{"id":7664,"date":"2011-05-05T11:52:28","date_gmt":"2011-05-05T09:52:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7664"},"modified":"2011-05-05T11:52:49","modified_gmt":"2011-05-05T09:52:49","slug":"linistea-colosului-14","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/linistea-colosului-14\/","title":{"rendered":"Linistea colosului (14)"},"content":{"rendered":"<p>Zgomotul marilor fapte continua sa rasune \u00een urechea eroului si dupa ce batalia s-a sf\u00e2rsit. \u00cen urma finalei de la Melbourne, pierduta, ce-i drept, \u00een fata lui Novak Djokovici, multi s-au asteptat ca atletul de culoare sa intre \u00eentr-o binemeritata hibernare. Solid si masiv, bun sprinter, dar maratonist nefericit, Jo, precum intuiau nu putini comentatori, \u00eesi traise momentul sau de glorie la Antipozi, \u00eensa nu era deloc clar daca va putea sa reediteze clipele marete de pe Rod Laver Arena. Iarna australa avea sa ram\u00e2na o amintire \u2013 sau avea sa-si afle o continuitate, devenind un episod al unui serial cu mai multe volute de asemenea calibru? Acestea erau \u00eentrebarile cu care Jo se \u00eentorcea \u00een Europa.<br \/>\nFireste, Tsonga n-a dat raspuns instantaneu. El nu era (si nici nu a devenit) vreun Federer sau Nadal. Permanenta nu era tocmai o trasatura de capat\u00e2i a sa. Ca orice nostalgic al junglei, Jo-Wilfried, chiar daca n-a calcat niciodata prin padurile congoleze, simtea nevoia unui bioritm mai caldicel, mai asezonat cu clipe de respiro si cu retrageri, voite sau nu, nici nu conteaza, \u00eentr-un fel de dolce far niente regenerator de energii. Mentalul sau, desi specific unui \u201epradator\u201c, daca e sa ne luam dupa stilul de joc, violent si orientat spre fileu, cu servicii constant peste 220 km\/ora, este mai lenes ori poate mai inventiv, mai dedat la boemie si reverie, dupa care urmeaza, ca un raget de leu pornit la v\u00e2natoare, trezirea. O desteptare de care adversarii se tem, dar pe care publicul o \u00eendrageste&#8230;<br \/>\nDupa piscul numit Australian Open 2008, elevul lui Winogradsky a cochetat cu performanta, dar \u00eenteleasa dupa puterile si nevoile sale: una punctiforma, chiar daca autentica. Asa ca \u00een acelasi an el cucereste doua turnee la simplu, cele dint\u00e2i \u00een cariera. \u00cen primul, pe indoor-ul de la Bangkok, Thailanda, el \u00eesi ia revansa \u00een fata s\u00e2rbului Djokovici, cel care-i suflase cupa la Melbourne (7-6, 6-4). Apoi, urc\u00e2nd la altitudine, triumfa la Paris-Bercy, al doilea mare turneu al Frantei ca importanta, dupa Roland Garros, smulg\u00e2ndu-i trofeul campionului de mai an, argentinianul David Nalbandian (6-3, 4-6, 6-4). Sala, cu hard-ul sau mochetat, se potrivea de minune acestui tenisman francez de mare viteza, cu reactii explozive si dreapta plata monumentala. Termina anul \u00een Top Ten, fapt de mare bucurie pentru sine, cu toate ca rateaza calificarea pentru Turneul Campionilor de la Shanghai.<br \/>\n2009 nu este deloc un an rau pentru francez. El c\u00e2stiga la \u00eenceputul anului turneul de la Johannesburg, Africa de Sud, \u00eenving\u00e2nd un compatriot, pe Jeremy Chardy (6-4, 7-6), si traieste bucuria de a calca pentru prima oara pe pam\u00e2nt african. Anterior, se calificase \u00een sferturi la Australian Open, fiind \u00eenfr\u00e2nt de un Fernando Verdasco \u00een forma de zile mari, cu trei la unu la seturi. Sigur, finala din 2008 parea acum foarte departe, aproape un vis frumos, dar nici aceasta iesire \u00een ultimii opt nu era deloc o performanta de lepadat. \u00cen sala, la Marseille, \u00eel elimina \u00een semifinala pe Djokovici (6-4, 7-6), iar finala o c\u00e2stiga \u00een fata altui compatriot si coleg \u00een echipa de Cupa Davis, Micha\u00ebl Llodra (7-5, 7-6). La Roland Garros atinge optimile de finala, fiind oprit de unul dintre viitorii semifinalisti, Juan Martin del Potro, iar pe hard-ul canadian de la Toronto \u00eel \u00eenvinge, \u00een sf\u00e2rsit, pe marele Federer (7-6, 1-6, 7-6), \u00eentr-un meci nerecomandat cardiacilor. La US Open face optimi, fiind stopat de Gonzalez, pentru a c\u00e2stiga apoi pe hard-ul de la Tokyo \u00een fata lui Iujn\u00e2i (6-3, 6-3).<br \/>\n\u00cen 2010 se califica din nou \u00eentr-o faza superioara la Aussie Open, se pare Grand Slam-ul sau favorit, dupa ce-l pune la respect pe \u201enasul\u201c lui din finala anului 2008, Nole Djokovici, \u00een urma unei partide pe muchie de cutit (7-6, 6-7, 1-6, 6-3, 6-1). Jo este optimist \u00eenaintea semifinalei contra lui Roger Federer, caci are proaspat \u00een memorie sfertul Masters Series-ului canadian. \u00censa nici un meci nu seamana cu altul, iar elvetianul \u00eei tine o adevarata prelegere de tenis (6-2, 6-3, 6-2). Tsonga se califica \u00een optimi la Roland Garros, unde abandoneaza \u00een fata lui Iujn\u00e2i, din cauza unei accidentari, si face sfert de finala la Wimbledon, fiind \u00eenvins cu trei la unu de Andy Murray, favoritul gazdelor, dupa o partida extrem de spectaculoasa, tipica, \u00een fond, pentru o confruntare \u00eentre stiluri foarte diferite. Desi ajuta pe parcurs nationala \u201ecocosului galic\u201c sa se califice \u00een finala Cupei Davis, la Belgrad, contra Serbiei, el absenteaza \u00een runda ultima din pricina unei probleme la ligamentul anterior \u00eencrucisat al genunchiului drept.<br \/>\n2011 nu este un an prea fast pentru francez. Se grabeste sa ofere o surpriza la Melbourne, fiind eliminat \u00een cinci manse de catre ucraineanul-minune Olexandr Dolgopolov jr., \u00een turul III, apoi pierde finala turneului de sala de la Rotterdam \u00een fata lui Robin S\u00f6derling (3-6, 6-3, 3-6). \u00cen rest, nimic de semnalat. Poate doar faptul, decisiv si semnificativ, \u00een ultima instanta, ca dupa Masters Series-ul de la Miami, Jo anunta oficial despartirea sa de \u00c9ric Winogradsky, omul care i-a fost alaturi vreme de sapte ani, neezit\u00e2nd sa-l antureze si sa-l crediteze cu \u00eencredere atunci c\u00e2nd majoritatea tehnicienilor si gazetarilor de profil \u00eei c\u00e2ntau prohodul. Motivatia acestui gest nu a fost una clara, dar e de presupus ca \u00eentre cei doi, sportiv si antrenor, relatia, desi buna, nu mai putea stimula performanta. \u00cen definitiv, \u00een lumea tenisului pro, asemenea amiabile divorturi sunt frecvente, o schimbare fiind de multe ori benefica pentru tenisman. Ma rog, schimbarea poate fi o conditie a noutatii ce predispune la performanta, dar din pacate nu e si singura conditie. \u00cen cazul lui, Jo ram\u00e2ne de vazut&#8230;<br \/>\nCartea lui Claude Moreau, \u201eJo-Wilfried Tsonga. La force tranquille\u201c, nu se \u00eencheie cu aceste din urma informatii. Nici nu avea cum, ea fiind publicata la finele lui 2008, anul exploziei tenisistice a sportivului sarthez. Completarile si aducerea la zi a rezultatelor \u00eemi apartin, la fel si multe dintre interpretari ori comentarii. Una peste alta, scrierea citata are meritul de a fi portretizat cu mult talent si prin intermediul unei retorici speciale pe unul dintre cei mai mari jucatori francezi din toate timpurile. Oricum, al doilea ca valoare si performante dupa Yanick Noah si, deocamdata, evident cu o clasa peste Ga\u00ebl Monfils, alt imens talent irosit copilareste. Ma refer, natural, la marii tenismani francezi cu radacini africane&#8230;<br \/>\nDesigur, Jo-Wilfried nu se ridica la statura unor Henri Cochet, Ren\u00e9 Lacoste, Jean Borotra, Toto Brugnon si Marcel Bernard. Erau si alte vremuri acelea c\u00e2nd celebrii muschetari dominau lumea tenisului mondial ani la r\u00e2nd. \u00censa Jo are un alt merit: el a aratat tuturor copiilor din suburbiile si ghetourile marilor orase franceze ca vointa, \u00eensotita de talent, inteligenta si buna-crestere pot fi decisive \u00eentr-o cariera la cel mai \u00eenalt nivel, indiferent de culoarea pielii, indiferent de origini. Pentru toate aceste lucruri, pentru moralitatea si modestia caracterului sau, dar si pentru spectaculozitatea tenisului pe care-l practica, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, pentru stralucitoarele sale rezultate, fiul lui \u201epapa Didier\u201c merita sa fie respectat si, de ce nu, chiar iubit. Mie unul mi-e foarte drag Jo&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Zgomotul marilor fapte continua sa rasune \u00een urechea eroului si dupa ce batalia s-a sf\u00e2rsit. \u00cen urma finalei de la Melbourne, pierduta, ce-i drept, \u00een fata lui Novak Djokovici, multi s-au asteptat ca atletul de culoare sa intre \u00eentr-o binemeritata hibernare. Solid si masiv, bun sprinter, dar maratonist nefericit, Jo, precum intuiau nu putini comentatori,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/linistea-colosului-14\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Linistea colosului (14)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5527],"class_list":["post-7664","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-tsonga-biografie"],"views":1352,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7664","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7664"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7664\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7664"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7664"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7664"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}