{"id":7724,"date":"2011-05-12T08:21:59","date_gmt":"2011-05-12T06:21:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7724"},"modified":"2011-05-12T08:32:24","modified_gmt":"2011-05-12T06:32:24","slug":"demonologia-lui-creanga-draci-si-babe-specialiste-in-%e2%80%9edracarii%e2%80%9c-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/demonologia-lui-creanga-draci-si-babe-specialiste-in-%e2%80%9edracarii%e2%80%9c-iii\/","title":{"rendered":"Demonologia lui Creanga. Draci si babe specialiste \u00een \u201edracarii\u201c (III)"},"content":{"rendered":"

6. Babe infernale<\/strong>
\nNu departe de teritoriul dracilor si de psihologia lor se gasesc, \u00een povestirile lui Creanga, babele. C\u00e2nd nu sunt \u00een chip direct uneltele si reprezentantii lor pe tar\u00e2mul pam\u00e2ntesc, ele simbolizeaza \u00een mai toate situatiile rautatea omeneasca, ariditatea sufletului, invidia patologica, spiritul de razbunare. Prozatorul este cu decizie \u00eempotriva lor, le calomniaza, le face portrete infernale, nu le da nicio sansa de a avea o personalitate mai complexa. Personajele lui Creanga n-au psihologie \u00een sensul modern al termenului, sunt bune sau rele si \u00eendeplinesc \u00een structura naratiunii o functie. Aceasta este \u00een genere structura basmului. Individualitatea lor se manifesta \u00een raport cu aceasta functie narativa. Baba este intriganta, codoasa, mesagerul raului si al dezordinii. Rolul ei e sa tulbure armonia existentei, \u00een speta: sa strice casniciile care merg dupa legi traditionale. Exemplul cel mai elocvent este, s-a vazut deja, codoasa infernala din \u201ePovestea lui Stan Patitul\u201c. Ea are o natura diavoleasca (\u201emestesugoasa la trebile sale, cum \u00eei sfredelul dracului\u201c) si practica o meserie detestabila: adaposteste pacatul preacurviei. Este, \u00een plus, alcoolica si se lasa platita pentru meseria ei murdara. La \u00eenceput, c\u00e2nd este solicitata sa ademeneasca pe nevasta lui Ipate, ea joaca teatru, refuza de forma, se caineaza ca orice negustoreasa care vrea sa-si v\u00e2nda bine produsele. Dupa ce i se da sa guste \u201ec\u00e2teva g\u00e2turi\u201c din plosca de la obl\u00e2nc si o \u201epunga, tosca de bani\u201c, primeste t\u00e2rgul si \u00eesi lauda \u00eenca o data priceperea: \u201eEu stiu ce vra sa zica durerea la inima, bat-o p\u00e2rdalnica s-o bata!\u2026 Nu stiu, zau, cum a sta si asta! \u00eemi plesneste obrazul de rusine c\u00e2nd g\u00e2ndesc cum am sa ma \u00eenfatosez \u00eenaintea femeiei celeia cu vorbe de-acestea\u2026 ma duc si eu \u00eentr-un noroc, sa vedem, si de-oiu pute face ceva, bine-de-bine, iara de nu, mi-i crede si d-ta, ca stiu cum se fac de greu trebile acestea, si rar le scoatem \u00een capat.
\n\u2013 Crede si d-ta, matusa, ca de-i face pe treaba, n-are sa-ti fie degeaba.
\nAtunci baba zice:
\n\u2013 Sa vedem; \u00eentrebarea n-are gres. Mai stii de unde sare iepurele? mai ales ca barbatu-sau nu este aici.\u201c
\nTreaba merge bine, \u00een sensul ca t\u00e2nara nevasta a lui Ipate accepta cu o mare usurinta propunerea, si baba pune la cale scenariul: cum sa trezeasca copilul si sa-l aduca \u00een casa babei sa-l alapteze etc. C\u00e2nd copilul este rapit de Ipate, baba imagineaza un scenariu si mai negru: \u00eenlocuieste copilul cu propriul motan, \u00eel \u201e\u00eensomoltaceste\u201c, \u00eel pune \u00een albia pruncului si apoi da foc casei pentru ca femeia pacatoasa (sau aproape) sa poata justifica \u00een fata lui Ipate si a parintilor disparitia copilului. Scena cruda, una dintr-o lunga serie de cruzimi din epica v\u00e2rtosului umorist Ion Creanga\u2026 Deznodam\u00e2ntul diavolestii \u00eenscenari se cunoaste. Baba este transferata de Chirica \u00een iad si pusa sa \u00eendeplineasca alta functie, aceea de a sprijini talpa iadului. Baba-codoasa are, totusi, o scuza ce a trecut neobservata de comentatori, la drept cuv\u00e2nt are doua scuze: \u00eent\u00e2i ca femeia lui Ipate se lasa numaidec\u00e2t ispitita, ca si c\u00e2nd at\u00e2ta astepta (\u201ematusa, zice nevasta, d-apoi oare cum vom face noi ca sa fie bine?\u201c \u2013 zice ea \u00eendata ce baba \u00eei spune at\u00e2tea \u00eenc\u00e2t ea \u201esa se alunece cu minte\u201c) si, \u00een al doilea r\u00e2nd, c\u00e2nd e sa ia o decizie dupa disparitia copilului, baba este consiliata de diavol (\u201esi cum sta ea \u00eempietrita, dracul \u00eei si da \u00een g\u00e2nd una\u201c), semn ca ea este un mediu bun pentru dracime\u2026
\nSunt, apoi, babele cunoscute, babele vedete din povestirile humulesteanului: baba din \u201eFata babei si fata mosneagului\u201c, de pilda, \u00eentruchipare ideala a urii si a sterilitatii. Ea \u00eesi asupreste mosneagul (barbat de-al doilea) si-si terorizeaza fata vitrega. Este imaginea traditionala a senectutii infernale: pe ce pune m\u00e2na se usuca, din gura nu-i ies dec\u00e2t sudalme, singura ei functie vitala este ura. O ura nediferentiata, organica. Uraste ca si c\u00e2nd respira. Din aceeasi familie de suflete face parte baba din \u201ePunguta cu doi bani\u201c, cu o nota \u00een plus \u00een ceea ce priveste zg\u00e2rcenia si sora ei lacomia. C\u00e2nd mosneagul, vecinul sau, \u00eei cere un ou, baba, carpanoasa din fire, \u00eel respinge si-l sfatuieste \u00een batjocura sa-si bata cocosul pentru a-l face sa rodeasca. De unde se poate deduce ca baba \u00een chestiune are un umor negru. C\u00e2nd cocosul batut se dovedeste a avea puteri miraculoase si aduce \u00een ograda mosneagului mari avutii (\u201eo movila de galbeni\u201c, cirezi de vite, pasari etc.), baba crapa, bine\u00eenteles, de ciuda si vrea si ea sa se \u00eembogateasca. Imit\u00e2nd metoda mosneagului (metoda pe care, \u00een fapt, ea o inventase), nu obtine \u00eensa de la gaina maltratata dec\u00e2t o margica. Ironic, mosneagul o pune \u201egainarita\u201c\u2026 Creanga nu lasa niciodata, \u00een fabulele lui, pacatele nesanctionate.
\nMai complexa, \u00eenzestrata cu puteri \u00eentunecate, este baba din \u201ePovestea povestilor\u201c. \u00cen tipologia lui Creanga, este personajul cel mai apropiat de lumea diavoleasca. Este, putem spune, o baba initiata \u00een mistere, stie bine mersul lumii si prevede viitorul. C\u00e2nd taranul \u201emascaragios\u201c se vaita de recolta lui, baba este cea care-l \u00eenvata cum sa traga foloase materiale din patarania lui (semanase, cum se stie, papusoi si iesise altceva: ceva ce nu se poate nota). Am discutat \u00een alta parte scenariul acestei istorii porcoase. Revin la acest personaj secundar (numit de Creanga \u201eun pot\u00e2ng de baba\u201c), pentru ca el joaca un rol cheie \u00een intriga fantasmagorica a naratiunii. Rol, repet, initiatic, chiar daca initierea se face \u00een domeniul derizoriului si al faptelor licentioase. Creanga vrea sa sugereze faptul ca sunt si \u00een aceasta zona specialisti, indivizi care, cunosc\u00e2nd vrajile, leaga si dezleaga faptele rusinoase. Baba este unul din acesti magicieni ai micului infern. Ea dezleaga, repet, misterul semanaturii porcoase si tot ea, las\u00e2nd rusinea la o parte, verifica performanta noului produs c\u00e2mpenesc (\u201estrujanul\u201c cu puteri miraculoase)\u2026 Expertiza este pozitiva: lucrarea este gasita \u201ecum se cade\u201c si, c\u00e2nd taranul \u00eei cere explicatii, \u201epot\u00e2ngul de baba\u201c da pe fata mestesugul si legaturile ei cu fortele oculte ale universului:
\n\u201eDar de unde ai aflat mestesugul ista, matusa? Zise el cu mirare.
\n\u2013 Hei, hei, nepoate, pun de culege dracul surcele, eu am taiat lemne\u2026 Nu mai \u00eentreba cum, si zi si bogdaprosti ca ti-am deschis ochii ce sa faci\u201c\u2026
\nRaspuns plin de ambiguitati. Baba nu-si dezvaluie integral priceperea si, mai ales, nu spune unde si de la cine a \u00eenvatat formula (parola) care dezlantuie si opreste misteriosul mecanism viril. Ram\u00e2ne p\u00e2na la capat un agent ascuns al fortelor oculte\u2026 Pofticios si, \u00een acelasi timp, nerusinat pentru ca nu ezita sa experimenteze pe loc, sub privirile \u00eenmarmurite ale taranului, \u201ematragunele\u201c care cresc pe ogorul lui\u2026 Povestitorul n-o sanctioneaza moral, cum face \u00een alte cazuri cu babele corupatoare, o lasa sa plece \u00een voia ei, asa cum aparuse: nechemata de nimeni\u2026 Marturisirea ca ea \u201etaie lemne pe unde dracul culege surcele\u201c sugereaza, \u00een limbaj figurat, ca baba din \u201ePovestea povestilor\u201c a avut dascali buni si a deprins bine mestesugul divinatiei\u2026
\n7. O baba pozitiva si o baba cu totul \u00eendracita. \u201ePovestea porcului\u201c, iarasi. Figura soacrei tiranice, un omor calificat si o jelanie fastuoasa<\/strong>
\nFiguri aparte din aceasta categorie discreditata moral \u00een istoriile hazoase si morale ale lui Creanga fac babele din \u201ePovestea porcului\u201c si \u201eMos din Nichifor Cotcariul\u201c \u2013 at\u00e2t c\u00e2t se vorbeste de ele. Sterila, ajunsa la v\u00e2rsta canonica, baba din primul basm citat nu renunta la g\u00e2ndul de a avea un copil si, pentru ca nu poate sa-l nasca, decide sa adopte unul. Si cum baba cu mosneagul ei locuiesc \u00een pustietate, baba hotaraste sa adopte prima fiinta ce iese \u00een calea mosneagului a doua zi. Soarta face ca \u00eenaintea lui sa apara o scroafa cu multi purcei si atunci, potrivit \u00eentelegerii dinainte, mosneagul pune m\u00e2na pe \u201epurcelul care era mai og\u00e2rjit, mai rapanos si mai rapciugos\u201c din c\u00e2rd\u2026 Este primul semn ca miracolul se ascunde \u00eentr-o fiinta modesta. Purcelul og\u00e2rjit si rapanos este analog calului rapciugos care \u00een \u201eHarap Alb\u201c ascunde puteri extraordinare\u2026 Mosneagul nu le cunoaste, dar \u00eencrezator \u00een destin si stiind ca divinitatea se amesteca \u00een tot ce exista, scapa urmatoarea propozitie: \u201eSlava tie, Doamne s\u2026t ca pot sa duc si babei mele o m\u00e2ng\u00e2iere! Mai stiu eu? Poate ori Dumnezeu, ori dracul i-a dat \u00een g\u00e2nd ieri-noapte de una ca asta\u201c. Baba primeste la r\u00e2ndul ei deloc intrigata, chiar bucuroasa, de ceea ce i-a adus \u00eent\u00e2mplarea \u00een casa si creste purcelul ca pe un copil, asa cum face orice taranca \u00een situatia ei.
\nProzatorul da amanunte gospodaresti luate din pedagogia si terapeutica taraneasca \u00een privinta \u00eengrijirii pruncilor. Insista chiar, netin\u00e2nd seama de piesa absurda pe care o pune \u00een scena: \u201esprintena ca o copila sbabat, face degraba lesie, pregateste de scaldatoare si, fiindca stia bine treaba mositului, la purcelul, \u00eel scalda, \u00eel trage frumusel cu untura din opait pe la toate \u00eencheiturile, \u00eel str\u00e2nge de nas si-l sumuta, ca sa nu se dioache odorul. Apoi \u00eel peaptana si-l grijeste asa de bine, ca peste c\u00e2teva zile \u00eel scoate din boala; si cu tar\u00e2te, cu cojite, purcelul \u00eencepe a se \u00eenfiripa si a creste vaz\u00e2nd cu ochii, de-ti era mai mare dragul sa te uiti la el. Iara baba nu stia ce sa mai faca de bucurie ca are un baiet asa de chipos, de hazliu, de gras si \u00eenvalit ca un pepene. Sa-i fi zis toata lumea ca-i ur\u00e2t si obraznic, ea tinea una si buna, ca baiet ca baietul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignita: ca nu putea sa le zica tata si mama.\u201c
\nCe-i suspect \u00een acest basm este ca oamenii obisnuiti accepta fara mirare logica si limbajul supranaturalului. Baba si mosneagul nu se mira prea mult c\u00e2nd purcelul \u00eencepe sa vorbeasca si vrea sa o peteasca pe fata \u00eemparatului, nici \u00eemparatul nu ezita sa i-o dea c\u00e2nd observa \u00eenfricosat ce mare putere are fiul mosneagului (\u201esi trebuie sa fie ceva ne\u00eenteles de mintea noastra, de vreme ce au facut lucruri peste puterea omeneasca\u201c)\u2026 Talentul de povestitor al lui Creanga este sa introduca ingenios, si aici, situatiile supranaturale \u00een situatiile profane ale vietii taranesti: conjugalitatea pustie a unui cuplu steril, adoptarea unui copil si cresterea lui, \u00eensuratoarea, desfacerea provizorie a casatoriei, mai multe r\u00e2nduri de \u00eencercari existentiale etc. Rolul babei se \u00eencheie \u00eendata ce fiul (purcelul fermecat) dispare si nora \u00eensarcinata pleaca sa-i dea de urma si sa curme blestemul care-o \u00eempiedica sa nasca. Baba reapare \u00eensotita de mosneag la nunta finala, dupa ce toate oprelistile, blestemele, farmecele cad. Reapar \u00eembracati \u201e\u00een porfira \u00eemparateasca\u201c, \u00eentocmai ca si cuscrii lor, \u00eemparatii\u2026 Sf\u00e2rsit fericit, caractere pozitive, o baba, \u00een fine, onesta, inimoasa, atipica, putem spune, \u00een tipologia crengista.
\n\u00cen \u201ePovestea porcului\u201c mai apare o baba (h\u00e2rca) \u00een finalul unui basm cu mai multe r\u00e2nduri de initieri si metamorfoze. Este stap\u00e2na din umbra de la palatul lui Fat-Frumos (\u201eManastirea-de-Tam\u00e2ie\u201c), acolo unde se refugiase, sub puterea unor blesteme misterioase, fiul babei si al mosneagului dupa ce t\u00e2nara lui sotie aruncase pielea de porc (vesm\u00e2ntul aparentei) \u00een foc\u2026 Baba de aici este rea si perfida, ea intra fara gres \u00een traditia batr\u00e2nelor infernale, slugi obediente ale diavolului\u2026 Prozatorul se grabeste s-o ponegreasca, numind-o \u00eendata ce apare \u00een scena, \u201eviespea care \u00eenalbise pe dracul\u201c, \u201eo vrajitoare strasnica, care \u00eenchega apa si care stia toate dracariile de pe lume\u201c, \u00een fine, \u00eei zice \u201eTalpa iadului\u201c, \u201estirba-baba-cloanta\u201c, \u201ebaboiul\u201c, \u201eh\u00e2rca\u201c, \u201eTalpoiul\u201c, \u201epohoata de baba\u201c\u2026 Niciodata, am impresia, Creanga n-a folosit at\u00e2tea cuvinte de ocara pentru a face portretul unei femei \u00eembatr\u00e2nite \u00een rele. Ne spune, \u00een final, de ce: pentru ca \u00een h\u00e2rca plina de toate spurcaciunile lumii, se ascundea scroafa cu purcei care \u00eel furase pe fiul de \u00eemparat si-l prefacuse, prin draciile ei, \u00een purcelul og\u00e2rjit si rapciugos pentru a-l face ca mai t\u00e2rziu sa se \u00eensoare cu una dintre fiicele ei, din cele unsprezece pe care le avea\u2026 Misterul metamorfozelor se dezleaga, \u00een fine. \u00cen centrul lui se afla, dar, h\u00e2rca transformata \u00een scroafa si, acum \u00een urma, \u00een slujitoarea malefica a lui Fat-Frumos. Ea pune piedici mari \u00een calea tinerei si nefericitei sotii de a desface blestemul si tot ea \u00eel adoarme pe Fat-Frumos cu lapte prefacut pentru ca cingatoarea femeii sa nu crape si ea sa poata, astfel, naste\u2026 Pedepsirea ei este exemplara. H\u00e2rca, simbol al rautatii si prefacatoriei absolute, este deposedata de odoarele luate cu viclenie de la nefericita \u00eemparateasa si legata de coada unei iepe naravase, dimpreuna cu un sac de nuci, si \u201eunde pica nuca pica si din Talpa-iadului bucatica\u201c\u2026 Povestitorul \u00eesi regaseste aici placerea de a inventa chinuri teribile c\u00e2nd este vorba de a sanctiona abaterile de la morala comuna.
\nSa nu uitam de soacra din povestirea cu trei nurori de care a fost vorba la \u00eenceputul acestui eseu. E primul tablou din galeria babelor infernale. Intra si ea \u00een comportamentul incriminat de moralistul Creanga. Este autoritara peste masura, de o zg\u00e2rcenie ce frizeaza patologia, e programatic ostila fata de nurori si, desi nu sunt semne ca ar avea legaturi cu diavolul (nu-i, dar, o veritabila specialista \u00een \u201edracarii\u201c), soacra \u00een chestiune are multe din \u00eensusirile unei soacre folclorice, aceea care-si tiranizeaza nora sau ginerele. Creanga exagereaza putin cu discreditarea ei si, mai ales, da dovada de multa cruzime epica, asa cum am aratat mai \u00eenainte, atunci c\u00e2nd descrie \u00een amanuntime si nu fara oarecare satisfactie uciderea ei de catre cele trei nurori. Este vorba, \u00een fond, de un omor \u00een forme calificate, neobisnuit \u00een lumea rurala, reputata pentru toleranta ei. Prozatorul \u00eei face mai \u00eent\u00e2i un portret realistic, fara niciun element fabulos. Povestirea a fost de altminteri socotita de Ibraileanu si de G. Calinescu o nuvela prin \u201erealismul\u201c (un termen ce trebuie pus totdeauna \u00eentre ghilimele \u00een cazul lui Creanga) si tipologia ei. \u201eO nuvela din viata la tara \u00een care dialogul e totul\u201c, scrie G. Calinescu. Nuvela \u00eencepe totusi cu formulele stereotipe ale basmului (\u201eera odata o baba care avea trei feciori nalti ca niste brazi si tari de v\u00e2rtute, dar slabi de minte\u201c) si continua, e drept, cu informatii mai precise despre bunurile materiale ale personajului central (soacra \u2013 baba sacrificata): avea \u201eo razesie destul de mare, casa batr\u00e2neasca cu toata pojijia ei, o vie cu livada frumoasa s\u2026t mai avea str\u00e2nse si paralute albe pentru zile negre\u201c.
\nFemeia de neam bun, \u00eenstarita, deja vaduva, mama a trei feciori tari de virtute si slabi de minte, este c\u00e2t se poate de avara (\u201ecaci lega paraua cu zece noduri si tremura dupa ban\u201c) si se pregateste pentru o batr\u00e2nete dictatoriala, repet\u00e2nd astfel stilul de viata la care a fost supusa, ea \u00eensasi, c\u00e2nd a venit t\u00e2nara nevasta \u00een casa soacrei: \u201eVoiu privighea nurorile, le-oiu pune la lucru, le-oiu struni si nu le-oiu lasa nici pas a iesi din casa, \u00een lipsa feciorilor mei. Soacra-mea \u2013 fie-i tarna usoara! \u2013 asa a facut cu mine. Si barbatu-meu \u2013 Dumnezeu sa mi-1 ierte! \u2013 nu s-a putut pl\u00e2nge ca l-am \u00eenselat, sau i-am risipit casa; \u2026desi c\u00e2teodata erau banuiele\u2026 si ma probozea\u2026 dar acum s-au trecut toate!\u201c \u00cesi asuma, \u00een consecinta, doua roluri majore \u00een aceasta gospodarie largita: a) rol de supraveghetor asupra moralitatii nurorilor (nu le lasa sa iasa din casa \u00een lipsa barbatilor, ceea ce denota o mentalitate cr\u00e2ncena si primitiva!) si b) rol de paznic vigilent al averii pentru ca noii veniti \u00een gospodarie sa nu risipeasca bunurile (ceea ce, iarasi, dezvaluie un simt acut al proprietatii si o vointa apriga de chivernisire, specific taraneasca).
\nCe urmeaza \u00eentareste portretul moral negativ: femeia v\u00e2rstnica si posesiva \u00eesi alege doua nurori dupa gustul ei, nu al feciorilor, si gustul este \u00een concordanta cu mentalitatea si firea sa dominatoare: nora trebuie sa fie \u201erobace si supusa\u201c. Numai cu a treia nora lucrurile se \u00eencurca pentru ca mezinul \u00eesi ia singur nevasta, mai mult: fara s-o avertizeze, \u00eei aduce \u00eentr-o dimineata \u201eo nora pe cuptor\u201c, ceea ce (traduc comentatorii care cunosc subtilitatile graiului moldovenesc, Iorgu Iordan, de pilda) \u00eenseamna ca relatia lor amoroasa era mai veche\u2026 Cert este ca soacra autoritara pierde o prima batalie si va pierde, \u00een continuare, si altele cu a treia nora, agent \u2013 se va vedea \u2013 al destramarii autoritatii socrale. P\u00e2na atunci, baba pune la cale un sistem monstruos de exploatare a nurorilor (le obliga sa munceasca ziua si noaptea, sa toarca si sa strujeasca pene, sa piseze malaiul etc.), iar de m\u00e2ncat le stabileste o dieta de post negru (\u201eo ceapa, un usturoi si-o bucata de mamaliga rece\u201c), \u00een timp ce laptele, br\u00e2nza, untul, ouale, le destineaza t\u00e2rgului (\u201eca sa facem ceva parale\u201c, justifica ea aceasta austeritate)\u2026 Ca sa \u00eentareasca ideea de zg\u00e2rcenie diabolica si de rautate patologica, povestitorul \u00eengroasa enorm liniile portretului, si la urma introduce \u00een fisa personajului un element fabulos: baba are un ochi \u00een ceafa si, c\u00e2nd doarme, ochiul spioneaza miscarile facute de nurorile robace si supuse. Sistemul de comanda si \u201epriveghere\u201c functioneaza si soacra domina copios \u00een casa (\u201ehuzurea de bine\u201c), dar nu mult timp, pentru ca norocul nu este etern. Moralistul Creanga introduce \u00een scenariu o nota de scepticism (\u201edar binele, c\u00e2teodata, asteapta si rau\u201c) din seria sentintelor, zicerilor pe care, sub forme mai livresti, le aflam si \u00een scrierile lui Cantemir (\u00een \u201eDivanul\u2026\u201c si \u00een \u201eIstoria ieroglifica\u201c) si \u00een cronicile lui Neculce.
\nRaul apare \u00een casa odata cu cea de-a treia nora care pune la cale lichidarea fizica a soacrei si, astfel, abolirea dictaturii personale\u2026 Executia este cumplita, si criticii literari care considera ca ea este nemotivata \u00een text au dreptate. Un exces de cruzime, o prea mare pofta de razbunare, \u00een fine, o aglomerare inutila de detalii s\u00e2ngeroase (izbirea succesiva a capului de pereti, \u00eenteparea limbii cu sula, tragerea salbatica de par a unei femei batr\u00e2ne, apoi calcarea \u00een picioare a trupului neputincios etc.) care ridica, \u00eentr-adevar, semne de \u00eentrebare si rastoarna, \u00een cele din urma, imaginea unui Creanga jovial, expresie a tolerantei si a bonomiei taranesti. Numai ca nu-i vorba, aici, de spiritul lui Creanga si nici de blajinatatea Moldovei de Mijloc\u2026 Este vorba de o fictiune \u00een care prozatorul exagereaza de doua ori pentru a echilibra conflictul epic si a justifica deznodam\u00e2ntul: exagereaza, \u00eent\u00e2i, acumul\u00e2nd enorme negativitati \u00een portretul babei si, a doua oara, c\u00e2nd prezinta momentul executiei sale\u2026 Logica este ca un exces de cruzime cheama si justifica, epic vorbind, pe cel de-al doilea. Un echilibru, de forte, am putea zice, \u00eentre cele doua talere ale balantei care \u00eempart \u00een chip egal aceste dovezi de sadism tribal \u00een lumea taraneasca\u2026
\nSa spunem, atunci, ca moralistul Creanga \u00eencearca sa fie, totusi, un judecator drept (drept, nu bun!): ce pune \u00eentr-o parte, pune si \u00een alta, \u00een asa chip \u00eenc\u00e2t, dupa ce cititorul este \u00eenspaim\u00e2ntat de rautatile, de lipsa de omenie si, \u00een fond, de agresivitatile impardonabile ale soacrei si asteapta, precipitat, razbunarea, mai este o data \u00eenspaim\u00e2ntat c\u00e2nd asista la scenariul crimei abominabile din finalul naratiunii. Estetic vorbind, naratiunea este cumpanita si efectul la lectura este puternic. Un rau care pedepseste alt rau, o cruzime care razbuna alta cruzime\u2026 Logica imaginarului popular. \u00cen \u201eSoacra cu trei nurori\u201c, acest sir de drame se \u00eencheie cu o nota de comedie: soacra tiranica, devenita o baba martirizata, are parte de o \u00eenmorm\u00e2ntare fastuoasa (\u201eo \u00eengropara cu cinste mare\u201c) si de o jeluire corespunzatoare din partea celor trei nurori asasine. Comedia vietii continua si dupa abolirea dictaturii babesti\u2026
\n8. Calomnierea unei neveste <\/strong>
\ncinstite \u2013 \u201ebabatia\u201c din \u201eMos Nichifor Corticariul\u201c<\/strong>
\nO \u00eencercare de reabilitare a acestei tipologii negative aflam \u00een nuvela \u201eMos Nichifor Cotcariul\u201c. Este cazul, dar, sa revenim la \u201ebaba\u201c de aici, despre care aflam unele informatii din relatarile subiective si schimbatoare ale harabagiului\u2026 Mos Nichifor, \u00een plin delir verbal si dornic s-o seduca pe t\u00e2nara lui pasagera, Malca, \u00eesi denigreaza cu pofta \u201ebabatia\u201c ramasa acasa. De toate relele care se \u00eent\u00e2mpla pe drum si, \u00een genere, vinovata de tot ce nu merge bine \u00een viata lui Mos Nichifor, este nevasta cu care sta de douazeci si patru de ani. Daca ne luam dupa aceasta informatie, \u201ebaba\u201c detestata asa de necuviincios de guralivul harabagiu nu-i deloc batr\u00e2na, are \u00een jur de patruzeci de ani, ca si el. Nichifor o face \u00eensa \u00een fel si chip, n-o scoate din \u201ebabatia lui\u201c, \u201ehleabul de baba mea, de-acasa\u201c, \u201emucegaiul de baba\u201c si da amanunte din viata de familie pe care orice om onest si cu frica de Dumnezeu nu le dezvaluie: ca nevasta lui e \u201eo sterpatura\u201c, ca \u201esc\u00e2rt\u00e2ie\u201c cu sanatatea, ca este beteaga si ca, de aceea, umbla din baba \u00een baba \u201ecu desc\u00e2ntece si cu oblojele\u201c, \u00een fine, harabagiul pregatit sa o cucereasca pe Malca se pl\u00e2nge strategic de toate si marturiseste ca ceea se \u00eent\u00e2mpla \u00een casa lui (tot ce se \u00eent\u00e2mpla rau, se \u00eentelege) are o singura cauza: \u201emucegaiul de baba\u201c. Lui \u201enu-i vine la socoteala\u201c acest stil de viata, adauga complice naratorul care ia vorba din gura personajului si-o duce mai departe, traduc\u00e2nd g\u00e2ndul lui ostil.
\nDin discursul fragmentat si digresiv al lui Mos Nichifor (un discurs, repet, al seductiei), aflam ca \u201ebiata sluit babusca\u201c, \u201ebabatia\u201c, \u201ehleabul de baba\u201c\u2026 nu sta nici ea degeaba, \u00eel cearta, \u00eel face om \u201ebuclucas, hartagos si de tot haps\u00e2n\u201c si este bucuroasa si chiar \u201erazbucuroasa \u00een sufletul ei\u201c sa-l vada plecat de-acasa. Semn ca antipatia, la acest prim nivel de referinta, este reciproca. Calomnia continua \u00een discursul harabagiului. C\u00e2nd el \u00eensceneaza accidentul din padure pentru a \u00eennopta cu Malca, cine credeti ca este de vina? Bine\u00eenteles, tot \u201ehleabul de acasa\u201c, \u201ebabatia\u201c care sc\u00e2rt\u00e2ie\u2026 C\u00e2nd vine vorba de copii, barbatul apropiat de senectute se dezlantuie \u00eempotriva femeii sterile si o blestema cu o suspecta lipsa de demnitate la un taran \u00een v\u00e2rsta si trecut prin multe, cum este Mos Nichifor: \u201en-a fost harnica sa-mi faca nici unul, nu i-ar muri multi \u00eenainte sa-i moara\u201c. Este suparat ca nu are urmasi si socoteste sterilitatea femeii cu care traieste de at\u00e2tia ani o lipsa de caracter si un defect intolerant. Face chiar o teorie cu referinte la morala religiei si aduce din nou vorba de baba lui stearpa, boscoroditoare, subreda, de rastignirea lui Iisus si de vointa lui Dumnezeu. Un discurs naucitor si, precum \u00een alte situatii din naratiunile lui Creanga, delicios ambiguu. Nu mai \u00eencape \u00eendoiala: Mos Nichifor este un maestru al divagatiei si al aluziei, un corupator dibaci: \u201eIa lasa-ma, giup\u00e2neasa, cu cartile cele a d-voastre, \u00een pace, ca eu stiu ce stiu eu: degeaba mai bati apa-n chiua sa s-aleaga unt, ca nu s-a alege niciodata! Am auzit si eu spun\u00e2nd \u00een biserica la noi ca \u201ePomul care nu face roada se taie si \u00een foc se arunca\u201c. Apoi ce-ti trebuie mai buna vorba dec\u00e2t asta? Ba zau, \u00eenca ma mir c-am avut rabdare sa tin casa cu baba p\u00e2n-acum. \u00cen privinta asta, \u00eei mai buna legea d-voastra de-o mie de ori. Nu-ti face una copii, iei alta, nu face nici aceea, alta. Si de la o vreme trebuie sa nimeresti una blagoslovita de Dumnezeu; da’ nu ca la noi, sa fii nevoit sa traiesti cu una beteaga pana la sf\u00e2rsitul vietei, si copii, tufa! Ca doar Dumnezeu cel mare si puternic nu s-a rastignit numai pentru un om pe lumea asta! Nu-i asa, giup\u00e2nesica? Mai zi, daca ai ce!\u201c Si, dupa ce toarna aceste propozitii, promite razbunari teribile (\u201ebabei mele n-are sa-i fie moale c\u00e2nd m-oi \u00eentoarce acasa\u201c, \u201eam s-o iau de c\u00e2nepa dracului\u201c etc.) si, proorocind moartea babei, sugereaza ca ar putea sa se \u00eensoteasca numaidec\u00e2t cu o femeie t\u00e2nara. \u00cen privinta pedagogiei conjugale, Mos Nichifor crede ca pedeapsa corporala este indispensabila pentru ca \u201efemeia nebatuta este ca moara neferecata\u201c.
\nAceasta poliloghie are efect si, dupa toate semnele, Nichifor c\u00e2stiga partida de seductie cu tertipurile, pildele lui \u00een doi peri, anecdotele sale cu calugaritele \u2013 desagarite care n-au stare si umbla prin lume nu se stie pentru ce\u2026 Dupa noaptea petrecuta \u00een codru cu \u00eenfricosata de lup Malca, harabagiul schimba termenii discursului calomniator (sunt \u00een naratiune doua discursuri: unul seducator, destinat Malcai, cu o strategie secreta, si un discurs secundar \u2013 discursul calomniator al carui obiect este \u201ebabatia de acasa\u201c; scopul lui este sa faciliteze succesul celui dint\u00e2i!) si \u00eencepe sa-si vorbeasca de bine \u201emucegaiul de baba\u201c, numind-o acum \u201ebiata baba\u201c, \u201ebiata baba mea, buna-rea cum este, tot a stiut ce-mi trebuie la drum\u201c\u2026
\nCu aceste doua portrete si \u00een aceste doua culori \u00een discursurile viclene ale barbatului matur pornit sa cucereasca o femeie t\u00e2nara, ce putem spune, \u00een concluzie, despre biata baba ramasa acasa si care, absenta de pe scena naratiunii, nu se poate apara de calomniile aduse sistematic de harabagiu? Putem spune, \u00een mode cert, ca este \u2013 cum am zis \u2013 o baba atipica \u00een expozitia de portrete pictate de Creanga. Ea nu face parte, oricum, din tagma diavoleasca. Nu-i deloc experta \u00een \u201edracarii\u201c si nu are puteri ascunse. Este doar o biata nevasta ajunsa \u00een preajma senectutii si, fiind sterila, ea suporta hachitele si vorbele de ocara, serioase sau prefacute, ale barbatului pus pe crail\u00e2curi\u2026 Nu trebuie sa-l os\u00e2ndim prea mult nici pe harabagiul care vorbeste vrute si nevrute\u2026 Denigrarea babei sale face parte din repertoriu, este un exercitiu retoric, intra \u00een scenariu si \u00eei usureaza operatia de corupere sentimentala (ceea ce nu-i de admirat, dar asa merg lucrurile!).
\n\u00cen acest chip se \u00eencheie galeria babelor \u00een opera lui Creanga. O categorie de v\u00e2rsta, cu o psihologie colectiva (femeia sterila, acrita, \u201e\u00eendracita\u201c sau, mai exact, mestera \u00een \u201edracarii\u201c), simbol al rautatii si al vrajitoriei negre \u00een lumea satului rom\u00e2nesc.<\/p>\n

* Capitol din volumul \u201eIon Creanga. Cruzimile unui moralist jovial\u201c, \u00een curs de aparitie la Princeps Edit, Iasi<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

6. Babe infernale Nu departe de teritoriul dracilor si de psihologia lor se gasesc, \u00een povestirile lui Creanga, babele. C\u00e2nd nu sunt \u00een chip direct uneltele si reprezentantii lor pe tar\u00e2mul pam\u00e2ntesc, ele simbolizeaza \u00een mai toate situatiile rautatea omeneasca, ariditatea sufletului, invidia patologica, spiritul de razbunare. Prozatorul este cu decizie \u00eempotriva lor, le calomniaza,… Cite\u0219te mai mult »Demonologia lui Creanga. Draci si babe specialiste \u00een \u201edracarii\u201c (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5574,5575,5576,5572,5573,5500],"class_list":["post-7724","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-povestea-porcului","tag-basmele-lui-creanga","tag-comentarii-basme","tag-demonologia-lui-creanga-draci-si-babe-specialiste-in-dracarii","tag-despre-povestile-lui-creanga","tag-dracii-in-opera-lui-creanga"],"views":3025,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7724","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7724"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7724\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7724"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7724"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7724"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}