Format in climatul \u201eEchinox\u201c-ului, Radu G. Teposu a fost unul dintre criticii de suprafata si suflu ai generatiei ’80, practic\u00e2nd un partizanat \u201eobiectiv\u201c, detasat, cu militanta marginita strict de discernam\u00e2ntul valorilor. Critica sa nu e alimentata de spiritul generationist, desi \u201egeneratia ’80\u201c e o tema privilegiata a articolelor rasp\u00e2ndite prin reviste (peste 2500) si ei i se ridica monumentul \u201eIstoriei tragice si grotesti\u2026\u201c. Cartea sa de debut, \u201eViata si opiniile personajelor\u201c, e un eseu despre devenirea formelor romanesti in istoria rom\u00e2neasca a speciei. Centrat pe \u201ev\u00e2rfurile\u201c acesteia si tin\u00e2nd un fir cronologic, eseul devine o panorama a romanului rom\u00e2nesc de la inceputuri p\u00e2na la \u2013 inclusiv \u2013 operele capitale ale generatiei ’60. Grila interpretativa e unitara si ea il conduce pe exeget la formularea unei triple tipologii, organizata intr-o relativa succesiune. Metamorfozele romanului rom\u00e2nesc sunt urmarite dintr-o perspectiva inedita, apropiata, dar nu coincidenta, cu cea naratologica: criteriul devenirii e reprezentat de peripetiile personajului, vazute ca o miscare de emancipare at\u00e2t de sub dictatura auctoriala, c\u00e2t si din complicitatea cu naratorul. Soarta personajului nu face dec\u00e2t sa rasfr\u00e2nga in literar marile seisme epistemice, rupturile din ansamblul spiritual repercut\u00e2ndu-se, cu o geometrie variabila, dar legica, in microsistemul romanesc. Din planul mare al relatiei \u201efiinta-transcendenta\u201c, criticul coboara metamorfozele in planul intra-literar, realiz\u00e2nd o paralela a emanciparilor. Tipologiile romanesti tin, in fond, si sunt determinate, chiar daca nu imediat, de mutatiile din metafizica. V\u00e2rstei pre-nietzscheene a acesteia ii corespunde \u201eromanul tranzitiv\u201c, bazat pe \u201ereflectare\u201c si \u201epe omniscienta naratorului\u201c; in aceasta prima etapa a narativitatii \u201epersonajul este narat si are iluzia vietii\u201c. Atentatul nietzscheean raspunde intr-o prima revolta a personajului, care capata acum \u201econstiinta de sine\u201c si isi asuma si prerogativele naratorului, in cadrul \u201eromanului reflexiv\u201c. Constiinta de sine a personajului va scoate cu totul din cauza criteriul \u201erealist\u201c si va promova, intr-o a treia etapa, a \u201emetaromanului\u201c, \u201eimaginarea ca asumare constienta a fictiunii\u201c, personajul lu\u00e2nd si locul scriitorului, dupa ce denunta pactul de complicitate cu naratorul. Vazut ca un proces de parvenire, emancipare si revolta, destinul personajului e cuprins intre docilitate si autarhie. La capatul celor trei etape, personajul a scapat de orice transcendenta si de orice subsidiaritate, trec\u00e2nd pe seama sa, prin cumul, functiile auctoriale si naratoriale. Teposu\u00a0 isi numeste metoda \u201eretorica existentiala\u201c, cont\u00e2nd pe faptul ca \u201eorice semnificatie din planul textului trece, in mod inevitabil, in sfera mai larga a viziunii existentiale\u201c si leg\u00e2nd \u201eprocesul scriptural\u201c de o \u201etrans-semnificatie\u201c.
\nPerspectiva \u201etipologizanta\u201c si constiinta unei \u201etrans-semnificatii\u201c a literaturii se vad si in \u201eSuferintele t\u00e2narului Blecher\u201c (originar lucrare de licenta), desi \u201emonografia\u201c are structura unui eseu interpretativ. Teposu muta centrul interogatiilor sale pe binomul creatie-boala, efervescenta-suferinta, prelev\u00e2nd de acolo note pentru o posibila tipologie si accentu\u00e2nd modernitatea de tip morbid. Analizele sunt partea de excelenta a cartii, caci Teposu era un expert al concretului literar.
\n\u201eIstoria tragica si grotesca a intunecatului deceniu literar IX\u201c (care a stat cinci ani in sertarele unei edituri) e o carte a genezei, grabita sa prinda ivirea generatiei ’80 inca in faza potentialitatii si sa-i claseze \u2013 mai degraba dec\u00e2t implinirile \u2013 virtualitatile. Acuitatea analitica a lui Teposu, jucata pe intuitie si rigoare, are o bataie profetica. Inteligenta lui exegetica acopera, intr-adevar, devenirea ulterioara a majoritatii autorilor. Stralucitoare de la un cap la altul, \u201eIstoria\u2026\u201c pare animata de doua intentii constructive care se saboteaza una pe alta. Teposu porneste c\u00e2t se poate de metodic, pun\u00e2nd temelii clasice unui edificiu proiectat ca temeinic, dar sf\u00e2rsit cu larghete si nonsalanta postmoderne. El degajeaza int\u00e2i bazele conceptuale ale cartii, lu\u00e2nd in discutie conceptul de generatie, pentru a-l repune in functie, stabilind apoi \u201eradacinile\u201c si afinitatile generatiei si las\u00e2nd la urma caracteristicile definitorii sau complementare ale acesteia. Drumul sau trece, in mare, de la genul proxim la diferenta specifica. Teposu se bizuie, de regula, pe bunul simt (critic). Acesta ii\u00a0 certifica numaidec\u00e2t ca \u201emodelele actioneaza, e o lege a naturii\u201c, iar \u201ecaracterele se transmit impotriva vointei\u201c, instituind continuitatea ca lege fundamentala a literaturii. Bazat pe aceasta lege, Teposu leaga generatia ’80 de cele de dinainte, subevalu\u00e2nd insa rolul elementului polemic, voluntar si constient, in configurarea sa. Cealalta lege a literaturii, nu mai putin constitutiva \u2013 discontinuitatea, ruptura \u2013\u00a0 nu e la fel de activa in conturarea profilului generatiei. Teposu nu e hotar\u00e2t pe ce anume sa puna accentul tonic al clasificarilor sale, pe continuitatea ca atare ori pe solutia de continuitate. El ignora vocatia programatica a generatiei, lu\u00e2nd in discutie acest aspect doar punctual. Lipseste, astfel, din tablou un element decisiv, care e acela al bataliei de concept, al bataliei programatice. Echilibrul principial al lui Teposu e prea \u201epacifist\u201c si el estompeaza frenezia rupturii, pun\u00e2nd optzecismul intr-o genealogie justa, dar domesticind notele rebeliunii.
\nInitiata riguros, aproape pedant si pozitivist, \u201eIstoria\u2026\u201c se int\u00e2lneste repede cu un concept ce devine pentru ea c\u00e2nd o voluptate, c\u00e2nd o calamitate: postmodernismul. Teposu face efortul de a-si adapta propria scriitura la concept si de la tonul neutru si obiectiv trece la cel sagalnic, iar de la constructia articulata \u2013 la una ce-si simuleaza dezl\u00e2narea si se joaca cu contradictia de sine. Criticul se autoflateaza ca postmodernist. El nu face insa dec\u00e2t sa-si intretina cu asta un anume bovarism. Nu numai ca intreg proiectul sau e de descendenta lovinesciana, dar si obsesiile sale analitice reprezinta, in fond, ticuri moderne. Exaltarea unor note postmoderniste e de indata contrazisa de accentul pus pe coerenta si unitatea operei, pe omogenitatea viziunii. Chiar si la baronii postmodernismului, el jubileaza in fata conduitei moderne a viziunii. Daca, de pilda, Mircea Cartarescu reprezinta \u201etot ce postmodernismul a putut da mai coerent si mai bine articulat in poezie, la noi\u201c, tot el e cel ce practica un discurs al \u201eesentializarii prin despuierea de fenomenal\u201c. Relevant pentru acest concept de postmodernism sabotat de propria structura e chiar modul in care Teposu exalta postmodernitatea: in termeni de coerenta si articulare. Nu mai putin relevanta e si cautarea sistematica a profunzimii, viziunea etajata asupra literaturii si intretinerea deschisa a conflictului dintre aparenta si esenta. De c\u00e2te ori se lasa in voia propriului spirit critic, de at\u00e2tea ori Teposu beatifica, de fapt, modernitatea. Iar c\u00e2nd nu e atent, calitati eminent postmoderniste sunt trecute la negativ (spre pilda, in cazul lui Mircea Petean, a carui poezie se resimte, nici mai mult, nici mai putin, dec\u00e2t de \u201epulverizarea eului\u201c). Pe de alta parte, oric\u00e2t de incapator ar face el postmodernismul, acesta nu poate inghiti intreaga generatie dec\u00e2t daca se salveaza intr-o totala indeterminare. Teposu n-a fost intotdeauna un fanatic al postmodernismului dar s-a lasat, pe drum, nu numai sedus, ci si convertit de stralucitul eseu al lui Gianni Vattimo \u2013 \u201eLa fine della modernit\u00e0\u201c. Intreaga generatie va fi, astfel, sigilata de critic cu conceptele subsidiare celui de \u201epensiero debole\u201c, autorul lu\u00e2ndu-si sarcina de a intra in hatisul bibliografiei de teren spre a mai scoate c\u00e2te un argument. Propriile analize ii dau, din loc in loc, dreptate, dar si mai adesea ele il contrazic flagrant. Toata directia ce mizeaza pe ontologizarea discursului se rascoala impotriva etichetei. E drept, Teposu intelege postmodernismul ca pe o actiune ontologizanta, fondatoare, si-l inzestreaza chiar cu o teleologie, oric\u00e2t ar fi aceasta bufona si mediata. Simbolul postmodernismului e \u201eo biblioteca in care se va juca o apocalipsa bufona si livresca\u201c. Conceptul de postmodernism al lui Teposu nici nu vrea, de altfel, sa fie coerent. Prefata se si joaca cu ipotezele, imbratis\u00e2ndu-le si reneg\u00e2ndu-le. Fundamental postmodernismul sau e insa \u201eun romantism intors\u201c sau inhibat. Daca fondul postmodern e romantic, inseamna ca, la rigoare, el nu e dec\u00e2t o noua retorica iar pe baza consensului de substanta cu romantismul el poate absorbi oric\u00e2te patetisme. De aceea post-expresionismul sta intr-o situatie ambigua, contribuind excesiv la fondul postmodernist.
\nPreparativele teoretice, concise si strict functionale, sunt urmate de o sistematizare tipologica a discursului, in cadrul fiecarui gen (respectul de gen, investit aici structural, e o alta sechela moderna). Tipologiile propuse de Teposu, in interiorul fiecarui gen, sunt departe de a fi tepene, ram\u00e2n\u00e2nd in limitele unei relativitati operative. Dar chiar si asa, desenate cu larghete si simt al labilitatii, ele sunt discutabile. Unii autori nu stau unde-i pune Teposu nici chiar in clipa in care sunt fixati, oric\u00e2t de flatante ar fi locurile oferite de critic.\u00a0 Partea cea mai temeinica a cartii e cea rezervata analizelor propriu-zise, Teposu dovedindu-se aici chiar interpretul predestinat. Intre toti criticii generatiei, el era singurul in stare sa-si tina calitatile intr-un echilibru maximal, nepermit\u00e2nd nici uneia sa se manifeste in exces. Foarte aproape de creativitatea literara, fiind unul din criticii pentru care problema talentului se pune mai cur\u00e2nd in termenii debordantei dec\u00e2t ai efortului, Teposu face, de fapt, in critica, penitenta expresiva. Cu o intuitie mai degraba abrupta dec\u00e2t directa, supla si adaptabila, el contrage opera in formulari memorabile, gravate pentru totdeauna. Analizele sf\u00e2rsesc intr-o colectie de memorabilia, intr-un repertoriu de parole. Critica lui Teposu e o arta a contragerii, o incizie a conflictualitatii din care se naste opera iar rezolutiile lui sunt o gravura latina. Afabil si caustic in acelasi timp, propozitiile sale, de o obiectivitate inclementa, scapa rareori fara un s\u00e2mbure de malitiozitate. Judecatile severe au voluptatea insectarului. Percutante, lovind (lovinescian) drept in intimitatea operei, stralucitoare si seducatoare, analizele lui Teposu sunt partea cea mai rezistenta a \u201eIstoriei\u201c.<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Format in climatul \u201eEchinox\u201c-ului, Radu G. Teposu a fost unul dintre criticii de suprafata si suflu ai generatiei ’80, practic\u00e2nd un partizanat \u201eobiectiv\u201c, detasat, cu militanta marginita strict de discernam\u00e2ntul valorilor. Critica sa nu e alimentata de spiritul generationist, desi \u201egeneratia ’80\u201c e o tema privilegiata a articolelor rasp\u00e2ndite prin reviste (peste 2500) si ei… Cite\u0219te mai mult »Radu G. Teposu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4640,5487,5569,5486,5568],"class_list":["post-7717","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critici-literari","tag-fructul-pasiunii","tag-generatia-anilor-80","tag-karel-g-van-loon","tag-radu-g-teposu"],"views":2281,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7717","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7717"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7717\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7717"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7717"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7717"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}