{"id":7634,"date":"2011-05-05T11:25:40","date_gmt":"2011-05-05T09:25:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7634"},"modified":"2011-05-05T11:26:28","modified_gmt":"2011-05-05T09:26:28","slug":"despre-vechea-si-noua-%e2%80%9estultitia%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-vechea-si-noua-%e2%80%9estultitia%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Despre vechea si noua \u201estultitia\u201c"},"content":{"rendered":"<p>Desigur, e vorba despre \u201estultitia\u201c din pasajul biblic \u201eAu n-au dovedit Dumnezeu nebuna (s.n.) \u00eentelepciunea lumii acesteia?\u201c \u00cen \u00eencheierea articolului precedent avansam ipoteza ca verbul \u201ea st\u00e2rpi\u201c (dupa DEX, din adj. \u201esterp\u201c, cu etimologie necunoscuta) ar putea proveni din \u00eencrucisarea lui \u201estultus\u201c (I, Corinteni, 1, 18-25), cu \u201estirpitus\u201c \u2013 \u201e\u00een mod radical, din radacina\u201c.<\/p>\n<p>Pasim, cum se vede din aceasta presupusa interferenta, pe un teren nu tocmai ferm, un teren al confluentelor de r\u00e2uri cu ob\u00e2rsii diferite, cu ape de aductiune, viituri si zagazuri care complica filiatia, impun\u00e2ndu-i o serie de operatii delicate care tin parca de o stiinta hidraulica.<\/p>\n<p>Trebuie sa ne \u00eempacam \u00eensa cu g\u00e2ndul ca nesiguranta cu care pasim \u00een anumite zone lexicale constituie o trasatura caracteristica pentru etimologie.<\/p>\n<p>\u00cen principiu, trebuie sa stim ca, \u00een cercetarea etimologica, prin \u00eensasi natura ei, se admite un procent considerabil de eroare. Ar fi \u00eensa nedemn ca, din teama de a nu gresi, sa nu ne mai asumam riscurile inerente domeniului etimologic.<\/p>\n<p>De aceea mi-am asumat, chiar de la \u00eenceput, riscul examinarii unor etimologii dificile, neput\u00e2nd rezista tentatiei de a pasi pe acest teren nesigur, care, evident, nu a fost lamurit \u00een mod satisfacator p\u00e2na acum.<\/p>\n<p>\u00cen aceasta faza initiala, mi-am propus sa depistam \u00eempreuna o serie de cuvinte latinesti a caror evolutie semantica neobisnuita nu-si gaseste explicatia dec\u00e2t \u00een contexte biblice, si anume acele pasaje din Sf\u00e2nta Scriptura cu o mare \u00eencarcatura doctrinara si cu un impact puternic asupra credinciosilor. E foarte probabil ca preotul sa fi interpretat pe larg astfel de pasaje \u00een predica sa, relu\u00e2nd desigur versetele respective din sf\u00e2nta liturghie. Asa este bunaoara \u201estultus\u201c, cu care am \u00eenceput expunerea. Prin \u00eencrucisare cu \u201estirpitus\u201c, e posibil sa fi dat \u00een rom\u00e2na cuv\u00e2ntul \u201esterp\u201c, cu etimologie necunoscuta \u00een DEX. Pe acest sterp, de provenienta obscura, \u00eel mai putem pune \u00een legatura cu lat. \u201estirps\u201c, care, potrivit dictionarelor etimologice, ar explica vocabula \u201estirpe\u201c, socotita, pe buna dreptate, livresca, \u00eensa am impresia ca n-ar fi deloc exclus sa fi dat \u00een rom\u00e2na verbul \u201ea stirbi\u201c (\u00een DEX din sl. strubu), perfect plauzibil sub aspect fonetic. Iar sub aspect semantic poate fi pus \u00een legatura cu \u00eencrucisarea \u201estirps\u201c cu acel \u201estultus\u201c din amplul pasaj citat, de la care am pornit expunerea ipotezelor noastre oarecum complicate, cum am mai spus, prin \u00eensasi natura complexa a dinamicii sensurilor dezbatute \u00een pasajul cu pricina.<\/p>\n<p>Ne mai putem g\u00e2ndi apoi la verbul \u201eextirpo, -are\u201c cu sensul \u201ea smulge, fig. a nimici\u201c, din perfectul caruia ar fi putut rezulta verbul rom\u00e2nesc \u201ea st\u00e2rpi\u201c. Dar lucrurile nu se opresc aici. Amintesc ca mai exista si verbul \u201estirpesco\u201c, \u201ea da vlastare\u201c, al carui sens este \u00eensa contrar, ceea ce totusi nu trebuie sa ne surprinda (daca se \u00eencruciseaza cu \u201estultus\u201c) \u00eentr-o zona semantica difuza, alcatuita dintr-o \u00eenc\u00e2lcita retea de opozitii, compatibilitati si incompatibilitati, cu erodari si chiar schimbari de \u00eentelesuri, cum este zona \u00een care ne aflam acum, unde sunt posibile evolutiile paradoxale.<\/p>\n<p>Dar sa ne reamintim contextul: \u201e\u00cent\u00e2ia Epistola catre Corinteni\u201c, Cap. 1, 18-21:<\/p>\n<p>\u201e18. Caci cuv\u00e2ntul crucii, pentru cei care pier, este nebunie; iar pentru noi, cei care ne m\u00e2ntuim, este puterea lui Dumnezeu.<\/p>\n<p>19. Caci scris este: \u201ePierde-voi \u00eentelepciunea \u00eenteleptilor si stiinta celor \u00eenvatati voi nimici-o\u201c.<\/p>\n<p>20. Unde este \u00eenteleptul? Unde este carturarul? Unde este cercetatorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebuna \u00eentelepciunea lumii acesteia?<\/p>\n<p>21. Caci de vreme ce \u00eentru \u00eentelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin \u00eentelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sa m\u00e2ntuiasca pe cei care cred prin nebunia propovaduirii.\u201c<\/p>\n<p>Si \u00een latina (Vulgata):<\/p>\n<p>\u201e18. Verbum enim crucis pereuntibus quidem stultitia est: iis autem, qui salvi fiunt, id est nobis, Dei virtus est.<\/p>\n<p>19. Scriptum est enim: Perdam sapientia sapientium, et prudentiam reprobabo.<\/p>\n<p>20. Ubi sapiens? ubi scriba? ubi conquisitor huius saeculi? Nonne stultam fecit Deus sapientiam huius mundi?<\/p>\n<p>21. Nam quia in Dei sapientia non cognovit mundus per sapientiam Deum: placuit Deo per stultitiam praedicationis salvos facere credentes.\u201c<\/p>\n<p>Daca, \u00eencrucis\u00e2ndu-se cu \u201estultus\u201c \u00een acceptia dob\u00e2ndita \u00een pasajul citat mai sus, \u201estirps\u201c si \u201estirpesco\u201c (rom. \u201est\u00e2rpesc\u201c) s-au \u00eencarcat de sensul \u201ea st\u00e2rpi\u201c, \u201est\u00e2rpitura\u201c, atunci am putea presupune ca din aceeasi \u00eencrucisare de cuvinte latinesti au iesit \u201est\u00e2lp\u201c si \u201est\u00e2lpare\u201c. Sa nu uitam ca st\u00e2lparea, \u00eentr-o acceptie speciala consemnata si \u00een DEX (unde se indica drept etimon probabil lat. *\u201estirparia\u201c), este acea ramura \u00eenfrunzita de salcie care se \u00eemparte credinciosilor \u00een Duminica Floriilor.<\/p>\n<p>Sa revenim \u00eensa la \u201estultus\u201c (caci, sa nu uitam, ne-am ocupat de \u201estirps\u201c numai \u00eentruc\u00e2t s-ar fi putut \u00eencrucisa cu \u201estultus\u201c pentru a se ajunge la \u201ea st\u00e2rpi\u201c si \u201est\u00e2rpitura\u201c) si sa ne \u00eentrebam daca nu tot din el s-ar putea sa provina si alte cuvinte rom\u00e2nesti \u00een care percepem, mai mult sau mai putin deslusit, ecouri ale \u00eentelesurilor noi de care se \u00eencarca \u201estultus\u201c si \u201estultitia\u201c \u00een pasajul citat.<\/p>\n<p>Acest fenomen (derivarea unor cuvinte diferite din acelasi etimon) este teoretic posibil c\u00e2nd contactul cu un anumit lucru sau o anumita notiune a avut loc de-a lungul unei perioade relativ \u00eentinse, cu \u00eentreruperi, cu diminuari sau cu potentari, eventual cu reluari succesive \u00een care sunt de fiecare data redescoperite sau reinventate acceptiile \u00eennoitoare ale unui anumit pasaj biblic sub noi \u00eenfatisari sonore. Ceea ce corespunde perfect cu vicisitudinile dainuirii printre noi a latinei biblice.<\/p>\n<p>Iata care ar fi aceste derivate rom\u00e2nesti ale noii \u00eenvataturi din I Corinteni, Cap. 1, 18-21:<\/p>\n<p>Mai \u00eent\u00e2i, \u201ea st\u00e2lci\u201c \u2013 \u201ea deforma\u201c si \u201est\u00e2lceala\u201c \u2013 \u201ebataie strasnica\u201c. \u00cen explicatia completa din DEX, pe care o reproduc \u00een continuare, pot fi detectate indubitabile ecouri ale lui \u201estultus\u201c, subliniate \u00een text): \u201eTranz.1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva prin lovire; p. ext. A bate tare pe cineva. Refl. A se lovi tare izbindu-se de ceva, caz\u00e2nd. 2. Fig. A pronunta \u00abprost\u00bb un cuv\u00e2nt, deform\u00e2ndu-i sunetele; a vorbi prost o limba; a executa deformat o melodie; a poci \u2013 din sl. sublaciti \u201c.<\/p>\n<p>Cum vedem, lu\u00e2nd \u00een discutie cuv\u00e2ntul \u201est\u00e2lci\u201c (si implicit derivatele lui: \u201est\u00e2lceala\u201c, \u201est\u00e2lcire\u201c, \u201est\u00e2lcitura\u201c), nu putem pasi, cum mi-as fi dorit, numai pe zona petelor albe ale limbii rom\u00e2ne, ci vom \u00eencalca, inevitabil, cu scuzele de rigoare, domeniile ne-latine, superstraturile slav, maghiar etc., pe care, dupa studierea, timp de c\u00e2teva decenii, a fondului latin si a celui moeso-gotic, le consider, cum voi arata ceva mai \u00eencolo, mult mai putin importante pentru limba rom\u00e2na dec\u00e2t se crede de obicei.<\/p>\n<p>Evolutia semantica a cuv\u00e2ntului latin \u201estultus\u201c \u00een rom\u00e2na a fost, asadar, puternic conditionata de pasajul biblic citat, \u00een care stiinta celor \u00eenvatati si pretinsa \u00eentelepciune (\u201esapientia\u201c) a celor ce n-au primit mesajul lui Hristos (evreii cereau semne si minuni, iar elinii cautau \u00eentelepciune) este supusa oprobriului celor care au primit \u201ecuv\u00e2ntul crucii\u201c. Fiindca (1, 27) \u201eDumnezeu si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei \u00eentelepti\u201c. I-a ales pe cei ce sunt \u00een Hristos Iisus, \u201eCare pentru noi S-a facut \u00eentelepciune de la Dumnezeu si dreptate si sfintire si rascumparare\u201c (1, 30). I-a ales pe cei smeriti, nu pe cei trufasi, pentru ca \u201ecel ce se lauda, \u00een Domnul sa se laude\u201c (1, 31).<\/p>\n<p>Oare nu este si cuv\u00e2ntul \u201ea st\u00e2lcia\u201c (cu et. nec. \u00een DEX), \u00eempreuna cu \u201esc\u00e2lciat\u201c, \u201esc\u00e2lcietura\u201c, tot un ecou al noului mesaj evanghelic din \u201e\u00cent\u00e2ia Epistola catre Corinteni\u201c, 1, 18-25, potrivit caruia \u00eentelepciunea veche, marcata de trufie si desertaciune, devine o prostie (\u201estultitia\u201c) pentru Dumnezeu?<\/p>\n<p>Aplicat la \u00eencaltaminte, cuv\u00e2ntul indica tocirea, deformarea, iar \u00een acceptie figurata \u00eenseamna \u201ea pronunta incorect cuvintele; a schimonosi, a poci.\u201c \u00cencaltamintea tocita e o \u00eencaltaminte proasta, nebuna (care nu e buna), iar cuvintele \u00eentelepciunii trufase si desarte a evreilor si elinilor nu pot fi dec\u00e2t incorecte, schimonosite si pocite.<\/p>\n<p>Dar \u201ea sluti\u201c, cuv\u00e2nt puternic \u00eenradacinat \u00een limba, cu numeroase derivate (slutenie, slutie, slutire, slutit, slutitura) si cu varianta \u201esluti\u201c, cu derivatele sale, pentru care DEX trimite vag la ucr. \u201eslutyj\u201c? O evolutie fonetica fara dificultati (stultus &gt; stlutus &gt; sclutus &gt; slut) si de asemenea o evolutie semantica perfect plauzibila arata ca si el ar putea fi un cobor\u00e2tor din \u201estultus\u201c si \u201estultitia\u201c.<\/p>\n<p>Dar \u201ea st\u00e2rci\u201c (derivat \u00een DEX din \u201est\u00e2rc\u201c, cu care nu prea are de-a face)? Dar \u201ea sc\u00e2rt\u00e2i\u201c (considerat, nu cumva abuziv, onomatopee)?<\/p>\n<p>Sa ne oprim, totusi, aici.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Desigur, e vorba despre \u201estultitia\u201c din pasajul biblic \u201eAu n-au dovedit Dumnezeu nebuna (s.n.) \u00eentelepciunea lumii acesteia?\u201c \u00cen \u00eencheierea articolului precedent avansam ipoteza ca verbul \u201ea st\u00e2rpi\u201c (dupa DEX, din adj. \u201esterp\u201c, cu etimologie necunoscuta) ar putea proveni din \u00eencrucisarea lui \u201estultus\u201c (I, Corinteni, 1, 18-25), cu \u201estirpitus\u201c \u2013 \u201e\u00een mod radical, din radacina\u201c. Pasim,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-vechea-si-noua-%e2%80%9estultitia%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Despre vechea si noua \u201estultitia\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5503,5504],"class_list":["post-7634","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-a-starpi","tag-etimologie-cuvinte"],"views":3171,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7634","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7634"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7634\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7634"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7634"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7634"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}