{"id":7630,"date":"2011-05-05T11:21:52","date_gmt":"2011-05-05T09:21:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7630"},"modified":"2011-05-05T11:23:13","modified_gmt":"2011-05-05T09:23:13","slug":"istorii-autobiografice","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/istorii-autobiografice\/","title":{"rendered":"Istorii autobiografice"},"content":{"rendered":"

C\u00e2nd se vorbeste de literatura subiectiva, cum a numit-o Tudor Vianu, sau confesiva, un gen de rascruce, se au \u00een vedere de obicei memoriile si jurnalele. Criticul si istoricul literar Ioan Holban, care a publicat o istorie a literaturii rom\u00e2ne subiective de la origini p\u00e2na la 1990, \u00een doua editii, prima la \u00eenceputul ultimului deceniu al secolului trecut, a doua, revazuta si adaugita, \u00een 2007, se limiteaza privind acest gen la jurnalul intim, cu nuantarile de rigoare (intim sau extim, un termen inventat de Michel Tournier, etc.), si autobiografia literara, care se intersecteaza asa-zic\u00e2nd cu memoriile. Dar epistolarele si interviurile? Le putem considera, dincolo de conditia si de valoarea lor de document, nu \u00een ultimul r\u00e2nd de document moral-psihologic, ca fiind tot sau macar si literatura confesiva? Ca unul care a comentat si comenteaza adeseori nu numai scrieri memorialistice, jurnale, biografii, autobiografii, ci si volume de interviuri, dar a si realizat numeroase interviuri cu scriitori din mai multe generatii, o mare parte dintre ele reunite \u00een trei carti, mi-am pus din nou aceasta \u00eentrebare, revaz\u00e2nd recent cele doua antologii, ambele subintitulate \u201eO istorie autobiografica\u201c, pe care le datoram lui Aurel Sasu si Marianei Vartic: \u201eRomanul rom\u00e2nesc \u00een interviuri\u201c si \u201eDramaturgia rom\u00e2neasca \u00een interviuri\u201c (\u00een proiectul celor doi cercetatori clujeni, asa cum anuntau \u00eentr-un \u201eArgument\u201c, figur\u00e2nd si cele consacrate poeziei si criticii). As raspunde afirmativ.
\n\u00cen cele opt tomuri ale \u201eRomanului rom\u00e2nesc \u00een interviuri\u201c, aparute de-a lungul mai multor ani la prestigioasa Editura Minerva, care, ca at\u00e2tea alte valori si institutii din toate domeniile, a fost \u00eenghitita de mlastina capitalismului primitiv, devastator si anticultural postdecembrist, ne \u00eent\u00e2lnim cu 200 de romancieri. Antologiile sunt rodul cercetarii a 500 de publicatii, \u00eensum\u00e2nd peste trei mii de ani de aparitie, si a tuturor volumelor de interviuri cu scriitori de p\u00e2na la data elaborarii lor. La acest travaliu s-a adaugat si cel privind \u00eentocmirea de necesare sinteze bibliografice. Istoricii literari clujeni au ordonat si restituit prin aceste \u201eistorii autobiografice\u201c un vast material documentar ce constituie o sursa de informare pentru criticul si istoricul literaturii rom\u00e2ne.
\nChiar daca vor fi mai exist\u00e2nd \u2013 si cu siguranta ca sunt \u2013 autori de romane din diverse epoci care, din varii motive, nu au fost intervievati niciodata, 200 mi se pare un numar destul de mic pentru o \u201ecultura medie\u201c ca a noastra si \u201ecu c\u00e2teva v\u00e2rfuri minunate\u201c, cum o caracteriza Marta Petreu (caracterizare la care subscriu), \u00een speta pentru istoria romanului rom\u00e2nesc. Dar aspectul de ordin cantitativ importa mai putin. Cel valoric intereseaza \u00een primul r\u00e2nd. Iar din acest punct de vedere e de observat ca \u201eRomanul rom\u00e2nesc \u00een interviuri\u201c cuprinde nume si titluri de care nimeni, poate cu exceptia unor lexicografi, nu mai stie nimic sau aproape nimic. De pilda, N. Pora sau Roxana Beryndei-Mavrocordat, autoarea unui roman intitulat \u201eTania\u201c, ori Constantin Coman (\u201ePilotul domnisoarei Eveline\u201c si \u201ePersonalul de Giurgiu\u201c). Un romancier (sau romanciera) se numeste Mayca Savu (probabil un pseudonim). Un altul este furiosul T. C. Stan, mort prematur, adeptul unei harnicii industrioase a condeiului, de unde, se pare, si admiratia lui nemarginita pentru Cezar Petrescu, pe care \u00eel considera (ne aflam \u00een anul 1935) \u201ecel mai mare prozator rom\u00e2n\u201c. El a publicat, \u00eempreuna cu o c\u00e2ntareata dintr-un local de noapte, Galia Faressova, un roman intitulat \u201eFemeia de la miezul noptii\u201c. T. C. Stan este doar unul dintre personajele din galeria celor ce confera \u201eRomanului rom\u00e2nesc \u00een interviuri\u201c un aer de fictiune, de poveste, care se citeste ca\u2026 un roman.
\nInterviurile aparute p\u00e2na la finele epocii interbelice, desi cu titluri de obicei pompoase, sunt mai degraba informative si promotionale, marc\u00e2nd aparitia unei carti a scriitorului intervievat, obtinerea unui premiu etc. Ele se desfasoara de regula \u00een ceea ce publicistii vremii prefera si numesc, cu un cuv\u00e2nt devenit cliseu, \u201eantracte\u201c. Oralitatea este mimata nu o data cu st\u00e2ngacie. Schitele de portret care le preced sau le \u00eencheie pe cele mai multe dintre ele sunt binevenite, c\u00e2nd nu sunt irelevante sau de-a dreptul hilare. Sprintarul, freneticul Al. Robot zice despre Petre Bellu: \u201eToata personalitatea lui transpira de umanitate\u201c. Irita astazi la unii reporteri de odinioara preocuparea excesiva pentru imaginea proprie, desi se sugereaza sau se vorbeste tot timpul \u2013 un alt cliseu suparator \u2013 de \u201eretragerea \u00een umbra\u201c. Dar nu mai putin iritanta e si supralicitatea meritelor celui intervievat, a valorii operei sale, desigur si din ratiuni publicitare. Remarcabile sunt convorbirile cu Felix Aderca, el \u00eensusi autorul acelei \u201eMarturia unei generatii\u201c, devenite clasice, cu Jean Bart (care \u00eel defineste memorabil pe Ibraileanu drept \u201eCurtea de Casatie \u00een materie literara\u201c), cu Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Constantin Stere, Ion Biberi, G. Calinescu, N. D. Cocea, Mircea Eliade, Zaharia Stancu si altii.
\nCu adevarat\u2026 antologic este interviul cu Constantin Stere, de la moartea caruia se \u00eemplinesc \u00een iunie 75 de ani. Nici Sadoveanu, nici Rebreanu, nici Calinescu, desi interlocutori extrem de interesanti, unii chiar spectaculosi, nu-l egaleaza pe \u201eSolitarul de la Bucov\u201c, scriitor a carui biografie intra \u00eentr-o str\u00e2nsa competitie cu opera, uneori \u00eentrec\u00e2nd-o. \u201eAscult\u00e2ndu-l\u201c pe Stere simti ca iesi, chiar la propriu, \u00een lumea larga. Marturiile si evocarile sale sunt \u00eenfiorate de melancolia spatiilor nesf\u00e2rsite si de ecoul departarilor. Rom\u00e2n filorom\u00e2n, cu o formula calinesciana, pentru el planeta este un mare suflet. \u201e\u00cen preajma revolutiei\u201c devine pretextul unor rememorari tulburatoare si al unor consideratii care \u00eeti sporesc interesul pentru vasta sa constructie epica. \u00cen marturisirile lui Stere realitatea si mitul se \u00eentrepatrund. Despre romanul sau spune ca \u201etotul e fictiune si totul e realitate\u2026\u201c. El \u00eesi defineste opera ca fiind \u201ereflexul unei epoci \u00een sufletul unui intelectual constient de vremurile \u00een care traieste\u201c sau \u201eistoria unui suflet \u00een epoca de pregatire a revolutiei mondiale, \u00eenchegarea unei conceptii de viata si de cugetare politica\u2026\u201c
\nUn destin rom\u00e2nesc insolit, o biografie furtunoasa, un om care a trait \u00eentr-o viata c\u00e2t altii \u00een zece. \u201eSunt, probabil, spune el, singurul rom\u00e2n din generatia actuala caruia i-a fost dat sa vada si valurile Oceanului Pacific, si ale celui Atlantic; si \u00eentinderea \u00eenghetata a marilor polare, c\u00e2t si azurul Mediteranei, si care a fost cobor\u00e2t \u00een cele mai ad\u00e2nci straturi ale societatii, \u00een lumea de crima si de mizerie sufleteasca, si a putut totodata sa se \u00eenalte la culmile piramidei sociale\u201c. Cu toate acestea, \u00eentrebat daca e multumit de viata si faptele sale, Constantin Stere raspunde: \u201eDe viata mai putin, de scrisul meu mai mult\u201c. Simtind probabil ca biografia i-ar putea umbri opera, Stere, constient de autoritatea sa morala si de forta lui de persuasiune, vrea sa \u00eencline balanta \u00een favoarea operei. La data interviului \u2013 decembrie 1931 \u2013 nu avea cum sa prevada, cu toata extraordinara sa intuitie politica, cu tot vizionarismul sau, ca posteritatea \u00eei va fi influentata de evenimente si rasturnari at\u00e2t \u00een Rom\u00e2nia, c\u00e2t si la scara planetara greu de prevazut la \u00eenceputul anilor ’30.
\n\u00cen \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na \u00een prezent\u201c, G. Calinescu \u00eei reprosa scriitorului \u201egreseala capitala\u201c de a-si fi romantat memoriile. Mi se pare ca tocmai aceasta \u201egreseala\u201c confera romanului \u201e\u00cen preajma revolutiei\u201c un puternic suflu epic, pe l\u00e2nga valoarea de inestimabila marturie. C\u00e2t priveste posteritatea lui Constantin Stere, ea \u00eensasi poate fi subiect de roman.
\n(Va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u00e2nd se vorbeste de literatura subiectiva, cum a numit-o Tudor Vianu, sau confesiva, un gen de rascruce, se au \u00een vedere de obicei memoriile si jurnalele. Criticul si istoricul literar Ioan Holban, care a publicat o istorie a literaturii rom\u00e2ne subiective de la origini p\u00e2na la 1990, \u00een doua editii, prima la \u00eenceputul ultimului deceniu… Cite\u0219te mai mult »Istorii autobiografice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5502],"class_list":["post-7630","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-romanul-romanesc"],"views":3338,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7630","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7630"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7630\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7630"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7630"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7630"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}