{"id":7646,"date":"2011-05-05T11:36:48","date_gmt":"2011-05-05T09:36:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7646"},"modified":"2011-05-05T11:37:07","modified_gmt":"2011-05-05T09:37:07","slug":"the-good-the-bad-and-the-best","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/the-good-the-bad-and-the-best\/","title":{"rendered":"The Good, the Bad and the B’est"},"content":{"rendered":"

Bucharest International Film Festival 2011 (2)<\/strong><\/p>\n

Nu e pentru cine se pregateste: \u201eExit Through the Gift Shop\u201c<\/strong>
\nAcest debut in film al lui Banksy e un documentar cum mie unuia rareori mi-a fost dat sa vad. Cel mai important, nu exista reconstituiri. Povestea o vedem exact asa cum a fost, ca pe un fel de reality show neregizat. Intregul material a fost filmat de protagonistul Thierry Guetta, potrivit conceptiilor lui absolut originale despre cum trebuie sa arate un documentar. Mai precis, operatorul amator nu avea nici cea mai mica intentie sa devina cineast, ci folosind camera precum o extensie naturala a corpului sau, filma toate c\u00e2te i se int\u00e2mplau. Desi se prezenta drept documentarist oricui ii trecea prin g\u00e2nd sa-l intrebe, tipul era pur si simplu un imortalizator in serie, un fel de colectionar. Cum colectioneaza altii timbre sau capace de bere, asa colectiona el casete.
\nIn chip firesc, se str\u00e2ng kilometri de pelicula, pe care Guetta, care intre timp se viseaza deja artist, consimte sa ii predea maestrului Banksy. In filmul rezultat, legenda street art da cu admiratorul sau de pam\u00e2nt.
\nFilmul ridica o intrebare care pune pe g\u00e2nduri (unde incepe si unde se termina arta moderna?) si induce doua concluzii: pasiunile prietenilor se pot dovedi contagioase si orice inregistrare poate fi deturnata de la scopul ei initial.
\nCam asa a facut si Andrei Ujica cu Nicolae Ceausescu, un alt megaloman care se pricepea la arta. Din fericire pentru el, pe Guetta l-au crutat detractorii, cel putin deocamdata.
\nGuantanawood: \u201eFour Lions\u201c<\/strong>
\nCei patru lei ai lui Christopher Morris fac pentru musulmani ceea ce Borat facea, cu c\u00e2tiva ani in urma, pentru Kazahstan. Din ratiuni evidente, poanta este destinata oricui, numai musulmanilor nu. Pentru ei, filmul probabil ca are la fel de mult haz precum \u201eBirth of a Nation\u201c al lui D. W. Griffith pentru negri. Principala resursa de umor a filmului rezida in aceea ca Omar, Waj, Barry si Faisal lupta cu civilizatia McDonalds si fac parte din ea in acelasi timp, critic\u00e2nd imperialismul britanic intr-o engleza de strada intotdeauna impecabila. Netoti in cel mai inalt grad, devin martiri mai mult din int\u00e2mplare dec\u00e2t din convingere, arunc\u00e2ndu-se in aer c\u00e2nd ei insisi se asteapta mai putin.
\nAlegerea de a trata in aceasta cheie un asemenea subiect are delicatetea publicarii caricaturilor cu profetul Mahomed in ziarul danez \u201eJyllands-Posten\u201c si subtilitatea videoclipului \u201eWithout Me\u201c al lui Eminem, in care bardul cu parul balai din Missouri il maimutareste pe Osama bin Laden. Desenele umoristice ale caricaturistilor danezi au declansat in septembrie 2005 o dezbatere aprinsa privind dreptul la libera exprimare. Disputa s-a transat cu incendierea mai multor ambasade, cu marsuri de protest si cu victime umane. Ceea ce s-a zis mai putin e ca a ironiza, sau mai bine zis a face misto de o religie nu e un lucru care nu se face pentru ca celalalt te poate contrazice cu mitraliera; a lua in tab\u00e2rca o credinta e inainte de toate de prost-gust.
\nDin acest motiv, \u201eFour Lions\u201c e asemeni unui banc care ar fi putut fi amuzant, dar care e at\u00e2t de porcos, inc\u00e2t poanta trece pe l\u00e2nga tine.
\nColosalul Depardieu: \u201eMammuth\u201c<\/strong>
\nFilmul lui Benoit Del\u00e9pine si Gustave de Kevern incepe ca un tablou sumbru al unei realitati sociale pe masura, continua cu ceva elemente de realism magic, devine road movie in toata regula si se termina ca delir hippie.
\nIn tot acest talmes-balmes, unele piste nu sunt duse p\u00e2na la capat, in timp ce altele nu sunt explicate deloc. Protagonistul se transforma tam-nisam din bruta in poet, desi ar putea la fel de bine ca in aceasta ultima ipostaza sa fie un impostor (sau dimpotriva, se poate sa nu fi fost niciodata o bruta, ci doar asa sa ne fi parut noua, datorita staturii impunatoare si a faptului ca foarte locvace nu este). Misterul lui Isabelle Adjani, care apare din c\u00e2nd in c\u00e2nd m\u00e2njita toata de s\u00e2nge, ni se dezvaluie intr-un t\u00e2rziu intr-o rezolvare departe de a fi originala. Motivul asta al miresei moarte (sau al aproape miresei, in cazul de fata) l-am mai int\u00e2lnit de Dumnezeu stie c\u00e2te ori. De fiecare data, tot kitsch a fost.
\nExista in terminologia americana un termen care descrie cel mai bine ce vrea sa fie si ce este \u201eMammuth\u201c. Mai mult dec\u00e2t road movie, critica sociala sau eseu, acest film mic care ii ofera lui Depardieu un rol mare e ceea ce se cheama un feel good movie. Unul care isi face treaba at\u00e2t de bine inc\u00e2t toate exagerarile, toate tusele nesigure si toate inconsecventele nu dispar, dar nici nu mai conteaza.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bucharest International Film Festival 2011 (2) Nu e pentru cine se pregateste: \u201eExit Through the Gift Shop\u201c Acest debut in film al lui Banksy e un documentar cum mie unuia rareori mi-a fost dat sa vad. Cel mai important, nu exista reconstituiri. Povestea o vedem exact asa cum a fost, ca pe un fel de… Cite\u0219te mai mult »The Good, the Bad and the B’est<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5516,5515,5517,5444,4252,83],"class_list":["post-7646","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-exit-through-the-gift-shop","tag-four-lions","tag-mammuth","tag-bucharest-international-film-festival","tag-festival-cinematografic","tag-film"],"views":2418,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7646","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7646"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7646\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7646"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7646"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7646"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}