{"id":7711,"date":"2011-05-12T08:02:59","date_gmt":"2011-05-12T06:02:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7711"},"modified":"2011-05-12T08:03:46","modified_gmt":"2011-05-12T06:03:46","slug":"tamaie-si-otrava","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tamaie-si-otrava\/","title":{"rendered":"Tam\u00e2ie si otrava"},"content":{"rendered":"

Angela Marinescu, Probleme personale,<\/em> antologie de Gellu Dorian, note bio-bibliografice de Aurel Sasu, Postfata de Mircea Martin, Colectia „Poeti laureati ai Premiului National de Poezie Mihai Eminescu”, Editura Paralela 45, Pitesti, 280 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Inainte de a parcurge antologia consacrata operei Angelei Marinescu (termen care, dupa c\u00e2te imi dau seama, ii displace autoarei), ma asteptam sa gasesc o selectie intinsa pe patru decenii, de la \u201eS\u00e2nge albastru\u201c (Editura pentru Literatura, 1969) p\u00e2na la \u201eProbleme personale\u201c (Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2009). Dar, asa cum pare sa reiasa din \u201enota editorului\u201c, scriitoarea si-a dat acordul ca Gellu Dorian sa aleaga versuri publicate incep\u00e2nd cu 1989. Cu siguranta, nu este vorba despre o renegare a textelor precedente. Mai ales ca, sub genericul \u201eOpere I\u201c (Editura Tracus Arte, 2010), Ioan Cristescu a ingrijit o colectie in care sunt incluse \u201eStructura noptii\u201c (1979), \u201eBlindajul final\u201c (1981) si \u201eParcul\u201c (1991). Cedarea drepturilor de autor impune anumite constr\u00e2ngeri.<\/strong><\/em>
\nContinuitati si fracturi <\/strong>
\nTotusi, altceva caut sa evidentiez. Anume ca poeta socoteste sa fie antologata chiar si cu scrieri postdecembriste. La fel ca optzecistii, majoritatea saizecistilor nu au realizari notabile in ultimii douazeci de ani. In cazul Angelei Marinescu, alegerea nu contine nimic int\u00e2mplator, intruc\u00e2t reflecta o schimbare. Dupa ultima Revolutie, si-a asumat programatic trecerea la postmodernism. Mutatia n-a fost radicala, av\u00e2nd in vedere ca ruptura de neomodernism nu s-a produs. De altfel, Mircea Martin sesizeaza respectiva coabitare in atenta si lamuritoarea lui posfata (\u201eDamnata si postmoderna\u201c). Exista sectiuni ample caracterizate de inlaturarea cotidianului, de evitare a strazii, de incercarea de a surprinde esenta sentimentelor si a obiectelor (nu degeaba unele dintre ele figureaza ortografiate cu majuscula), de mimarea confesiunii, de ruperea contactului cu cititorul. Angela Marinescu a ramas intotdeauna fidela histrionismului. \u201eProblemele personale\u201c identificate de I. Negoitescu se refera tocmai la capacitatea poetei de a se inchide in cupola de sticla a versului si de a transmite imagini distorsionate despre sine. Aproape nicaieri nu int\u00e2lnim indiciul spovedaniei. Prezenta pronumelui \u201eeu\u201c este rarisima. Explicatia unei atari situatii se arata simplisima. Absenta se datoreaza faptului ca nu il presupune pe \u201etu\u201c. Bacovianismul, manifestat ca temperament nevrotic si ca obsesie a bolii, a descompunerii carnale, a devenit motiv al suprapunerii starilor inscenate peste incidentele din viata reala. Inainte de 1989, relatia cu poezia il excludea pe intrus, in ipostaza acestuia de interpret. Exhibarea blestemului se pastreaza la aceleasi cote incordate ca in \u201eBlindajul final\u201c, volum care mi se pare definitoriu, in aceeasi masura, pentru poetica si pentru retorica diversiunii.
\nExpresionism apocaliptic<\/strong>
\nExpresionismul, in descendenta lui Ion Caraion, se numara printre trasaturile care s-au conservat intacte. Doua aspecte o diferentiaza de creatorul \u201eOmului profilat pe cer\u201c. Unul este de ordin stilistic. Angela Marinescu evita discursivitatea si prozaismul. Rareori elaboreaza nuclee epice. Succesiunea verbelor nu detine valoare narativa, ci echivaleaza cu acumularea unor senzatii. Poate neprogramatic, lirismul ajunge sa ia forme parabolice. Analogiile, paralelismele, simetriile sunt pilonii textului. Celalalt factor il constituie atitudinea fata de tema. Poeta inlatura orice fel de peisaj. Elementele naturale se transforma in procese psihice. Tensiunea are numai resorturi interioare. Fuga de real conduce la aneantizare. Solutia se dovedeste brutala, dar respecta intru totul formula apocaliptica aleasa: \u201ePicaturi de ploaie mi se preling pe fata.\/ dar teii blonzi, inumani,\/ in genunchi imi sf\u00e2sie parul\/ sfere negre se rostogolesc in jurul inimii\/ imi arunc cuvintele\/ in plam\u00e2nii vostri nevazuti\/\/ voi stati pe loc, nu plecati, nu veniti,\/ sunt blestemata sa vad putregaiul.\/ imi scutur m\u00e2neca peste morm\u00e2ntul ingust al judecatii\/ de apoi.\/\/ nu mai pot distinge d\u00e2ra de fum a avionului\/ de d\u00e2ra de fum a pasarii de prada.\/\/ eliberata de spatiu,\/ trepte albe si largi se scufunda in apa uitarii.\/ gingasia se-mpleteste cu crima plina de forta\/\/ numaivadintunericulesteplindes\u00e2nge\u201c (p. 178). Recuperam alta linie de legatura din scurtele poeme care ard brusc si lasa doar scrum. Cenusa pastreaza insa greutatea metalului topit: \u201edeznadejdea familiei\/ macerata in craniu\/ duplicitatea mistuie s\u00e2nge\/ rude de fier\/ arse\/ plutesc pe cer\/\/ peste cerul negru\/ alt cer instelat.\/\/ indiferenta neagra a creierului\/\/ privirea singuratatii\u201c (p. 192). Indepartarea de oameni si inchistarea au rautate demonica. Angela Marinescu nu joaca la cacealma cartea satanica. Int\u00e2lnim si la Marta Petreu un procedeu cu anvergura similara. Numai ca autoarea \u201eScarii lui Iacob\u201c se prevaleaza de structuri livresti si pe identificarea cu personaje religioase. In schimb, poeta cu \u201eS\u00e2nge albastru\u201c incearca sa-si ascunda sursele.
\nPoeta comunista<\/strong>
\nNu stiu daca adeziunea declarata la postmodernism inseamna si adunarea unor trasaturi relevante ale respectivului curent. Deocamdata ma limitez sa judec problema in termeni stilistici. Dincolo de comoditatea unei asemenea raportari, intervine si dorinta de a surprinde c\u00e2teva note specifice. \u201eFugile postmoderne\u201c (2000) ilustreaza fara dubiu modificarea instrumentelor intrebuintate. In primul r\u00e2nd, precumpaneste simbolistica explicita. Efectul consta in sporirea obiectivarii trairilor si a apropierii cititorului. Aici se produce apropierea maxima de mijloacele Martei Petreu. Suferinta isi pierde presupusul caracter personal, ca sa dob\u00e2ndeasca atributul impersonal, prin apelul la arhetipuri. De pilda, ruptura de divinitate isi are corelativul in martirajul \u201efecioarei din Orl\u00e9ans\u201c. Ca o miscare tectonica percepe poeta ca a fost abandonata de cel care i se revelase c\u00e2ndva: \u201eIoana D’ Arc este sora mea; se ridica\/ pe v\u00e2rfurile picioarelor ei scurte\/ si spune in care parte a cerului sa ma uit.\/ lucrurile care sunt le-ai facut pentru mine\/ cea mai oarba dintre oarbe\/ cea mai bolnava dintre bolnave si le resimt\/ potrivnice mie.\/ de aceea simt intunericul ca pe un barbat\/ in carne si oase. chipul imi este\/ indurerat si aspru, z\u00e2mbetul l-am lasat\/ alaturi, intr-o gradina premoderna\/ ma g\u00e2ndesc ca am fost inselata de cel pe care\/ l-am iubit cel mai mult\u201c (\u201eFuga postmoderna I\u201c, p. 97). In al doilea r\u00e2nd, este de semnalat ca trecerea la biografism nu inseamna relatarea unor evenimente recognoscibile. Mai ales ca narativitatea pare o tehnica dispretuita: \u201eDoamne, sunt, eu, postmoderna?\u201c (\u201eFuga postmoderna VIII\u201c, p. 119), se intreaba poeta c\u00e2nd se straduieste sa coaguleze secvente epice. In definitiv, pentru Angela Marinescu, poezia ram\u00e2ne sugestie. Tranzitivitatea profaneaza. Cr\u00e2mpeie de viata pot fi cautate in numele unor cunoscuti, care isi pierd totusi consistenta umana. Cei invocati \u2013 iolanda, madi, doina, iova \u2013 sunt fiinte de h\u00e2rtie transparenta. Indeplinesc exclusiv functii textuale. Metoda i-a influentat pe majoritatea douamiistilor. In al treilea r\u00e2nd, biografismul coincide cu optiunile literare si ideologice ale autoarei. Bunaoara, int\u00e2lnim o declaratie socanta: \u201evocatia mea este comunismul\u201c (\u201eFuga postmoderna I\u201c, p. 101). Enuntul anterior priveste un crez artistic. Tot ce a creat a fost st\u00e2rnit de revolta, de spiritul anarhic, de utopie. Asadar, Angela Marinescu isi doreste sa fie asimilata cu poetii damnati. Convingerea persista p\u00e2na in cea mai recenta carte: \u201eUn critic literar a scris acum vreo\/ treizeci de ani\/ ca am forta interioara\/ si ca voi izbuti\/ sa conving\/ nu am convins pe nimeni\/ si nu am forta interioara\/ dec\u00e2t atunci c\u00e2nd ma cert\/ pentru un fleac cum ar fi\/ ca toti poetii cred in prietenie\/ ca in Dumnezeu\/ numai eu nu cred\u201c (\u201eAtractie\u201c, p. 222).
\nNu trebuie ocolit detaliul ca imaginarul visceral si viziunea desacralizata (blasfemia, cum o numeste Mircea Martin) a influentat generatia douamiista. Dezgustul transforma lumea intr-o colectie de gunoaie. Contactul cu transcendenta fiind imposibil, ochiul sa intoarce spre sine, accept\u00e2ndu-si conditia mizerabila, imanenta: \u201esi printre coapse vine coasa, dar ma pun ei\/ pe mine la punct. sunt prada\/ cea mai la-ndem\u00e2na a celor care nu au capul\/ bine insurubat pe umeri\/ a celor care nu au W.C.-ul acasa plin\/ cu s\u00e2ngele meu.\/ sunt eu propriul meu W.C., propriul meu poem,\/ propriul meu iubit, propriul meu Dumnezeu\u201c (\u201eFuga postmoderna V\u201c, p. 112).
\nVirilitatea si piromania scrisului o indreptatesc pe Angela Marinescu sa otraveasca tam\u00e2ia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Angela Marinescu, Probleme personale, antologie de Gellu Dorian, note bio-bibliografice de Aurel Sasu, Postfata de Mircea Martin, Colectia „Poeti laureati ai Premiului National de Poezie Mihai Eminescu”, Editura Paralela 45, Pitesti, 280 p.   Inainte de a parcurge antologia consacrata operei Angelei Marinescu (termen care, dupa c\u00e2te imi dau seama, ii displace autoarei), ma asteptam… Cite\u0219te mai mult »Tam\u00e2ie si otrava<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[321,5561,5562,322],"class_list":["post-7711","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-angela-marinescu","tag-pezie-de-azi","tag-poetti-actuali","tag-probleme-personale"],"views":1544,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7711","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7711"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7711\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7711"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7711"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7711"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}