Am \u00eencercat, saptam\u00e2na trecuta, sa evoc aventurile prin care au trecut institutia si cladirile destinate Muzeului National de Istorie. Povesti similare s-ar putea spune despre multe alte muzee din Rom\u00e2nia. Desigur, tara noastra nu constituie o exceptie \u00een Europa. Din Bulgaria p\u00e2na \u00een Franta, guvernantii au decis, adeseori, mutarea, comasarea, \u00eenfiintarea sau desfiintarea unor muzee, invoc\u00e2nd, \u00eentotdeauna, interesul public drept singura ratiune a deciziilor pe care le luau. Uneori, a fost vorba despre \u00eencercarea de a oferi, unor grupuri sociale, economice sau etnice, un grad mai mare de vizibilitate sau o compensatie. Alteori, \u00een joc s-au aflat doar orgolii personale, dorinta unor oameni de a-si lega numele de o institutie, \u00een speranta dob\u00e2ndirii unui prestigiu nemuritor. Este, cu siguranta, dificil de hotar\u00e2t de c\u00e2te muzee aflate \u00een proprietate publica ar trebui sa aiba o tara si, mai ales, care ar trebui sa fie specificul acestora, pentru ca, \u00eenainte de orice, muzeele ar trebui sa \u00eemplineasca o nevoie sociala, de punere \u00een valoare a unui patrimoniu cultural. Uneori, totusi, este greu de stabilit daca patrimoniul \u00een cauza exista \u00een realitate. Au existat, \u00een Rom\u00e2nia, de exemplu, un muzeu al relatiilor dintre Rom\u00e2nia si Rusia, precum si un muzeu dedicat lui Lenin si Stalin. Evident, acestea nu erau muzee, \u00een sensul adevarat al termenului; nu expuneau un patrimoniu cultural, ci erau doar niste \u00eencropiri propagandistice, realizate, asa cum spuneau muzeografii, doar din pap si h\u00e2rtie \u2013 adica, fara obiecte autentice si cu valoare culturala. Interesul politic, al ocupantului sovietic si al grupului dictatorial de la Bucuresti, supus umil al dictatorului de la Kremlin, era suficient, pentru a justifica \u00eenfiintarea unor asemenea institutii, \u00een vreme ce vechiul muzeu de \u201earta nationala\u201c, \u00eenfiintat \u00een 1906, \u00eentr-o cladire ce \u00eei era dedicata, de la \u00eenceput, era exilat \u00eentr-un palat frumos, dar total insuficient pentru etalarea fantasticei colectii detinute, \u00eenainte ca, \u00een 1978, sa fie desfiintat cu totul, fiind unificat cu ceva mai t\u00e2narul Muzeu al Satului (care luase nastere \u00een 1936). Multe muzee bucurestene au avut, de altfel, de suferit, \u00een acei ani, de dupa cutremurul din 1977, utilizat drept \u201ejustificare\u201c pentru masurile de desfiintare si transformare a unor muzee. Muzeul Enescu, de exemplu, a fost \u00eenchis, urmarindu-se transformarea lui \u00eentr-un \u201emuzeu al muzicii rom\u00e2nesti\u201c (cu nesocotirea actului de donatie a Marucai Enescu!), care urma sa prezinte un fel de istorie a muzicii pe teritoriul Rom\u00e2niei, \u00eencep\u00e2nd de la c\u00e2teva figurine neolitice si \u00eencheind cu o sala rezervata Festivalului \u201eC\u00e2ntarea Rom\u00e2niei\u201c. Numeroase colectii de arta, rasp\u00e2ndite peste tot, \u00een oras, au fost unificate \u00eentre-un muzeu \u201eal colectiilor\u201c, iar \u00een Palatul Stirbey, dupa desfiintarea Muzeului de Arta Populara, a fost \u00eenfiintat un muzeu al \u201esticlei si ceramicii\u201c, dupa cum s-a spus, la initiativa sotiei dictatorului. Revenirea la normalitate, \u00een 1990, a fost nu doar o reactie \u2013 usor de \u00eenteles, de altfel \u2013 de negare a unor decizii aberante ale fostului regim politic, ci si un act reparator pentru patrimoniul cultural colectionat, cu imense eforturi, de-a lungul multor decenii.
\nAm mai discutat, \u00een paginile acestei reviste, despre c\u00e2teva dintre ideile vehiculate \u00een Rom\u00e2nia ultimelor doua decenii, de \u00eenfiintare si desfiintare a unor muzee. Daca desfiintarea Muzeului de Istorie a Partidului Comunist Rom\u00e2n si a Miscarii Revolutionare si Democratice din Rom\u00e2nia (stim, de multa vreme, ca ridiculul nu ucide, iar obiceiul de a conferi denumiri lungi institutiilor pare sa fie un atribut al statelor subdezvoltate: cu c\u00e2t denumirea unui minister este mai lunga, cu at\u00e2t, puteti fi siguri, acel minister este mai putin eficient si necesar) a fost o masura fireasca, nu doar pentru ca era o institutie de pura propaganda, ci si pentru ca era plin de copii si de falsuri, desfiintarea, ulterioara, a altor muzee s-a facut, exclusiv, din asa-zise motive economice si a avut drept declarata menire eficientizarea administrarii patrimoniului. Din pacate, nimeni nu a facut o evaluare a acestor masuri. Ideea de a constitui diverse muzee, de la un \u201emuzeu al comunismului\u201c la un muzeu al \u201erevolutiei din 1989\u201c, face parte, \u00een realitate, din aceeasi categorie de decizii, pentru ca ea nu decurge din firescul punerii \u00een valoare a unui patrimoniu existent, ci din dorinta de a ilustra o idee, cu nu se stie ce mijloace. Nu spun ca nu ar fi posibila organizarea acestor muzee, dar \u00eemi este teama ca ar fi niste reeditari ale fostului muzeu al partidului, din perspectiva opusa. Este evident ca muzeele sunt instrumente ale educatiei si ca este necesar ca at\u00e2t contemporanii, c\u00e2t si urmasii nostri, sa afle adevarul despre perioada dictaturii comuniste, dar nu este la fel de evident cum ar trebui sa arate un asemenea muzeu si ce sa contina el.
\n\u00cen timpul regimului sovietic, \u00een una din vechile biserici ale Chisinaului, a fost organizat un muzeu al \u201eateismului stiintific\u201c. C\u00e2nd
\nl-am vizitat, \u00een 1991 (Uniunea Sovietica exista, \u00eenca, la acea data), am constatat ca era doar o \u00eensiruire de panouri cu fotografii si texte. Muzeul a fost desfiintat de noua putere de la Chisinau, iar biserica a fost resfintita si a reintrat \u00een cult. P\u00e2na atunci, \u00eensa, muzeografii care lucrau acolo, avusesera ideea transformarii muzeului ateismului \u00eentr-un muzeu de istorie a religiilor. Singura lor grija era, firesc, aceea a salvarii propriilor locuri de munca. Interesant este ca inversarea sensului institutiei li se parea una extrem de fireasca. Argumentatia lor era, totusi, justificabila: dupa decenii \u00eentregi de \u00eendoctrinare ateista, nu ar fi normal ca oamenii sa \u00eenvete ceva adevarat despre religie? Tocmai interesul public era invocat de catre muzeografi.
\nRevenind la povestea Muzeului National de Istorie, trebuie sa remarc faptul ca ideea \u00eenfiintarii lui nu a pornit, neaparat, de la respectarea interesului public, ci de la dorinta lui Ceausescu de a-si perpetua puterea. Cu toate acestea, existenta muzeului este, \u00eentr-adevar, o ilustrare a punerii \u00een opera a interesului public. P\u00e2na la urma, muzeul era mai mult dec\u00e2t necesar, iar faptul ca el s-a nascut doar pentru ca dictatorul avea nevoie de \u00eenca un instrument de propaganda este, \u00een momentul de fata, cu totul irelevant.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am \u00eencercat, saptam\u00e2na trecuta, sa evoc aventurile prin care au trecut institutia si cladirile destinate Muzeului National de Istorie. Povesti similare s-ar putea spune despre multe alte muzee din Rom\u00e2nia. Desigur, tara noastra nu constituie o exceptie \u00een Europa. Din Bulgaria p\u00e2na \u00een Franta, guvernantii au decis, adeseori, mutarea, comasarea, \u00eenfiintarea sau desfiintarea unor muzee,… Cite\u0219te mai mult »Interesul public si muzeele (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5522,5523,5521],"class_list":["post-7653","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-gestionarea-muzeelor","tag-interesul-public-si-muzeele","tag-muzee-din-romania"],"views":1428,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7653","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7653"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7653\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7653"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7653"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7653"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}