{"id":7729,"date":"2011-05-12T08:35:53","date_gmt":"2011-05-12T06:35:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7729"},"modified":"2011-05-12T08:36:13","modified_gmt":"2011-05-12T06:36:13","slug":"amintirea-trecutului-si-onoarea-prezentului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/amintirea-trecutului-si-onoarea-prezentului\/","title":{"rendered":"Amintirea trecutului si onoarea prezentului"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Yukio Mishima, <em>Cai in galop,<\/em> traducere si note de Andreea Sion, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2010<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p>\u201eMarea Fertilitatii\u201c era, in vechea selenografie a astrologilor-astronomi din epoca lui Kepler si Tycho Brahe, numele purtat de marea c\u00e2mpie vizibila de pe Terra in centrul lunii, crez\u00e2ndu-se, pe atunci, ca locul acesta ar reprezenta un tar\u00e2m roditor, fapt infirmat, desigur, de studiile ulterioare, care au demonstrat ariditatea acestei \u201emari\u201c, nimic altceva, in fond, dec\u00e2t un desert lipsit de viata, aceasta fiind, de altfel, una dintre caracteristicile satelitului natural al Pam\u00e2ntului in ansamblu. Exact de la aceasta semnificatie a stingerii, a ariditatii si a descompunerii porneste scriitorul japonez Yukio Mishima in marea sa tetralogie, scrisa in ultimii ani ai vietii (1965-1970), av\u00e2nd, dupa cum majoritatea criticilor au cazut de acord, sensul de veritabil testament literar al autorului si care poarta (deloc int\u00e2mplator, deci!) tocmai acest titlu: \u201eMarea Fertilitatii\u201c. Iar daca \u201eZapada de primavara\u201c, primul volum al ciclului, este axat pe prietenia dintre tinerii Honda si Kiyoaki, precum si pe tragica poveste de dragoste dintre Kiyoaki si Satoko, cea logodita cu un print imperial, (pasiune interzisa, care va si determina moartea celui care la inceput o iubeste intr-o doara pe frumoasa Satoko, pentru ca, apoi, sa nu mai regaseasca, fara ea, ratiunea de a exista), \u201eCai in galop\u201c, al doilea volum, se vadeste a fi, inca din primele pagini, un text mult mai dur si av\u00e2nd o serie de semnificatii care se cer descifrate cu grija, la capatul unor lecturi repetate. Fara indoiala, subiectul si modul de tratare a acestuia a facut ca romanul \u201eZapada de primavara\u201c sa fie mai bine primit de publicul larg, \u201eCai in galop\u201c par\u00e2nd, prin comparatie, o carte mai degraba pentru initiatii intr-ale filosofiei budiste sau intr-ale intrecerilor de kendo. Insa romanul acesta ram\u00e2ne, la evaluarea atenta a ansamblului, nu doar cel mai bine structurat la nivelul simbolurilor care strabat textul de la un capat la altul, ci si cel mai puternic si mai convingator din intreaga tetralogie, marturia cea mai clara a talentului de romancier al lui Mishima, dar si a capacitatii sale de a integra intr-un discurs narativ elemente at\u00e2t de diverse, cum ar fi cele provenite din folclorul nipon, din g\u00e2ndirea zen sau din scrierile ce fixeaza si descriu regulile confruntarilor de arte martiale.<br \/>\nAv\u00e2nd actiunea plasata la nouasprezece ani dupa moartea lui Kiyoaki, \u201eCai in galop\u201c se concentreaza asupra existentei lui Honda, ajuns, acum, judecator respectat, instalat la Osaka intr-o resedinta confortabila, alaturi de sotia sa, Rie, si fiind \u2013 sau par\u00e2nd a fi \u2013 pe deplin multumit de existenta pe care o duce, oric\u00e2t de anosta este aceasta. Desigur, Honda nu poate uita, nu are cum sa uite, promisiunea pe care, cu putin timp inainte de moarte, i-o facuse Kiyoaki, si anume ca se vor reint\u00e2lni c\u00e2ndva, sub o cascada. Iar aici se gaseste si adevarata piatra de incercare, mai cu seama pentru cititorul occidental, in ceea ce priveste receptarea acestei carti: caci principala dificultate a constructiei narative din \u201eCai in galop\u201c tine de dorinta autorului de a exprima c\u00e2t mai adecvat notiunea de reincarnare. Sigur, aceasta era prefigurata inca din \u201eZapada de primavara\u201c, insa isi gaseste expresia plenara \u2013 uneori, poate, chiar prea elaborat prezentata! \u2013 in cel de-al doilea volum al tetralogiei, pentru a fi continuata, apoi, in cele care vor urma, \u201eTemplul zorilor\u201c si \u201eIngerul decazut\u201c. Astfel, trimis de seful Curtii de Apel sa participe in locul sau la o intrecere de kendo, Honda ajunge sa asiste, din nou, dupa ani de zile, la un exercitiu ce implica etalarea fortei fizice, aspect pe care il privise intotdeauna cu reticenta. Dar, in ciuda convingerii sale ca aceasta competitie il va plictisi, judecatorul cel lucid si rational este fascinat de agilitatea t\u00e2narului Isao, care ii invinge pe toti ceilalti competitori. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, dupa intrecere, Honda il va reint\u00e2lni pe frumosul atlet l\u00e2nga o cascada, unde acesta se imbaia \u2013 si va avea revelatia ca Isao este reintruparea lui Kiyoaki. Convingerea aceasta ii este intarita si de semnele din nastere, identice, pe care le observa pe trupul lui Isao si care, in paranteza fie spus, vor constitui unul din argumentele principale care il vor face ca, peste ani, sa o identifice pe frumoasa printesa thailandeza Ying Chan tot drept un avatar al prietenului sau mort cu at\u00e2ta timp in urma. In consecinta, toata existenta lui Honda e complet data peste cap: in primul r\u00e2nd, va incepe sa studieze el insusi teoriile reincarnarii, dar, aici, o parte a criticii a descoperit unul din minusurile romanului, c\u00e2ta vreme, o spune si Marguerite Yourcenar in excelentul eseu dedicat operei lui Mishima, autorul insusi nu a reusit sa integreze suficient de bine in text toate aceste detalii, ci, in unele momente, s-a multumit sa puna alaturi o serie de idei ale lui Pitagora, Empedocle sau Campanella, prea putin asimilate si destul de insuficient trecute prin filtrul propriei sensibilitati, desi, se stie, budismul are tendinta de a ignora fiinta si de a accentua ideea de trecere, astfel ca ideea de reincarnare ar fi trebuit sa devina, in textul de fata, mult mai subtila. Insa, paradoxal, tot aici se gaseste si una dintre extraordinarele intuitii ale lui Mishima: si anume capacitatea sa de a evidentia ca, in ciuda oricarei convingeri a protagonistului sau, Isao nu este Kiyoaki, si nici printesa thailandeza. Ci ca acestia sunt legati nu doar de o teorie de care Honda ar fi influentat in anumite momente, ci de o anumita pulsatie a vietii \u2013 straina de luciditatea si de raceala lui Honda insusi \u2013 precum si de o intensitate a experientei iubirii care, din nou, va ram\u00e2ne straina judecatorului, in ciuda indelungatei sale existente si chiar in ciuda experientelor sale erotice numeroase, dar care nu lasa asupra lui urme prea profunde. Caci Honda se limiteaza a fi un observator cumva exterior al propriei sale existente, pe c\u00e2nd Isao, asemenea lui Kiyoaki, cu doua decenii in urma, alege sa traiasca, iar nu sa contemple ceea ce i se int\u00e2mpla. De aici, desigur, si tensiunile ce iau nastere si inadecvarea intelegerii si atitudinii lui Honda la faptele care vor urma. Iar aceste fapte sunt, din nou, de natura a-i zgudui respectabila existenta: Isao se dovedeste a fi implicat intr-un complot indreptat impotriva conducerii unui important consortiu national, \u201eZaibatsu\u201c (pun\u00e2nd la cale uciderea a doisprezece dintre membrii sai marcanti), considerat de fanaticul t\u00e2nar si de prietenii acestuia drept principalul dusman in calea readucerii in actualitate a valorilor esentiale ale vechiului cod bushido. Arestat si confruntat cu grave acuzatii, Isao va fi aparat de Honda, care renunta la statutul sau de judecator si se reinscrie in baroul din Tokyo pentru a deveni avocatul t\u00e2narului, insa achitarea pe care o obtine la capatul unui proces istovitor nu va insemna prea mult pentru Isao, convins ca, practic, salvarea de pedeapsa nu face dec\u00e2t sa-l dezonoreze, astfel ca, dupa alte actiuni violente pe care le initiaza, va alege sa-si dea singur moartea.<br \/>\nAv\u00e2nd in vedere propriile convingeri ale lui Yukio Mishima referitoare la degradarea traditiilor nipone din cauza unui mod de viata din ce in ce mai lipsit de forta vitala pe care conationalii sai l-ar fi ales in detrimentul stravechii notiuni de onoare, unii critici au fost tentati sa interpreteze \u201eMarea Fertilitatii\u201c din perspectiva atitudinilor si alegerilor esentiale (chiar si alegerea finala a organizarii propriei sinucideri) ale autorului insusi. Numai ca, cel putin in \u201eCai in galop\u201c, acest lucru trebuie facut cu atentie si cu masura, mai cu seama deoarece, din punct de vedere simbolic, Mishima se regaseste at\u00e2t in Honda, c\u00e2t si in Isao, la fel cum in \u201eZapada de primavara\u201c, se identifica deopotriva cu Honda si cu Kiyoaki. Tetralogia aceasta poate fi citita, practic, la mai multe niveluri de semnificatie, unul dintre ele fiind si acela al personajelor, impartite, in linii mari, in doua categorii: cei care observa si cei care se lasa observati, dintre acestia evidentiindu-se, apoi, cei care, ulterior, depasesc nivelul contemplativ si actioneaza. Ca, asa cum se int\u00e2mpla in cazul lui Isao, uneori aceste actiuni pot fi violente sau extremiste, este adevarat, insa Mishima reuseste sa mentina atentia cititorului si chiar sa o indrepte catre ei. Apoi, in \u201eCai in galop\u201c, Honda il reprezinta, p\u00e2na la un punct, pe artistul capabil de infinite observatii, care, insa, nu se vor putea substitui niciodata actiunii, reprezentate de impulsivul Isao. Insa, dupa cum sugereaza Mishima tocmai in momentele esentiale ale romanului sau, chiar daca actiunea implica hotar\u00e2re si forta (mai ales la nivel fizic), ea nu va fi niciodata capabila sa transceanda cu adevarat efemeritatea clipei, asemenea unui demers artistic de valoare. Ca, uneori, Honda nu stie cum sa depaseasca nivelul de simplu \u201evoyeur\u201c este de asemenea adevarat. Insa asta nu il face mai putin viabil din punct de vedere estetic, plasat, asa cum este, in contextul unei asemenea opere. Tocmai de aceea, in vreme ce Kiyoaki moare la douazeci de ani, lui Honda ii va fi dat sa mai traiasca inca sase decenii. Si, mai ales, sa observe cum se schimba lumea din jurul sau, p\u00e2na in punctul in care el insusi se teme ca nu o mai recunoaste si ca nu se mai recunoaste in valorile pervertite ale acesteia. Considerat un excelent roman de familie si, deopotriva, o remarcabila fresca a societatii nipone dintre anii 1912 si 1970, \u201eMarea Fertilitatii\u201c poate sta cu adevarat alaturi de realizarile de prim rang ale literaturii occidentale, Mishima prezent\u00e2nd, asemenea, cumva, lui Thomas Mann, in \u201eCasa Buddenbrook\u201c, dar nuant\u00e2nd totul sensibil diferit, nu numai evolutia unei familii (e vorba, de-a lungul celor patru romane, de patru generatii care se succed), ci si modul in care istoria influenteaza existenta fiecarui individ, precum si capacitatea lui Honda, observatorul preferat al lui Mishima, de a intelege, chiar si daca numai dupa ani de zile, dincolo de devenirea si tumultul lumii din jur, semnificatia adevarata a cunoasterii de sine.<\/p>\n<blockquote><p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Yukio Mishima, Cai in galop, traducere si note de Andreea Sion, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2010 &nbsp; \u201eMarea Fertilitatii\u201c era, in vechea selenografie a astrologilor-astronomi din epoca lui Kepler si Tycho Brahe, numele purtat de marea c\u00e2mpie vizibila de pe Terra in centrul lunii, crez\u00e2ndu-se, pe atunci, ca locul acesta ar reprezenta un tar\u00e2m roditor,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/amintirea-trecutului-si-onoarea-prezentului\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Amintirea trecutului si onoarea prezentului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5577,5578,5579,5580,5042],"class_list":["post-7729","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cai-in-galop","tag-marea-campie-de-pe-luna","tag-marea-fertilitatii","tag-scriitori-japonezi","tag-yukio-mishima"],"views":2188,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7729","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7729"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7729\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7729"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7729"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7729"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}