dec\u00e2t \u201eSchimbarea la fata\u2026\u201c de pilda). Cioran nu mai poate voi o revolutie dupa 1945, pentru ca nu era nici nebun, nici prost.<\/p>\n
De altfel, nu sustin ca Cioran n-ar fi un tip hiperinteligent. Problema (care face ca el sa nu fi devenit un scriitor francez canonic) sta \u00een complexul cultural pe care-l manifesta tot ce scrie. El nu gusta nimic din ceea ce cultura umanista franceza pune pe piata din anii 1950 \u00eencoace, nici din ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Statele Unite, despre care, \u00een mod curios, nu vorbeste deloc \u00eenainte de 1940. Cioran sufera \u2013 fara vina, ok \u2013 de un soi de primitivism cultural care-l face sa se opreasca \u00een materie de consum cultural la anii interbelici. Exilat, nu reuseste niciodata sa paraseasca locul traumei, tocmai pentru ca acesta este locul din care scrie. Trauma lui esentiala \u2013 ca autor \u2013, de ordin istoric, m\u00e2nia lui \u2013 calda la \u00eenceput, rece dupa \u2013 contra Istoriei \u00eel face sa nu se \u00eent\u00e2lneasca niciodata cu ea. Istoria pentru Cioran e ca \u201edemocratia\u201c pentru rom\u00e2ni \u00een decembrie 1989, o fantasma care, nedistrusa, rateaza \u00eent\u00e2lnirea constiintei cu obiectul ei. Aplecarea lui pentru clasicism nu e o alegere antimoderna, pentru ca Barthes, Foucault, Derrida (de pilda) si-au cazat adesea mintea si preocuparile acolo, fie ca vorbim despre Antici, fie de clasicismul francez. Scepticismul este, pentru Cioran, o provizie de retorica, nu o traditie fata de care sa te raportezi.<\/p>\n
Cioran ram\u00e2ne deci un scriitor minor de clasa mondiala. \u00cen contextul larg al world literature, pe de o parte, al literaturii franceze, pe de alta, el ram\u00e2ne un scriitor minor. Ideile lui n-au nimic original, iar stilul lui, superb, este lipsit de constiinta scriiturii care face din operele altor scriitori europeni discursuri paradigmatice, care dau branduri culturale.
\nExista momente \u00een care \u00eeti bagi picioarele \u00een cultura si te apuci sa citesti Cioran; te identifici cu el si traiesti satisfactia de a fi tu, ersatz pascalian \u00een plin secol XX. Fapt e ca, \u00een felul acesta, Cioran a reusit mai bine dec\u00e2t toti intelectualii rom\u00e2ni sa fie rom\u00e2n, adica sa loveasca cu barda, spectaculos, din chiar locul pe care-l dispretuieste, \u00een materia \u00eensasi a acestui loc. \u00cen felul lui anti-occidental (ca marginal refuzat) si anti-rom\u00e2n (ca marginal exilat \u00een Occident si exers\u00e2ndu-i fiinta), Cioran \u00eentruchipeaza nec plus ultra paradoxalul intelectual (filosof) rom\u00e2n: \u201egenial\u201c de unul singur, autist si narcisic.<\/p>\n1) Spinoza defineste afectul drept corelarea a doua regimuri de variatii puse pe acelasi plan (\u00een excelentul studiu al lui David Rabouin, \u201eVivre ici\u201c, PUF, 2010, p. 33). Istoria este aici un regim de variatii pus pe acelasi plan cu reprezentarile eului. Cioran are afecte istorice, el nu are \u00eensa o constiinta istorica \u00een sensul etic al termenului.<\/p>\n
<\/p>\n
Catre o restituire in integrum<\/strong><\/p>\n
Paul CERNAT<\/p>\n
T\u00e2narul si exaltatul extremist de dreapta, amantul septuagenar rom\u00e2no-parizian re\u00eencalzit de o \u201ecapra metafizica\u201c germana (dupa expresia diaristica a lui Gabriel Liiceanu), delirantul depresiv ajuns dement senil si, mai nou, obiectul de patrimoniu abandonat de un guvern iresponsabil: iata imaginile lui E. M. Cioran pe care filtrul senzationalist-mediatic si politizat al postmodernitatii noastre le vehiculeaza pentru uzul publicului mai larg. Se spune ca de ce ti-e frica, nu scapi, iar filozoful apocaliptic & scepticul nem\u00e2ntuit nu s-a putut sustrage de la aceasta lege nescrisa. Din fericire, negativitatea, radicalismul, excesul, scandalul (de la cel politic si etic la cel intelectual si metafizic) par sa joace \u00een favoarea celui ce a stiut sa-si asume, \u00een exilul francez, vulnerabilitatile, fac\u00e2nd din ele, prin stilul sau briant, un atu. Interesant e ca, desi n-a publicat nicio carte direct autobiografica si, cu c\u00e2teva semnificative exceptii, a evitat contingentul istoric, Cioran a fost masiv recuperat postum prin contingenta istorico-biografica, prin \u201eCaiete\u201c sau prin corespondenta: existentul a devorat opera, las\u00e2nd din ea atitudinea, adica tot filonul acut-existential, obsesional. Poti sa-i r\u00e2c\u00e2i \u00eensa oric\u00e2t exaltarile totalitare din tinerete si metamorfozele politice ulterioare, sa-i inventariezi febril infirmitatile si bolile, sa-i privesti cu voluptati de voyeur iezuit escapadele si \u00eenduiosatoarea pasiune erotica a senectutii sau sa te scandalizezi \u00een fata calomniilor sale la adresa Divinitatii si a \u201eneantului valah\u201c (vaz\u00e2nd \u00een ele, justificator, manifestarea unei iubiri contrariate): cu c\u00e2t e mai \u201eviolentat\u201c, el devine mai atasant. Sigur, refulatul are obiceiul de a se \u00eentoarce, de aceea ar fi de dorit sa nu camuflam nimic, sa nu sacrificam biografia de dragul Operei (nici, cu at\u00e2t mai putin, viceversa), ci sa le exploram cu egal discernam\u00e2nt, lumin\u00e2ndu-le reciproc. Nu cred ca avem de-a face cu o \u201eepuizare\u201c a exegezei cioraniene, ci cu v\u00e2rful murdar de guano al aisbergului receptarii postmoderne. Modernismul elitist si purist era interesat cu precadere de Opera, de idei abstracte, de utopie si aura. Postmodernul \u2013 de contingenta, indiscretii biografice si dezvaluiri istorico-politice delegitimante, \u00een conditiile \u00een care Opera, ideile s.cl. sunt, ca la calculul aritmetic, \u201etinute \u00een minte\u201c (fereasca Dumnezeu de vreo\u2026 amnezie!). Primul facea caz de \u201emoartea Autorului\u201c celebr\u00e2nd triumful Textului \u00een fata Contextului, al doilea ne sperie cu, vorba lui C. Rogozanu, \u201emoartea Textului\u201c, ucis de Imaginea publica a Autorului care s-a \u00eentors \u00eentre timp, trivializat. Dar, p\u00e2na la urma, de ce sa nu le \u00eempacam pe toate \u2013 Autorul cu Receptorul si Textul cu Contextul?
\nSa nu dramatizam, deci, pornind de la ultimele petarde editoriale. \u00cen ultimele doua decenii profetul apocaliptic al decadentei moderne a avut parte si de reinterpretari mai subtile, care-i pun \u00een evidenta natura paradoxala: Cioran-cinicul (sau \u201ekynicul\u201c), Cioran-jovialul vital, metecul trist si plin de umor, Cioran \u2013 apologetul sinuciderii, al nebuniei si al mortii, terorizat \u00e0 la longue de boala si moarte, Cioran \u2013 orfanul periferiei habsburgice, barbarul germanofil civilizat si \u201eclasicizat\u201c de exilul francez, Cioran-inumanul at\u00e2t de uman, autentic si cabotin, necredincios si totusi profund religios, rascumparator al esecurilor, urii de sine si complexelor autohtone, caz psihanalitic… Exemple de relecturi incitante \u2013 destule, de la Livius Cioc\u00e2rlie la Eugen Simion, de la Marta Petreu la Sorin Antohi si Luca Pitu, de la Mircea A. Diaconu la Simona Modreanu, de la Sorin Alexandrescu la Dan C. Mihailescu, de la Valentin Protopopescu la Corina Cioc\u00e2rlie s.a.m.d. E drept, nu-i vorba aici de comentatorii \u201eextrateritoriali\u201c, unde ar putea exista ceva motive de \u00eengrijorare, p\u00e2na la proba contrarie. A-i scoate pe nas, la nesf\u00e2rsit, nefericitele derapaje totalitare din junete e superfluu, c\u00e2ta vreme renegarile cioraniene sunt la fel de convingatoare. Si apoi, cunoscatorii avizati stiu despre ce e vorba. O stie prea bine si publicul avizat din Germania si Franta. Putem glosa oric\u00e2t pe marginea tabloidizarii actuale, putem incrimina justitiarismul corect politic, combinatia de ignoranta si lipsa de simt al proportiilor, putem zabovi asupra modului \u00een care imaginea postuma a (i)moralistului de serviciu se renegociaza la frontiera dintre cultura \u00eenalta si cea pop, \u00eentre, sa zicem, alzheimerianul metafizic din piesa \u201eMansarda la Paris cu vedere spre moarte\u201c de Matei Visniec si Cioran-idolul adolescentilor hard & heavy din anii \u201990 (Sorin Stoica, \u201eDincolo de frontiere\u201c) sau Cioran-closardul sordid din povestirea \u201eporno-soc\u201c, friz\u00e2nd oligofrenia burlesca, a lui Luca Dinulescu (\u201eLuca si Emil\u201c) N-as dramatiza \u00een schimb provocarile Martei Petreu: chiar atunci c\u00e2nd pare ca-l \u201edemasca\u201c, eseista clujeana nu face dec\u00e2t sa-l apere si sa-l ilustreze pe Cioran \u00eentr-un spirit autentic cioranian, chiar daca aparent pe dos. E oare mai bine sa-l falsificam pedagogic specul\u00e2ndu-i \u201eexercitiile de admiratie\u201c?
\nEsecul institutiilor statului rom\u00e2n \u00een a achizitiona manuscrisele scoase la licitatie \u00een anul centenarului Cioran ram\u00e2n, \u00eentr-adevar, jenant \u2013 si simptomatic. P\u00e2na la urma, e bine ca un om de afaceri rom\u00e2n a c\u00e2stigat licitatia si a donat manuscrisele Academiei Rom\u00e2ne. Initiativa individuala a c\u00e2stigat \u00een fata dezinteresului si incompetentei guvernamentale. Datoria \u201eforurilor \u00een drept\u201c autohtone e acum aceea de a-i edita profesional opera lui Cioran in integrum, iar procesul, din c\u00e2te stiu, se afla \u00een curs de realizare. De ce-am fi tristi? Si totusi\u2026<\/p>\n<\/p>\n
\u00cempotriva efigiei oficializate, de herald al descompunerii<\/strong><\/p>\n
<\/p>\n
NICOLAE B\u00c2RNA<\/p>\n
Nu stiu daca sleirea si centrarea pe biografia \u201eextra-textuala\u201c, inclusiv si mai ales cancaniera, e ceva care se manifesta doar la nivelul exegezei care-l vizeaza pe Cioran, si daca nu e o tendinta generala, \u00een ziua de azi. Dupa excesele hermeneuticii dezlantuite si a delirului suprainterpretarii (asa, \u00een general…), vine, nu-i asa, si vremea primatului investigatiei biografice si istorico-literare.
\nSigur ca aparenta \u201esleirii\u201c exista, \u00eensa, pe de o parte, sa nu uitam ca, totusi, Cioran a avut parte de exegeza substantiala, si va mai avea, fara \u00eendoiala, sa n-avem grija! Stim doar cum stau lucrurile \u00een situatii de genul acesta: mai vine si vremea \u201econului de umbra\u201c, mai e c\u00e2te-un respiro, si apoi autorul e \u201eredescoperit\u201c de pe cine stie ce baze si comentarea redemareaza mai abitir. Dar poate ca, pentru moment, \u201eprofetul Nimicului\u201c, ultraclasicizat de altfel \u00een aceasta postura, e \u201edatat\u201c si intereseaza mai putiu. Ceea ce nu \u00eenseamna, bine\u00eenteles, ca nu mai \u201econteaza\u201c.
\nObservatiile de mai sus (desi cu totul corecte si adecvate, cred…) sunt, desigur, niste banalitati, la \u00eendem\u00e2na oricui. Mult mai mult n-as mai avea de spus. Nu sunt \u201ecioranolog\u201c \u00een nici un fel, si nici macar fan \u00eenfocat al autorului \u00een chestiune. Ce pot spune \u2013 si n-o fac ca sa ma manifest neaparat \u00een raspar cu traditia \u00een materie si cu practicile curente, ci pur si simplu fiindca asta e adevarul \u2013, este ca eu unul nu-l vad pe Cioran neaparat ca pe un \u201efilozof\u201c. Cioran (cu numele pronuntat fie stsorant, pentru perioada \u00een care s-a manifestat ca remarcabil t\u00e2nar eseist rom\u00e2n, fie ssijoRant, pentru ipostaza de mare scriitor francez) e scriitor, asa cred. Si, totodata, un \u201epersonaj\u201c foarte interesant (vedeti, ajung si eu la ispitirile biografiei cvasi-cancaniere!). Recunosc ca \u00eel prefer pe Cioran din \u201eCaiete\u201c celui din cartile \u201eoficiale\u201c, antume, unde \u201emaiestria\u201c si artificiul sunt uneori prea vadite. Si ca \u00eel pretuiesc \u00een postura lui de om (de fapt!) vesel, stenic, cu humor, plin de vitalitate, echilibrat, imagine contrara efigiei \u201eoficializate\u201c, de herald al descompunerii, si care, totusi, se desprinde din scrierile sale, \u00een special din cele diaristice, precum si din marturiile cunoscutilor si contemporanilor.
\nCa sa \u00eenchei, voi spune ca nu-l consider pe Cioran vreun \u201eguru\u201c ori vreun profet absolut, ci un bun si interesant scriitor, de citit cu folos si placere, si un personaj demn de simpatie. As adauga \u00een final ca, de c\u00e2nd mi-a cazut \u00een m\u00e2ini, acum un deceniu, exceptionalul volum, al lui Livius Cioc\u00e2rlie \u201eCaietele lui Cioran\u201c, am recunoscut acolo, cristalizate, sintetizate, tesute si \u00eempletite cu mare arta, cam toate parerile pe care le nutream, in petto, ca \u201eneprofesionist\u201c, despre Cioran, asa ca, daca nu sunt chiar un fan al lui Cioran, am devenit un fan al lui Livius Cioc\u00e2rlie (ca exeget cioranian \u201eneconventional\u201c). De aceea, \u00eemi permit sa ma autocitez, reproduc\u00e2nd c\u00e2teva din remarcile pe care le-am formulat atunci despre cartea lui Livius Cioc\u00e2rlie (si implicit, despre obiectul ei):
\n\u201ePe Cioran-diaristul \u2013 dar si pe Cioran-scriitorul, si pe Cioran-omul, \u00abfatete\u00bb \u00eentre care postura de diarist constituie o muchie ori, daca vrem, o punte \u2013 , Livius Cioc\u00e2rlie \u00eel comenteaza \u00eentr-un mod net diferit de cel fixat de prosternarea (lipsita de reala \u00eentelegere) care \u201ese poarta\u201c la adresa compatriotului nostru cu glorie mondiala. Adica \u00eel comenteaza \u00eentr-un mod adecvat. s\u2026t Livius Cioc\u00e2rlie ne dezvaluie un Cioran vesel, aproape (exagerez, dar nu mult!) senin, \u00eempacat cu viata, incapabil (o stim prea bine) de suicid, grijuliu cu sanatatea si conditia lui fizica (nu fumeaza, tine regim etc. etc.), un scriitor profesionist, asezat \u00eentr-o existenta echilibrata. Un Cioran, de altfel, foarte \u00absimpatic\u00bb \u2013 desi, fara \u00eendoiala, substantialmente \u00abciufut\u00bb \u2013, un mic burghez malgr\u00e9 lui, care s-ar fi dorit closard, un om oarecare, care s-ar fi dorit un damnat, un nenorocit, un dizgratiat, un martir. Si care a fost un mare scriitor.
\nEforturile lui Cioran \u2013 manifeste \u00een jurnal \u2013 de a-si compune un eu \u00abpublic\u00bb apocaliptic, armonizat cu eul ad\u00e2nc, manifestat \u00een opera, dar at\u00e2t de diferit de cel \u00abreal\u00bb, sunt de tot hazul, iar comentatorul nu-si refuza nici un prilej de a se amuza, malitios deseori, fata cu aceasta situatie.
\nHistrionismul lui Cioran \u2013 prezent, fara doar si poate, \u00een carti, dar enorm \u00een jurnal \u2013 ofera un spectacol fascinant, pe care L.C. ni-l \u00abeclereaza\u00bb pas cu pas, cu o atitudine care \u00eembina reprosul agasat cu afectiunea (ambele privind \u00abobiectul observatiei\u00bb, desigur, adica pe Cioran). Cioc\u00e2rlie \u00eesi priveste \u00abpersonajul\u00bb (pe Cioran, repet) cu o ironie amuzata, neucigatoare, benigna, afectuos-complice uneori. Bucuria lui, vadita, nu e de a-l prinde cu ocaua mica pe Cioran si de a-l ridiculiza gratuit, ci aceea de a sesiza \u2013 deloc \u00abdoctoral\u00bb, dar cu un adevar extraordinar \u2013 felul \u00een care micile (mici?) smecherii ale lui Cioran (\u00een raport cu \u00absinceritatea\u00bb frusta etc.) determina valoarea actiunii lui de scriitor. L.C. ni-l reveleaza pe Cioran hlizindu-se. Lectura lui Cioran e o lectura \u00abvesela\u00bb, la antipodul celei sumbre, de un hieratism t\u00e2mp, de care au parte de regula \u2013 printr-o regretabila \u00abtraditie\u00bb \u2013 scrierile cioraniene. Explica, si, din nou, e convingator: \u00abInsist: Cioran nu trebuie citit direct \u00een continut, fiindca atunci \u00eentr-adevar nu lasa nici o speranta. Continutul trebuie citit \u00een expresia lui, \u00een energia expresiei, \u00een echivocul si comicul ei\u00bb. Insista, \u00eentr-adevar, asupra chestiunii, si se explica: \u00abAs fi vrut sa-i vad fata la vestea ca cineva s-a hotar\u00e2t sa scrie o carte ca sa spuna c\u00e2t de mult s-a amuzat citindu-l s\u2026t\u00bb. s\u2026t Cioran \u00eensusi va fi avut cunostinta de astfel de perceptii si lecturi \u2013 dupa mine, cele realmente adecvate, oric\u00e2t de excentrica le-ar parea unora asemenea parere \u2013, fiindca, \u00eentr-o convorbire (cu Anca Visdei, \u00een 1984), afirma: \u00abOn me dit souvent: \u2019Malgr\u00e9 ce que vous \u00e9crivez, vous \u00eates un des hommes les plus gais\u2019\u00bb (Cioran, \u00ab\u0152uvres\u00bb, Gallimard, 1995, p. 1778). \u00cencerca, timid, sa-si \u00abapere\u00bb (din conformism?!) imaginea consacrata, de \u00abcucuvea\u00bb: \u00abJ\u2019ai beaucoup ri, en effet, dans ma vie, mais cela ne prouve rien\u00bb (ibidem). Dar, dupa c\u00e2teva fraze, opina totusi: \u00abLe rire, c\u2019est un acte de sup\u00e9riorit\u00e9, un triomphe de l\u2019homme sur l\u2019univers, une merveilleuse trouvaille qui r\u00e9duit les choses \u00e0 leurs justes proportions (s.n.)\u00bb (ibidem)\u201c.
\nC\u2019est tout dire, cum ar fi zis \u00eensusi \u201essijoRant\u201c.<\/p>\n<\/p>\n
Cioranienele iubiri autumnale, epectazele mistice si alte ejaculatiuni lirice<\/strong><\/p>\n
<\/p>\n
LUCA PITU<\/p>\n
\u00cen secventa (din \u201eVont-ils interdire Eliade et Cioran?\u201c) unde Jean-Claude Maurin trateaza despre raporturile Lavastinei cu Editura Humanitas si teza de ea dedicata noicienei \u201eontologii etnice\u201c, ne retine atentia, \u00eendeobste adormita, apetisantul fragment de fraza urmator: \u201e\u2026elle entame une relation intime avec le philosophe G.L., ancien chercheur \u00e0 l\u2019Institut Roumain de Philosophie, devenu professeur \u00e0 l\u2019Universit\u00e9 de Bucarest\u201c. \u00cel recitim cu grija sporita, ne oprim la vocabulul \u201eintime\u201c si, cu mirare \u00een glasu-ne cristalin, \u00eentrebam: \u201eWas ist los?\u201c Apoi, tot noi raspunz\u00e2nd retoricestii chestionari, ne reamintim numai elementele trebuincioase constructului de fata, stiindu-se ca distinsul prof si cercetator nu a trecut \u00eenca de v\u00e2rsta celor saptezeci de primaveri, c\u00e2nd intervine demonul amiezii la cugetatorii rom\u00e2ni, cum ne \u00eendreptatesc sa credem \u00eent\u00e2mplarile, paralele, cu septuagenarul Cioran, \u00eenamorat de o juna profesoara germana (nemurita liiceneste si \u00een \u201eUsa interzisa\u201c) ori cu septentonul Constantin Noica si a dumisale love affair implicand o germanista iasiota, relativ t\u00e2nara \u201eSonia\u201c, repatriata mai apoi \u00een Butter-und-Kultur-Republik-Deutschland. Ne-o va fi narat, parca transmit\u00e2ndu-ne \u00een direct ultima \u00eenturlucatura, eminescologul Petru Cretia\u2026
\nCare \u00eent\u00e2mplatura??? Pai, aceea cu cercetatorul ce se \u00eentorcea dintr-o drumetie la Paltinis, unde-l gasise pe Don Nicasius trebaluind, \u00eempreuna cu germanista bahluviana, la versiunea tedesca a \u201eDespartirii de Goethe\u201c: un Nicasius aprins, atins parca de sunamitism c\u00e2t riga Solomon, re\u00eentinerit, multumit de conlucrare (fapt confirmat, antart, si de dosarul urmarii informative a senectuticului filosof, \u00eengrijit editorial, la Humanitas, de Dora Mezdrea).
\nCare \u00eenturlucatura??? Pai, aceea cu cercetatorul ce, revenind la Bucuresti, sa aduca vesti felurite dinspre Paltinis, intrase \u00een casa de reuniuni amicale cu pumnul ridicat, asemenea alergatorului aduc\u00e2nd vestea victoriei grecilor miltiadici asupra persilor, strig\u00e2nd: \u201eBatr\u00e2nul fute!\u201c
\nOare nu se teme, azi, tradusul…<\/strong>
\nOare nu se teme, azi, tradusul ca fosta sa traducatoare lavastina va tematiza \u00eentr-o buna zi si relatia lor \u201eintima\u201c? Ne reamintim filologiceste ca \u00eentr-un op al Gomii, \u201eUsa noastra cea de toate zilele\u201c, sau \u201eElles \u00e9taient quatre\u201c \u00een varianta hexagoneza, o activista staleniniana, blocata \u00eentr-o cabana de munte si rememor\u00e2ndu-si relele faceri din vremea colectivizarii, nareaza cum i-o trasese un muncitor, ori poate un alt politruc improvizat ca si ea, \u201eavec sa pine de prol\u00e9taire\u201c. De unde \u00eentrebarea noastra, voastra, lor: Avea-va oare doamna A.L. temeritatea de a evoca \u2013 undeva, c\u00e2ndva \u2013 \u201ela pine fasciste, ou tout bonnement r\u00e9actionnaire, du philosophe presque septuag\u00e9naire d\u2019Ubucarest?\u201c Nu de alta dar, \u00een cutare numar din \u201eL\u2019Infini\u201c, fost \u201eTel Quel\u201c pe timpul angajarilor maoiste ale cuplului Sollers-Kristeva, acolo, Marcelin Pleynet \u00eel numea pe Cioran \u201epenseur roumain\u201c, de parca nu si-ar fi publicat operele de capetenie \u00een Hexagonerie si \u00een limba ei oficiala. Se lua si el dupa Bernard-Henri L\u00e9vy & Alain Finkielkraut, ce rezoneaza \u00een Patrick Bollon ori Jean-Paul Enthoven, exegeti cioranologici oarecari; rezoneaza c\u00e2t niste bateristi de estrada, adevarati tambalabagii, capaci sa-si preschimbe orchestra personala de moment \u00een SRL. Si totusi\u2026
\nSi totusi: nu cumva are \u00eentemeierea ei Friedgard Thoma (\u201eEine Liebe von Cioran\u201c, Wiedle Verlag, Bonn, 2001) c\u00e2nd pretinde ca, transform\u00e2nd \u00een carte aventurile ei sexintelectuale cu Scepticul de Serviciu al Occidentului Cacosim\u00a0 si Decadent, nu dorea dec\u00e2t sa fie adjuvanta gloriei lui de scriitor, ajut\u00e2ndu-l sa nu cada prada fanilor necritici si sa nu fie luat drept guru, \u201eboier al mintii\u201c sau mistagog, de catre cititorii sai euro-atlanticieni, ci drept stilistician impecabil al zbaterilor noastre de tot felul. Poate chiar si drept Philosoficker, drept filosofu(s)tangiu nepereche? Avem de f\u00e3cut oarece sapaturi \u00een directia respectiva, dar\u2026
\n\u2026dupa ce vom fi recitit, la rece, pasagiile din \u201eRuptura cu Moscova\u201c, unde Arkadi Sevcenko, fostul ambasador sovietic la ONU, povesteste cum, dupa defectarea sa \u00een USA, fara nevasta, i se v\u00e2r\u00e2se la asternut o gagioaba meseriasa, \u00eensa, dupa c\u00e2teva saptam\u00e2ni, storc\u00e2ndu-l si de seva si de \u201econfessions sur l\u2019oreiller\u201c, se \u00eentovarasea d\u00e2nsa cu un ziarist si carte de succes imediat pe piata lansa despre felul cum convietuise o vreme cu un muscal de rang \u00eenalt.
\nNemtoaica noastra viza mai sus, din moment ce pristavirea filosofu(s)tangiului si a doamnei Simone Bou\u00e9 astepta, apoi pietii cetitoriale germane marturia \u00eesi oferea, fiindca Gallimardul cu amabilitate la plimbare o trimetea, macar ca multe scrisori cioraniene de limba germana \u00eei exhiba…
\nFriedgard Thoma are \u00eentemeierea ei. Asa cum poseda Flaubert, st\u00e2lp al literaturii frantuze, o viata erotica investigata si editata profesionist de cutare Jacques-Louis Douchin, o sa aiba c\u00e2ndva, peste ani buni, una si Decompozitorul nostru, vostru, lor, dupa ce, mai \u00eent\u00e2i, cercetatorul pasionat \u00eei va construi biografia substantiala, acum ca Stelian Tanase si Ionel Necula au scos la iveala multe lucruri interesante dinspre CNSAS, relative si la Emil si la Aurel Cioran si la tovarasele de viata ale acestora, companioane, sotii sau cumnate, abuzive sau nu, nemaisocotind istoriile cu manuscrise si obiecte donate, v\u00e2ndute sau licitate pe bani frumusei, relatiile cu rom\u00e2nii exilici (din clasa unor Constantin Tacou, C.V.Gheorghiu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Ioan Cusa, Paul Goma sau Jean Parvulesco) si asa mai departe.
\n\u00cen Francia cioraniana\u2026<\/strong>
\n\u00cen Francia cioraniana g\u00e2ndirostivietuit-au si adversari ai Omului din Rasinari. Destui dintre ei de provenienta dadanubiana. \u00cei convocam la bara testimoniala pe vreo c\u00e2tiva, de retinut pentru o biografie cu sute de pagini a Decompozitorului. Caci, daca se va fi \u00eenteles perfect cu cernauteanul, cu evreul Paul Celan, traducatorul \u00een germana al \u201eTractatului despre descompunere\u201c, faimoasa \u201eLehre vom Zerfall\u201c, apoi cu Lucien Goldmann nu i-a mers. Nici cu celalalt botosenean, cu Isidore Isou, care-l portretizeaza ca mizantrop si fascist \u00een romanul \u201eL\u2019h\u00e9ritier du Ch\u00e2teau\u201c. Revistele maresaliste din exil, multe la numar dar penetrate ori finantate dinspre Rom\u00e2nia Bolsevicizata, dau cu el de pam\u00e2nt, \u00een Germania sau \u00een Danemarca lui Eugen Lozovan, lu\u00e2nd ca pretext fragmentelul din \u201eMica teorie despre destin\u201c, ras si de colonelul Valentin Lipatti \u00een \u201eValori franceze\u201c. Stim, dintr-o carte a lui Virgil Ierunca, de conduitele sale figante la petreceri, c\u00e2nd se pilea si se dadea la comparatistul Basile Munteanu, pe urma, fac\u00e2ndu-se de cacao, comenta cu naduf: \u201eCioara ma-sii! Nu sunt sortabil\u201c. Eh oui, eh oui, Cioran en prince consort qu\u2019on ne devrait pas sortir trop souvent.
\nDaca un anarh ca Pascal Pia, amicul lui Camus, nu-i aprecia antologia din Joseph de Maistre pe motiv ca selectia de texte si prefata sunt capricioase, subiective, capricante, Roland Barthes nu va fi scris niciodata despre cartile lui, iar un potlogar de st\u00e2nga precum Wolinski ce-mi facea? Aflam acusica, mai la vale:
\nCfr.Wolinski: \u201eVous en \u00eates toujours l\u00e0, vous?\u201c (Albin Michel, Poche BD, l994, pp.68-73), unde caricaturistul comunizant de la \u201eL\u2019Humanit\u00e9\u201c, sub titula \u201eMaestrul. Istorii sfinte\u201c, ne figureaza un Cioran ce, raspunz\u00e2nd unei afriolante interviuatoare la \u00eentrebari despre disperare, moarte, plictis, o incita totodata, aproape cinic, sa-i mestereasca felatiune de zile mari, la urma ivindu-se si bona portugheza, prost graitoare de hexagonala curenta, ca sa o deie afara pe musafira prea insistent\u00e3, sub pretext ca prea \u00eel va fi stors de snaga pe Cugetator, al carui somn cata sa hie respectat religiozamente. Asta e. Vorba c\u00e2nticelului populist: \u201eWolinski\/ Fait pipi.\/ Wolinska\/ Fait caca.\u201c Dar iata si textul, dialogat, al inenarabilului interviu fictional:<\/p>\nLA NANA QUESTIONNANTE: Ma\u00eetre, vous semblez toujours si d\u00e9sesp\u00e9r\u00e9 dans vos \u00e9crits. N\u2019avez-vous pas le go\u00fbt du malheur?
\nLE VIEUX MAITRE CHAUVE AU COL ROULE (ouvrant pos\u00e9ment sa braguette): Le malheur de ne pas \u00eatre assez malheureux.
\nLA NANA QUESTIONNANTE: Etes-vous obs\u00e9d\u00e9 par la mort?
\nLE VIEUX MAITRE CHAUVE AU COL ROULE (exhibant d\u00e9j\u00e0 son chauve \u00e0 col roul\u00e9): Chaque fois que je pense \u00e0 la mort il me semble que je vais mourir un peu moins, que je ne peux pas m\u2019\u00e9teindre ni dispara\u00eetre\u2026 en sachant que je vais dispara\u00eetre et m\u2019\u00e9teindre.
\nLA NANA QUESTIONNANTE: N\u2019y a-t-il donc rien au monde qui puisse vous arracher un sourire?
\nLE MAITRE CHAUVE AU COL ROULE: Le monde s\u2019est fan\u00e9 \u00e0 la p\u00e9riph\u00e9rie du coeur, et l\u2019esprit g\u00eet dans les nuits tombantes. L\u2019univers dispense son sourire apeur\u00e9, dans lequel je distingue \u2013 symbole de la vie \u2013 un ange cannibale.
\nLA NANA QUESTIONNANTE: La sexualit\u00e9 a-t-elle une importance pour vous?
\nLE VIEUX MAITRE CHAUVE AU COL ROULE: La sexualit\u00e9 est une op\u00e9ration o\u00f9 l\u2019on se fait tour \u00e0 tour chirurgien et po\u00e8te, une boucherie extatique, un grognement d\u2019astres.
\nLA NANA QUESTIONNANTE: Tout semble vous ennuyer.
\nLE VIEUX MAITRE CHAUVE AU COL ROULE (tout en faisant flatter la tumescence de son zob \u00e0 la donzelle): Si j\u2019\u00e9tais Mo\u00efse, je ferais sortir les regrets en frappant la roche de mon b\u00e2ton. De toute mani\u00e8re, voil\u00e0 une m\u00e9thode pour \u00e9teindre la soif des mortels.
\nLA NANA QUESTIONNANTE: !!!
\nLE VIEUX MAITRE CHAUVE A COL ROULE: Que chercher parmi les mortels lorsque tu joues de l\u2019orgue et eux du pipeau?
\nLA BONNE: Le ma\u00eetre faire sa sieste. Vous partir. Chut!
\nWOLINSKI: Merci \u00e0 Cioran pour ses pens\u00e9es profondes\u2026
\nLa noi, \u00een valahie\u2026<\/strong>
\nLa noi, \u00een valahie, cunoscuta-i doar de specialisti teza doctorala a lui Roger Caillos, \u201eLe d\u00e9mon de midi\u201c, unde Eminescu figureaza la loc de cinste, final \u00eensa, ca folklorist si cunoscator al basmelor culese de Kunisch.
\nLa noi, \u00een valahie, se stie mai putin despre demonul amiezii ca st\u00e2rnitor de libidou la barbatii trecuti de a doua tinerete, cum fost-a cazul cu Noica sau Cioran, ca pe Nicolae Manolescu, pe Ilie Nastase sau pe Nae Ionescu nu-i punem, din varii motive, la socoteala. Deocamdata. Le Petit Robert, aflator \u00een toate casele de oameni cultivati, \u00eei scoate \u00eensa pre multi din bezna momentanei nestiinte \u00eentru ghimonul meridian.
\nDepanam asemenea lucruri \u00een treacat, pentru a-i scoate din \u00eencurcatura pe cercetatorii binevoitori care dau cu crucea, cu totul si cu totul \u00eent\u00e2mplator, nu peste catalogul ultimei licitatii de obiecte cioraniene, din 7 april recent, organizata de Laurence Tacou la Hotelul Drouot, ci peste eseul lui St\u00e9phane Barsacq, titulat provocator, asa: \u201eCioran. Ejaculations mystiques\u201c, de cur\u00e2nd iesit la Editions du Seuil si exploat\u00e2nd substratul religios al scrierilor Omului din Rasinari ad maiorem gloriam illius, caci e \u00een joc opera glosatoare a unui admirator, nu a unui detractor oarecare, sionist au ba. Or, \u00een acest context, cuv\u00e2ntul \u201e\u00e9jaculation\u201c nu trebuie sa ne sparie, asa cum nu-l sparie pe frecventatorul discursului religios termenul tehnic de \u201eoratiune jaculatorie\u201c, de \u201eoraison jaculatoire\u201c, designator al unei rugaciuni scurte, din toat\u00e3 inima t\u00e2snita si fierbinte, caci adjectivul are provenienta de la verbul deponent jaculor, jaculari, jaculatus sum, cu \u00eenteles de \u201elansare\u201c, \u201et\u00e2snire\u201c, \u201earuncare\u201c, din care se origineaza, prin prefixare si vocabulul ejaculari. Asa cum nu-l sparie pre latinist verbul erigo, erigere, erexi, erectum, cu \u00eentelesul de \u201ea ridica\u201c, si-l substituie uneori, spre a se amuza, lui exegi \u00een oda horatiana, astfel: Erexi monumentum aere perennius. De aici ne vin si expresia frantuzita cu dublu \u00eenteles pentru ironisti, \u201eerectiunea unui monument\u201c, si alunecarea limbii ciopragiane din conferinta despre \u201eIasi, locul meu de erectiune\u201c.
\nNoi, \u00een locul lui St\u00e9phane Barsacq, ne-am fi titulat eseul \u201eEjaculations mystiques et lyriques\u201c, fiind unii dintre marii mistici, unii dintre marii ejaculatori ai fuziunii cu Absolutul, cum se stie, si, ipso facto, poeti ai patetismului accentuat. Ipso facto, mda. Inclusiv, cum a formulat Sartre \u00een \u201eSituations I\u201c, misticul ateu Georges Bataille, cel din \u201eExperienta interioara\u201c, \u201eL\u2019Abbe C\u201c sau \u201eDoamna Edwarda\u201c. Inclusiv James Joyce \u00een \u201eEpifanii\u201c. Ni l-am fi titulat cum ziseram si nu i-am fi uitat, \u00een pomenirile noastre, nici pe Cardinalul Dani\u00e9lou, teologul conceptului de epectaza, nici pe presedintele F\u00e9lix Faure, nici pe Clintonul Monicai Lewinski. Fiindca epectaza, grecism derivat din extasis, nu e altceva dec\u00e2t ek-stasis, iesire din staza, din sinele individualist, si \u00eenaltare catre Tat\u00e2nele Dumnezeiesc: fost-a ea studiata de cardinalul antementionat dinspre un verb utilizat \u00een epistolele sale de catre Apostolul Pavel. Numai ca dupa pristavirea lui Dani\u00e9lou, gasit decedat \u00een bratele \u2013 sau \u00eentre gambele \u2013 unei peripateticiene, hebdoul satiric \u201eLe Canard encha\u00een\u00e9\u201c propulsa \u00een Hexagonerie termenul de \u201eepectaza mistica\u201c, iar Le Petit Robert \u00eel prelua cu grabire, oblig\u00e2ndu-i pe cercetatori sa reconsidere, din unghi teologic, nu at\u00e2t accidentul lui William Jefferson Clinton cu Monica din salonul oval de la Casa Alba, c\u00e2t, mai ales, moartea presedintelui F\u00e9lix Faure, anno Domini 1899, captiv gurii si bratelor metresei sale Marguerite Steinheil, \u00een salonul albastru din Palatul Elys\u00e9e, victima preafericita a unei conjunctii erotice orale, ceea ce numeroase jocuri lingvistice suscit\u00e3 dinspre adversarii sai politici, Clemenceau (cel cu razboiul ca lucru serios si complicat, ce nu trebuie lasat pe m\u00e2na militarilor) spun\u00e2nd, bunaoara, memorabilele vorbe: \u201eIl voulait \u00eatre C\u00e9sar, mais il mourut Pomp\u00e9e\u201c. Pe c\u00e2nd medicul personal al prezidentului, \u00eentrebat daca pacientul sau \u201eavait repris sa connaissance\u201c, raspundea cu falsa inocenta: \u201eNon, non, elle vient de sortir par une porte d\u00e9rob\u00e9e\u201c. Ecou se face la acest eveniment ambarasant Gabriel Chevalier \u00een romanu-i \u201eClochemerle\u201c, unde F\u00e9lix Faure devine, din motive cenzuriale, senatorul Prosper Lou\u00e8che, decedat, precum mult mai t\u00e2rziu cardinalul Dani\u00e9lou, \u00eentre gambele unei prostitute parigotice, presa serioasa locala dedic\u00e2ndu-i necroloage ce nu uita sa consemneze pristavirea sa \u201ela datorie\u201c, \u201eau champ d\u2019honneur\u201c carevasazica. (Honni soit qui mal y pense, mes fr\u00e8res!)
\nA muri \u00een bratele \u2013 sau \u00eentre gambele \u2013 fiintei iubite, a te pierde \u00een ea c\u00e2t misticul \u00een tenebrele divine, \u00een natura sau \u00een Creatorul sau extramundan, aceasta ni-i epectaza, careia totusi nu i-au sucombat nici Noica, nici Cioran, nici Clinton. Poate, \u00eensa, Victor Eftimiu sau Gheorghe Gheorghiu Dej, ahtiati, ambii, dupa actrite nurlii.<\/p>\nCe-i m\u00e2na \u00een lupta pe \u201eadversarii\u201c actuali, prea putin ideologici, ai Decompozitorului din Rasinari? Raspundem neechivoc si simplu: Depinde! Unii seamana cu pompierii ce dau foc obiectivelor pentru a le putea, mai apoi, salva glorios de la dezastru. Altii, prea putin cunoscuti, dar dornici de notorietate sporita, trag \u00een el spre a-si spori vizibilitatea \u00een presa de h\u00e2rtie sau pe sticla tembelizoare, ceea ce le da prilejul admiratorilor sa intervina reparator si, deseori, cu folos, asa cum va fi procedat cutare numar din \u201eEl\u00e9ments\u201c magazinul lui Alain de Benoist, sau cercetatorul Constantin Zaharia, decortiocatorul meticulos al Lavastinei, \u00een prestigioasa revista \u201eCritique\u201c (\u00eentemeiata, dupa razboiul mondial ultim, de catre antropologul Georges Bataille, \u201emisticul ateu\u201c antepomenit si, gratie micutului roman \u201eAlbastrul cerului\u201c, tematizator al unei epectaze fictionale \u00een cimitirul din Trier, orasul lui Karl Marx).
\nAr mai fi si cestiunea cu sintagma \u201eun trecut deocheat\u201c, din titlul cartii Martei Petreu, tradusa, la un editor amerloc, prin \u201ean infamous past\u201c, ceea ce ne da prilejul sa reamintim curiosilor ca \u201eThe Temptation to Exist\u201c, versiunea ianchee din \u201eLa Tentation d\u2019exister\u201c, fost-a, ea, prefatata de Susan Sontag, mai mult st\u00e2njenita dec\u00e2t \u00eenc\u00e2ntata de encomionul paradoxal facut cos\u00e2ngenilor ei \u00een capitolul \u201eUn popor de solitari\u201c.
\nOricum, chiar trecut printre \u201ecei nefrecventabili\u201c (alaturi de Darien, Ernst J\u00fcnger, Guido Ceronetti, Spengler, Carl Schmitt, Pierre Boutang, Pierre Gripari, Ivan Illich, Drumont, Robert Faurisson, Konstantin Leontiev, Vassili Rozanov, Renaud Camus, Gabriel Matzneff, C\u00e9line, Dieudonn\u00e9 M\u2019Bala M\u2019Bala, Michel Collon, Jean Bricmont sau Maurice Barr\u00e8s), tot c\u00e2stiga. Lipsit de neiubitori, ca Paul Val\u00e9ry, nu ar avea Cioranul nostru, vostru, lor, dec\u00e2t inumerabile pierderi de \u00eencasat. Consensualitatea l-ar ruina cam c\u00e2t \u201eAmerican Vertigo\u201c pe Bernard-Henri L\u00e9vy, iar Georges Le Gloupier \u201eet ses terroristes entarteurs\u201c i-ar bombarda cu frisca proaspata morm\u00e2ntul din Cimitirul Montparnasse. Bicotidian. De aici concluzia noastra, pripita si ea:
\nNecesse est detractores mordacissimos habere.<\/p>\n<\/p>\n
Grupaj alcatuit de <\/strong><\/em>
\nTeodora Dumitru<\/strong><\/em><\/p>\n<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pe piata rom\u00e2neasca si internationala a facut mare v\u00e2lva, \u00een ultimul deceniu si ceva, \u201etrecutul deocheat\u201c al lui Cioran (v. Marta Petreu, Alexandra Laignel-Lavastine, Alain Finkielkraut s.a.). Editura germana Suhrkamp tocmai a publicat articolele trimise \u00een patrie de Cioran aflat la bursa \u00een Germania, \u00een febrilul deceniu al patrulea al secolului trecut (\u201e\u00dcber Deutschland\u201c, Suhrkamp,… Cite\u0219te mai mult »ALEXANDRU MATEI, PAUL CERNAT, NICOLAE BARNA, LUCA PITU
Cioran. Prima suta de ani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[569,5581,1864,4947,5582],"class_list":["post-7732","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cioran","tag-cultura-romana-sicultura-occidentala","tag-emil-cioran","tag-intelectuali-romani","tag-subiectul-cioran"],"views":3792,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7732","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7732"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7732\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7732"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7732"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7732"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}