{"id":7667,"date":"2011-05-05T11:54:06","date_gmt":"2011-05-05T09:54:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7667"},"modified":"2011-05-05T11:56:28","modified_gmt":"2011-05-05T09:56:28","slug":"despre-atotputernicele-meme-viata-ideilor-care-ne-conduc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-atotputernicele-meme-viata-ideilor-care-ne-conduc\/","title":{"rendered":"Despre atotputernicele meme: viata ideilor care ne conduc"},"content":{"rendered":"<blockquote><p>\u201eSmithsonian Magazine\u201c<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p>\u201eCeea ce se afla in inima fiecarei fapturi insufletite nu e un foc, nici rasuflarea fierbinte, nici \u00abo sc\u00e2nteie de viata\u00bb. E informatia, sunt cuvintele, instructiunile\u201c, scrie James Gleick in \u201eSmithsonian Magazine\u201c, cit\u00e2ndu-l pe biologul evolutionist Richard Dawkins. Ideile, arata Gelick, functioneaza precum organismele vii: tind sa isi conserve structura si sa se inmulteasca si, mai mult, pot evolua si sunt supuse selectiei naturale. Lumea lor e invizibila, dar cu totii traim sub umbrela ei: asa cum biosfera se intinde deasupra lumii formata din materia neinsufletita, la fel un regat abstract \u2013 cel al ideilor \u2013 se desfasoara deasupra biosferei.<br \/>\nIdeile se rasp\u00e2ndesc cu o putere incredibila si contagioasa; mai mult, ele sunt, conform neurofiziologului Roger Sperry, citat de Gleick, la fel de reale precum neuronii pe care ii locuiesc. \u201eIdeile provoaca idei si ajuta la aparitia unor idei noi. Interactioneaza unele cu celelalte si cu alte forte mentale din acelasi creier, din creiere invecinate si, multumita comunicatiilor globale, din creiere straine, aflate la mare distanta\u201c.<br \/>\nCel care a facut saltul ipotetic de la evolutia genelor la evolutia ideilor a fost Richard Dawkins. Pornind de la o regula de baza \u2013 \u201eorice forma de viata evolueaza prin supravietuirea diferentiata a unor entitati capabile sa se reproduca\u201c \u2013 Dawkins a dedus existenta unor entitati acorporale, care se comporta precum organismele vii. Aceste entitati \u2013 memele \u2013 ar evolua intr-o supa primordiala reprezentata de cultura umana, s-ar perpetua prin intermediul limbajului, iar terenul in care s-ar reproduce ar fi chiar creierul uman.<br \/>\n\u201eMemele se propaga sarind de la un creier la altul printr-un proces care, intr-un sens foarte larg, poate fi numit imitatie\u201c, scrie Dawkins. Ele concureaza unele cu celelalte pentru a avea acces la resurse limitate: timp de g\u00e2ndire sau largire de banda a creierului; cele mai multe concureaza pentru atentie. Ideile pot fi meme: credinta ca Pam\u00e2ntul se roteste in jurul Soarelui concureaza pentru supravietuire cu alte credinte din aceeasi categorie; valoarea de adevar conteaza, dar e doar una dintre multele calitati cu care memele se lupta intre ele. Melodiile pot fi meme, dovada ca unele c\u00e2ntecele ne b\u00e2ntuie mintile, de multe generatii; lozincile pot fi meme, iar \u201esupravietuirea celui mai puternic\u201c, care a avut si numeroase mutatii, e o mema de succes; imaginile pot fi, la r\u00e2ndul lor, meme, s.a.<br \/>\n\u201eMemele apar in creierele umane si calatoresc in afara lor, stabilind capete de pod pe h\u00e2rtie, pe celuloid, pe siliciu si oriunde poate ajunge informatia. Ele nu trebuie privite drept particule elementare, ci drept organisme\u201c, scrie James Gleick. \u201eNumarul trei nu e o mema; nici culoarea albastra, nici un g\u00e2nd simplu, asa cum o singura nucleotida nu poate fi o gena. Memele sunt unitati complexe, distincte si memorabile \u2013 unitati cu puterea de a dainui\u201c.<br \/>\nIn cea mai mare parte a istoriei omenesti memele au existat in stare libera; principalul lor mod de transmitere s-a numit \u201ede la gura la gura\u201c. Mai t\u00e2rziu, au reusit sa se fixeze intr-o substanta solida: tabelele de lut, peretii pesterilor, foile de h\u00e2rtie. Acum, se rasp\u00e2ndesc prin releele de radio si prin retelele digitale. \u201eMemele pot fi povesti, retete, abilitati, legende si mode. Le copiem, fiecare dintre noi. Ca varianta, conform perspectivei axate pe meme a lui Dawkins, se copiaza singure\u201c, arata Gleick. O mema devine, astfel, \u201eun pachet de informatii cu atitudine\u201c. C\u00e2nd vorbim despre \u201ea lupta pentru un principiu\u201c sau \u201ea muri pentru o idee\u201c, s-ar putea sa vorbim la un mod mult mai literal dec\u00e2t ne dam seama.<br \/>\nAnalogia cu bolile si epidemiile vine de la sine. \u201eEpoca noastra e una a lucrurilor virale, scrie James Gleick. Educatie virala, marketing viral, networking, emailuri si videoclipuri virale. Cercetatorii care studiaza Internetul ca mediu folosesc nu numai limbajul, dar si principiile matematice ale epidemiologiei\u201c. Scrisorile inlantuite \u2013 o forma virala mai veche dec\u00e2t Internetul \u2013 sunt, in bioinformatica, un obiect de studiu in sine. Scopul unei scrisori inlantuite e perpetuarea; singurul mesaj al unei asemenea scrisori e \u201eCopiaza-ma!\u201c. Precum o gena, o astfel de scrisoare are in jur de 2000 de caractere; precum un virus puternic, scrisoarea ameninta sa te ucida si te obliga astfel s-o transmiti \u201eprietenilor si cunoscutilor\u201c;\u00a0 precum o trasatura ereditara, promite tot felul de foloase at\u00e2t pentru tine, c\u00e2t si pentru cei carora le-o vei transmite. Precum genomurile, scrisorile inlantuite sunt, se pare, supuse selectiei naturale.<br \/>\nO sursa de rezistenta in fata teoriei memelor e constiinta ca acestea ne-ar controla, de fapt, pe noi: nu era suficient sa ni se spuna ca o persoana nu e altceva dec\u00e2t mijlocul prin care o gena poate fabrica alte gene; acum oamenii trebuie sa se considere si vehicule de propagare pentru meme. Cine conduce, conform acestei teorii \u2013 noi sau memele?<br \/>\nStiinta memelor a evoluat, in ultimele decenii, destul de lent. \u201eGenele cel putin au o baza in substanta fizica\u201c, scrie Gleick. \u201eMemele sunt abstracte, intangibile si nu pot fi masurate. Genele se reproduc cu o fidelitate quasi-perfecta, iar evolutia depinde de acest fapt (\u2026). Memele sunt rareori copiate in mod exact; granitele lor sunt mereu difuze, si se schimba cu o flexibilitate salbatica, ce ar fi fatala in biologie\u201c. Primele cinci note din \u201eSimfonia a cincea a lui Beethoven\u201c sunt o mema; Odiseea lui Homer, sau cel putin ideea de odisee, e o alta, alaturi de roata, de antisemitism si de sistemele de scriere.<br \/>\nOdata cu mass-media si cu reteaua globala, memele au gasit noi medii de incubare, extrem de propice. Retelele de socializare, Facebook-ul si Twitter-ul au generat noi meme si noi epidemii. Un exemplu e mesajul \u201eUneori imi vine sa copiez statutul altcuiva, cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt, sa vad daca persoana se prinde\u201c, copiat pe Facebook de zeci de mii de utilizatori.<br \/>\n\u201eAcum am devenit constienti de nenumaratele specii de informatii care exista in jurul nostru\u201c, scrie James Gleick. \u201eLe dam denumiri sardonice, ca si cum am vrea sa ne linistim, ca intelegem: legende urbane si povesti v\u00e2natoresti. Le tinem in viata in fermele de servere, cu aer conditionat. Dar nu putem sa le stap\u00e2nim. C\u00e2nd un c\u00e2ntecel ne persista in ureche, sau un moft da moda peste cap, sau o farsa troneaza peste chaturile din toata lumea timp de luni intregi, pentru a disparea la fel de repede precum a aparut, cine e stap\u00e2nul si cine e sclavul?\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eSmithsonian Magazine\u201c &nbsp; \u201eCeea ce se afla in inima fiecarei fapturi insufletite nu e un foc, nici rasuflarea fierbinte, nici \u00abo sc\u00e2nteie de viata\u00bb. E informatia, sunt cuvintele, instructiunile\u201c, scrie James Gleick in \u201eSmithsonian Magazine\u201c, cit\u00e2ndu-l pe biologul evolutionist Richard Dawkins. Ideile, arata Gelick, functioneaza precum organismele vii: tind sa isi conserve structura si sa&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-atotputernicele-meme-viata-ideilor-care-ne-conduc\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Despre atotputernicele meme: viata ideilor care ne conduc<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[5528,5532,5534,5529,5533,5531,5530,5535],"class_list":["post-7667","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-smithsonian-magazine","tag-cuvintele","tag-evolutia-ideii","tag-idei","tag-ideile","tag-informatia","tag-meme","tag-memele-ca-entitati-acorporale"],"views":1808,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7667","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7667"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7667\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7667"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7667"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7667"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}