{"id":7708,"date":"2011-05-12T08:00:11","date_gmt":"2011-05-12T06:00:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7708"},"modified":"2011-05-12T08:00:26","modified_gmt":"2011-05-12T06:00:26","slug":"de-unde-vine-%e2%80%9ea-se-pipernici%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-vine-%e2%80%9ea-se-pipernici%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"De unde vine \u201ea se pipernici\u201c?"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Sa ne oprim la cuv\u00e2ntul \u201ea (se) pipernici\u201c, cu origine obscura (et. nec. \u00een DEX), pentru ca, la fel ca \u201ea st\u00e2lci\u201c, \u201ea st\u00e2rci\u201c, \u201ea sc\u00e2lcia\u201c si \u201ea sluti\u201c, pe care le-am derivat din lat. \u201estultus\u201c \u00eentr-o acceptie speciala (I. Corinteni, 1,18-21), cred ca si \u00een acest caz numai \u00eentr-un anumit context biblic putem gasi explicatia provenientei sale.<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Cuv\u00e2ntul \u201ea pipernici\u201c este un cuv\u00e2nt important \u00een economia limbii, mai ales \u00een trecut, dar si astazi, cu numeroase derivate: piperniceala, pipernicie, pipernicire, pipernicit. <\/strong><\/em><br \/>\nSa amintim, mai \u00eent\u00e2i, definitia din DEX: \u201evb. IV Refl. (despre animale, plante sau parti ale lor) A se opri din crestere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor conditii neprielnice) &#8211; Et.nec.\u201c<br \/>\nPentru a gasi originea acestui cuv\u00e2nt obscur voi proceda tot pe dibuite, invoc\u00e2nd nu unul, ci doua pasaje din Sf\u00e2nta Scriptura, deoarece cred ca si de data asta avem de-a face cu un proces de interferenta a verbelor latinesti \u201eparco, parcere, peperci, parsum\u201c, care \u00eenseamna \u201ea cruta\u201c, si \u201efornico, -are\u201c, care \u00eenseamna \u201ea se desfr\u00e2na\u201c. La intersectia sonurilor si sensurilor acestor doua verbe cred ca sunt satisfacute exigentele unei etimologii plauzibile.<br \/>\nPentru \u00eentelesurile primului verb (cu perf. \u201epeperci\u201c) ne intereseaza, pe l\u00e2nga sensul \u201ea cruta\u201c, sa retinem acceptia \u201ea nu se folosi de ceva\u201c, \u201ea nu recurge la ceva\u201c, din exemplul (luat din dictionarul coordonat de Rodica Ochesanu): \u201elegati venerunt precantes ut ab incendiis parceretur\u201c &#8211; \u201eau venit soli care cereau ca dusmanul sa nu provoace incendii\u201c. De asemenea, de la Gheorghe Gutu retinem \u00eendeosebi sensurile 2 si 3: \u201e 2. \u201ea cruta, a avea grija, a tine seama, a nu distruge\u201c: non mulieribus, non infantibus pepercerunt CAES. \u201en-au crutat nici femeile, nici copiii\u201c; edificiis publicis et privatis pepercit CIC. \u201ea crutat cladirile publice si particulare\u201c si 3. \u201ea se abtine, a renunta, a se lipsi de\u201c &#8211; Neascultarile \u201es-au facut pilde pentru noi, ca sa nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia\u201c (10, 6) &#8211; a \u00eenceta\u201c: illi auxilio peperci CIC. \u201em-am lipsit de acel ajutor\u201c.\u201c<br \/>\n\u00centorc\u00e2ndu-ne la Cartea Sf\u00e2nta, unde credem ca se afla originea cuv\u00e2ntului \u201ea se pipernici\u201c, sa ne oprim la unul dintre cele mai impresionante pasaje biblice, de natura sa lase urme indelebile \u00een sufletul (si limba) credinciosilor, anume: \u201eFacerea, Cap. 22. Isaac adus spre jertfa\u201c. Cum stim, sau ar trebui sa ne amintim, Avraam e gata sa-si sacrifice fiul, dovedind ascultare fata de Dumnezeu, care-i pusese la \u00eencercare credinta. Atunci, \u00eengerul Domnului \u00eei spune (versetul 12): \u201eSa nu-ti ridici m\u00e2na asupra copilului, nici sa nu-i faci vreun rau, caci acum cunosc ca te temi de Dumnezeu si pentru mine n-ai crutat nici pe singurul fiu al tau\u201c. Ridic\u00e2ndu-si ochii, Avraam vede berbecul cu coarnele \u00eencurcate \u00eentr-un tufis si-l aduce jertfa \u00een locul lui Isaac. Atunci, \u00eengerul Domnului striga a doua oara catre Avraam (versetele 16-17): \u201eJuratu-M-am pe Mine \u00censumi, zice Domnul, ca de vreme ce-ai facut aceasta si n-ai crutat nici pe singurul tau fiu, pentru Mine, de aceea te voi binecuv\u00e2nta cu binecuv\u00e2ntarea Mea si voi \u00eenmulti foarte neamul tau.\u201c<br \/>\n\u00cen cele doua pasaje citate, sensul \u201ea cruta\u201c din rom\u00e2na este exprimat \u00een latina prin verbul parco, peperci, pe care \u00eel propun ca etimon (unul dintre etimoane) pentru verbul rom\u00e2nesc \u201ea se pipernici\u201c.<br \/>\nDin \u201eAbrahae obedientia heroica\u201c, 22, 1-19 reproducem, tot fragmentar, versetele 12 ,16 si 17: 12: \u201eNon extendas manum tuam super puerum, neque facias illi quidquam: nunc cognovi quod times Deum, et non pepercisti unigenito filio propter me.\u201c 16-17: \u201ePer memetipsum iuravi, dicit Dominus: quia fecisti hanc rem, et non pepercisti filio tuo unigenito propter me: benedicam tibi, et multiplicabo semen tuum.\u201c<br \/>\nMi se pare ne\u00eendoielnic faptul ca \u00eentelesurile verbului parco, peperci sunt exprimate plenar \u00een acest pasaj. \u00cen momentul \u00een care se verifica infailibil ascultarea lui Avraam si teama lui de Dumnezeu, i se da sansa de a-si salva feciorul nemairecurg\u00e2nd (s.n.) la junghierea lui pe jertfelnic, exact sensul amintit putin mai \u00eenainte din Dictionarul Latin-Rom\u00e2n de Rodica Ochesanu: a nu se folosi de ceva. Sa retinem ca tot \u00een acest pasaj se mai spune ca, dupa ce a jertfit berbecul \u00een locul lui Isaac, Avraam \u201ea numit locul acela Iahve-ire, adica, Dumnezeu poarta de grija (s.n.)\u201c, exact sensul consemnat de Dictionarul lui G. Gutu si pomenit putin mai \u00eenainte: \u201ea avea grija, a tine seama, a nu distruge.\u201c<br \/>\n\u00cen treacat fie spus, corespondentul rom\u00e2nesc al verbului latin parco este \u201ea cruta\u201c, cuv\u00e2nt ce figureaza tot cu et. nec. \u00een DEX.\u00a0 Avem toate motivele sa ne \u00eentrebam de unde ar putea veni. Cred ca l-am putea deriva, fara nicio dificultate, din verbul latinesc crucio, -are care \u00eenseamna \u201ea chinui, a cazni, a rastigni\u201c.<br \/>\nSi tot \u00een treacat cred ca ne putem \u00eentreba daca nu e cumva cea mai buna dovada a sigiliului latin al limbii rom\u00e2ne faptul ca, oarecum fara sa vrem, ca din \u00eent\u00e2mplare, dam peste un alt cuv\u00e2nt important si pe deasupra cu origine necunoscuta, cum este \u201ea cruta\u201c. Mai amintesc faptul ca autorii D.L.R. n-au putut trece peste aparenta dificultate semantica pozitiv &#8211; negativ, \u00een realitate usor de depasit daca acceptam scurtcircuitarea foarte probabila si chiar frecventa \u00een cazul unor cuvinte care exprima (la forma pozitiva a verbului) \u00eencetarea sau renuntarea de a sav\u00e2rsi o anumita actiune. \u00cen asemenea cazuri se poate produce o activare simultana a extremelor sferei semantice, \u00eengaduind lesne atingerea si intersanjabilitatea celor doi poli ai opozitiei. Doua negatii \u00eensumate\u00a0 (una de sens, cealalta gramaticala) pot da o afirmatie. Sau invers.<br \/>\nCum vedem, \u00een trecerea de la latina la rom\u00e2na, cu avatarurile cunoscute ale latinei dunarene, exista \u00een acest caz o continuitate numai \u00een spirit, nu si \u00een litera: non pepercit devine \u201en-a crutat\u201c, dar, \u00een pofida rupturii de transmisie si \u00eenlocuirii unui cuv\u00e2nt cu altul (am\u00e2ndoua latinesti), s-a pastrat totusi, ca o reminiscenta, verbul folosit \u00een Vulgata, cu\u00a0 regimul lui de functionare cu tot. Nu \u00eent\u00e2mplator, poate, \u00een rom\u00e2na nu exista adjectivul \u201ecrutator\u201c, ci exista \u00een schimb, si \u00eenca folosit frecvent, adjectivul \u201enecrutator\u201c. Cred ca de aceea \u00een D.L.R. se recurge la o explicatie nu tocmai convingatoare, propun\u00e2ndu-se timid derivarea verbului \u201ea cruta\u201c din adj. lat. curtus, -a, -um \u201escurtat, mutilat\u201c: \u201eDupa cum arata si serbo-croatul skrt \u201ezg\u00e2rcit\u201c, se pare ca (s.n.) \u00een latinitatea estica curtus primeste si \u00eentelesul de \u201eeconom\u201c, \u00eenc\u00e2t un derivat *curtio, -are\u00a0 putea \u00eensemna \u201ea fi zg\u00e2rcit, str\u00e2ns la punga\u201c\u201e. Dupa care se adauga, cu titlul de ipoteza cu un grad si mai redus de plauzibilitate: \u201eMai putin probabil e ca ar fi sa plecam de la un *crucio, -are, derivat din crux, cu sensul de \u201ea aseza crucis\u201e, bunaoara snopii de gr\u00e2u, spre a-i scuti de stricaciune.\u201c<br \/>\nCredem \u00eensa ca nu e nevoie de aceasta complicata si putin probabila evolutie semantica, invoc\u00e2nd un sens neatestat al unui (de ce ipotetic?) *cruciare, c\u00e2nd verbul crucio, -are exista, cu sensul aratat mai \u00eenainte \u201ea chinui\u201c si c\u00e2nd, pe deasupra, gasim lesne exemple graitoare (Gutu): ne cruciatur filius, quid dabis? CIC. \u201ece vei da, sa nu-ti fie torturat fiul?\u201c.<br \/>\nDar sa revenim, dupa aceasta scurta paranteza, la celalalt verb latin, al carui aspect sonor \u00eentregeste derivarea lui \u201ea se pipernici\u201c din parco, peperci, si anume fornico, -are (\u201ea se desfr\u00e2na\u201c din latina crestina), pe care \u00eel \u00eent\u00e2lnim \u00eentr-un context foarte convingator pentru aceasta \u00eentregire deopotriva sonora si semantica. L-am aflat \u00een I. \u201eCorinteni\u201c, 10, 6-13, \u00een care ni se arata cum iudeii, \u00een pustiu, au cunoscut \u201edreapta asprime a lui Dumnezeu\u201c. Printre interdictiile adresate credinciosilor spre a nu \u201ecadea\u201c si ei precum aceia si a nu pierde, din aceeasi pricina, bunavointa Domnului &#8211; Neascultarile \u201es-au facut pilde pentru noi, ca sa nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia\u201c (10, 6) &#8211; figureaza pacatul desfr\u00e2narii: \u00cen 10, 8: \u201eNici sa nu ne desfr\u00e2nam, cum s-au desfr\u00e2nat unii dintre ei si au cazut, \u00eentr-o zi, douazeci si trei de mii.\u201c \u201eNeque fornicemur, sicut quidam ex ipsi fornicati sunt, et ceciderunt una die viginti tria millia.\u201c<br \/>\n\u00cen \u00eencheiere, cred ca suntem \u00eendreptatiti sa presupunem ca \u00een cele doua contexte biblice, din \u00eencrucisarea \u00eendemnului restrictiv (neque fornicemur \u201esa nu ne desfr\u00e2nam\u201c) cu constatarea din primul pasaj citat (non pepercisti \u201en-ai crutat\u201c) poate proveni, fara dificultati, cuv\u00e2ntul rom\u00e2nesc \u201ea se pipernici\u201c. Prin alaturarea lui non pepercisti cu neque fornicemur se poate \u00eentregi un nou corp fonetic: peper(cisti)+(for)nice(mur), din care limba rom\u00e2na a alcatuit cuv\u00e2ntul \u201ea pipernici\u201c. Avraam, care, din ascultare fata de Dumnezeu, era gata sa nu-si crute feciorul, l-a salvat tocmai prin aceasta ascultare, pentru ca Dumnezeu i-a purtat de grija si l-a crutat pe Isaac. Iar din pasajul al doilea (I. \u201eCorinteni\u201c, 10, 6-13) se retine cu spaima primejdia de moarte a desfr\u00e2narii prin pilda celor douazeci si trei de mii, care, ne\u00eenfr\u00e2n\u00e2ndu-si poftele trupesti, au pierit cu totii \u00eentr-o singura zi. Asadar, cine se desfr\u00e2neaza risca sa se piperniceasca!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Sa ne oprim la cuv\u00e2ntul \u201ea (se) pipernici\u201c, cu origine obscura (et. nec. \u00een DEX), pentru ca, la fel ca \u201ea st\u00e2lci\u201c, \u201ea st\u00e2rci\u201c, \u201ea sc\u00e2lcia\u201c si \u201ea sluti\u201c, pe care le-am derivat din lat. \u201estultus\u201c \u00eentr-o acceptie speciala (I. Corinteni, 1,18-21), cred ca si \u00een acest caz numai \u00eentr-un anumit context biblic putem gasi&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-vine-%e2%80%9ea-se-pipernici%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De unde vine \u201ea se pipernici\u201c?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5557,5558,5560,5559],"class_list":["post-7708","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-a-se-pipernici","tag-definitii-cuvinte","tag-etimologie-expresii","tag-sensuri-ale-cuvintelor"],"views":2808,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7708","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7708"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7708\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7708"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7708"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7708"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}