Absolventa a Universitatii de Arte \u201eNicolae Grigorescu\u201c din Bucuresti, \u00een 2001 (la clasa profesorului Marin Gherasim) si membru U.A.P din 2004, Irina Tanase \u00eentruchipeaza cu brio portretul artistului (vizual) la tinerete. Disponibilitatea pentru experiment, apetenta pentru tehnici diverse, miscarea ca la ea acasa at\u00e2t \u00een spatii de expunere conventionale, c\u00e2t si \u00een cele ce nu ocolesc o anume, cu staif, mondenitate, \u00een underground dar si \u00een galerii cu circuit \u00eenchis, trecerea din poignier de la pictura la desen, fotografie, obiect si de la instalatie la bijuterii sunt atuurile unui creator cu atelier deschis pentru arta vie. Participarea la 44 de expozitii de grup si iesirea \u00een lume cu 5 expozitii personale fac dovada unui proiect cultural ambitios si pe termen lung, pe care Irina Tanase se ambitioneaza sa-l desav\u00e2rseasca lu\u00e2ndu-si parteneri si galeriile selectate cu grija, si publicul interesat de noutatea actului artistic, \u00een intimitatea caruia e primit fara ostentatie si fara ifose.
\nIat-o acum pe Irina Tanase la a sasea personala, gazduita de Atelier 030202 (Sala Noua a Teatrului de Comedie, Strada Sf\u00e2nta Vineri nr. 11, Bucuresti). O expozitie g\u00e2ndita special pentru acest spatiu generos ca dimensiuni, auster, \u00een care orice element lasat la voia \u00eent\u00e2mplarii se \u00eentoarce \u00eenzecit \u00eempotriva celui ce improvizeaza.
\nArtista a transformat Atelierul 030202 \u00eentr-o Camera Alba \u2013 White Room. Sanctuar si alcov deopotriva, \u00eenglob\u00e2nd opt lucrari de mari dimensiuni (acril pe p\u00e2nza) si o instalatie \u00een mijlocul galeriei. Simbiotice, pun\u00e2ndu-se \u00een evidenta reciproc, potent\u00e2ndu-si dus-\u00eentors valentele de construct vizual, de \u00eentreg \u00eenchegat, dar si rafinamentul surprinzator al detaliilor.
\nSpatiul de expunere a devenit o \u00eencapere decupata din realitatea imediata, smulsa efemerului si tabieturilor de serie ale cotidianului. Un sanctuar, cum spuneam, supus tripletei eros-hypnos-thanatos. Cuplul oarecare, mai ascuns, mai dezvaluit \u00eentre cearceafuri albe, devine Cuplul pe care iubirea \u00eel seduce, somnul \u00eel m\u00e2ntuie si caruia moartea \u00eei confirma eternitate. O rafinata tehnica a \u00eenvaluirii, a ambiguitatii, a iesirii din timp si spatiu da senzatia ca lucrarile de pe simeze sunt, de fapt, fragmente de fresca dintr-o cladire afectata de nu se stie ce fel de cataclism, pe care arheologii abia au dezgropat-o, oferind-o privirilor unei altfel de sensibilitati. Si altor asteptari ale tensiunii estetice. Un dormitor pentru oameni care se cred o clipa zei, de la Pompei cetire (\u00eeti vine sa spui), \u00een patul caruia s-a contopit si a ramas, \u00een moarte, pentru totdeauna, Cuplul cu chipuri neindividualizate. Cu fete sterse de brun-galbuiul unor stranii intemperii care le-a ascuns identitatea si le-a daruit o intimitate fara de sf\u00e2rsit.
\nProteica, \u00eenselator aseptica, White Room, Camera Alba a Irinei Tanase este \u00eensa si alcovul \u00een care Cuplul (cuplurile?) intra \u00een mecanica (repetitiva) a actului amoros. Daca fetele ram\u00e2n nedezvaluite, artista pune la bataie \u00eentregul arsenal al unei tehnici de invidiat \u00een ceea ce priveste forta desenului care scoate membrele din amortire. \u00cempletiri, contorsionari, abandonuri molatece, \u00eengemanari neasteptate contrazic apasat atlasul de anatomie, \u00eensa ar putea ilustra fara retineri studiul cu pricina al lui Baltrusaitis. Anamorfozele de alcov ale Irinei Tanase ritmeaza insolite imagerii ale amorului, e adevarat, cobor\u00e2t de pe piedestalul din sanctuar, dar nici o clipa cedat trivialului ori \u00eenchipuirii grosiere suprasaturate de performante… sportive. Amorul care se face \u00een alcovul din Camera Alba are (si) frisonul inocentei ce abia se lasa convertita (ei da!) din poemele anacreontice.
\n\u00cen fine, sanctuarul-alcov are \u00een mijloc un spatiu predilect al visarii, instalatia cu baldachin ca o spuma alb-albastruie si 60 de perne asijderea, brodate chiar de artista si oferite \u00een dar prietenilor. O secventa de basm, un numar de magie al purtatorului de bagheta hypnos care-i \u00eendeamna pe privitori sa experimenteze pe cont propriu visarea \u00een White Room. Care poate fi senina, promitatoare de delicii, dar si de cosmar, deopotriva.
\nCamera Alba, noua personala a Irinei Tanase, este (si) un traseu initiatic. Soft, fara sa se cramponeze de nu stiu ce subtilitati savante. Socului brutal, filozofelii gregare, artista le prefera lectia reflexivitatii. A re-vederii cu ochii minti, dupa ce ai iesit din galerie, a cautarii sensurilor si dupa ce preumblarea prin expozitie s-a \u00eencheiat. Lucrarile ei sunt bune conducatoare de energie catre privitor, fapt atestat si de prezenta lor \u00een colectii particulare din U.S.A, Italia, Peru, Canada, Spania, Olanda, Germania, Belgia si, fireste, Rom\u00e2nia.
\nFie ca expune \u00een ultraselectiva Galerie Mora, la Hotel Hilton, \u00eentr-un spatiu underground, \u00een sediul unei banci sau la Castelul Corvinestilor, Irina Tanase stie sa fie de-acolo, si acolo fiind, sa-si faca arta de neconfundat. White Room, Camera ei Alba se afla, cu siguranta, \u00een topul evenimentelor expozitionale de la Atelier 030202, galerie care, dupa un an si patru luni de la deschidere, s-a impus spectaculos \u00eentre preferatele artistilor (nu numai cei tineri), criticilor si publicului pasionat de artele vizuale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"