{"id":7617,"date":"2011-05-05T11:08:28","date_gmt":"2011-05-05T09:08:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7617"},"modified":"2011-05-05T11:10:20","modified_gmt":"2011-05-05T09:10:20","slug":"o-lectie-de-supravietuire","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-lectie-de-supravietuire\/","title":{"rendered":"O lectie de supravietuire"},"content":{"rendered":"

Carte de \u00eensemnari cotidiene, asa cum apare la prima lectura, colectia de proze scurte a lui Mircea Pora, exceleaza prin talentul cu care cunoscutul prozator ne-a obisnuit. Retinem forta detaliilor rezistente la amestecul savant de viziuni, \u00een care autenticismul realist, filtrat prin ochiurile dese ale scepticismului si ale umorului amar, cinic uneori, se lasa invadat doar de melancolia si l\u00e2ncezeala pe care o dau burgurile, garile, trenurile si trecerile. Criticismul unei constiinte bine ancorate \u00een istorie ne trage de m\u00e2neca si ne conduce spre o lectura ambivalenta: aparent de peregrinare, de ratacire \u00een derizoriul societatii contemporane, \u00een mod real, o experienta a scriiturii & lecturii ca forme de sondare atenta a mecanismelor \u00een care subiectul se afla \u00een relatie cu timpul, cu timpul sau, cu istoria personala si totodata cu cea colectiva, publica.<\/strong><\/em>
\nTrebuie sa marturisesc ca am citit \u00een doua reprize cartea. Prima lectura a fost una de duminica; si nu este o lectura de duminica prea confortabila, pentru ca ceea ce face Mircea Pora este sa contemple viata de zi cu zi si sa o trateze \u00een linii si tuse foarte exacte, de crochiuri executate cu o precizie extraordinara si cu o luciditate taioasa, care te pune pe g\u00e2nduri. Asadar, nu e deloc o lectura de loisir, nici pentru autorul care \u201eciteste\u201c si ne traduce semnele realitatii, nici pentru cititorul de duminica. Este o lectura care contempla si, \u00een acelasi timp, ucide banalitatea, sau \u00eencearca sa se joace cu ea. Asa cum o si spune undeva \u00een partea de jurnal, \u00een partea a doua, unde \u00eel descoperim pe scriitor: \u201econtemplativ, agitat si v\u00e2nator de umbre.\u201c Practic, ceea ce veti gasi \u00een aceasta carte sunt umbre ale unor idei care ne b\u00e2ntuie c\u00e2teodata \u2013 si de obicei atunci c\u00e2nd ne este greu. Astfel, vom gasi adesea \u2013 si printre povestiri, nu numai \u00een jurnal \u2013 aduceri-aminte ale unui prezent care ne agaseaza, notate cu ironie devastatoare, cu un umor sarcastic-jucaus, deloc inocent \u00een viziune si dictiune.
\nDaca ne uitam strict la secventa initiala centrata pe povestire, observam ca scriitorul reface stiluri pe care le retine cu foarte mare arta, stiluri ale acelor limbaje care, de foarte multe ori, ne streseaza sau ne acapareaza. Gasim aici discursuri pe care le descompune si le recompune, pornind chiar de la structuri pe care \u00eencercam mereu sa le depasim: limbajul de lemn al unor scrisori de adresare catre autoritati sau limbajele oficiale si agasante ale unor rapoarte, limbajul sedintelor… Toate acestea sunt elemente care umplu la un moment dat existenta eului cotidian chiar din dorinta de a exersa plictiseala p\u00e2na la satietate. Si vedem ca ele se asaza undeva dincolo de pojghita fiintei noastre si genereaza ceea ce descoperim ca e starea dominanta a cartii lui Mircea Pora, starea de alunecare, de pendulare. Pretutindeni este prezent acest balans, alunecarea de-a lungul unei zile, de-a lungul unui an, de-a lungul unei vieti. Practic, impresia cititorului este aceea ca prozatorul vrea sa mentina hazardul si sa ne arate ca, desi \u00eent\u00e2mplarea ne poate face sa credem ca suntem doar niste marionete, de fapt noi putem sa stap\u00e2nim toate aceste lucruri printr-o constiinta suverana.
\nScrisul lui Mircea Pora este scrisul unei constiinte foarte lucide, al unei constiinte morale care se exerseaza aproape \u00een fiecare pagina. As spune ca sunt niste proze pe care ar trebui sa le citim macar saptam\u00e2nal, asa, ca pe un dus rece \u2013 la care ne invita nu doar scrisul, ci si modul de reflectie. Scriitura \u00eensasi este una de mare fluenta si de un rafinament care uneori face salturi extraordinare de la notatii ale concretului s\u00e2c\u00e2itor, mizer din jurul nostru, la revelatii, la proiectii ale unor experiente mentale care depasesc granitele peretilor camerei, granitele societatii sau ale realitatii.
\nAsadar, \u00een cartea lui Mircea Pora timpul nu este doar al istoriei, ci este si timpul pe care noi ni-l asumam, pe care scriitorul de fapt si-l asuma si, odata cu el, \u00eenvatam si noi sa ni-l asumam, reflect\u00e2nd asupra trecerii noastre. Cartea nu se numeste \u201eAni de pasaj\u201c doar din exersarea tematista a unei atitudini, a unor marci sentimentale, uneori autoironice, alteori liric-onirice. Pretutindeni gasim aceste peregrinari cumva punctate at\u00e2t existential, c\u00e2t si ontopoetic, structural-stilistic, nu neaparat metaforic \u2013 dar \u00een mare parte cartea se coaguleaza pe aceasta constelatie ideatica a passage-ului, a trecerii, a experientei la limita cu toata simbolistica ce se poate activa. \u201eAnii de pasaj\u201c ai lui Mircea Pora sunt si anii de pasaj ai copilului, anii de pasaj ai celui care a trecut prin scoala si \u00eesi rememoreaza imaginile profesorilor \u2013 pe care \u00eei demitizeaza \u00eentr-un stil magistral \u2013 sunt si anii \u00een care autoritatea mamei apare cumva dublata de autoritatea unei securiste \u2013 doamna colonel Delia Melnic, un alt fel de mama… Sunt si anii durerosi ai iubirilor si ai calatoriilor sau anii frumosi marcati de stari de elevatie, sunt si anii sau perioadele de exersare, de fondare a unei practici narative, trecerile de la o formula literara la alta, hibridarile prozastice care fac inimitabil stilul lui Pora.
\nPractic, aceasta carte ne ajuta sa \u00eentelegem ca timpul, chiar daca nu ne apartine, poate fi cumva retinut \u00een interval, poate fi captat de proza unei scriituri \/ a unei constiinte autoscopice detasate, exersate \u00een\/ prin \u00eentrebari si raspunsuri pe care doar astfel, prin autosondare, prin chestionarea datelor realului \u00een complexitatea sa,\u00a0 le putem gasi. As vrea sa mai atrag atentia asupra unui lucru, tocmai acest interval existential surprins de prozele din \u201eAni de pasaj\u201c face ca ironia colocviala lui Mircea Pora sa se amestece de multe ori cu jovialitatea, tristetea sau duiosia. Nu este vorba aici doar de o scriitura taioasa, chiar daca la un moment dat empatizam, \u00een sensul \u00een care am putea sa ne raportam la cei care alcatuiesc grupul personajelor sale prin aceleasi replici pe care le da Mircea Pora, dincolo de aceasta ironie, exista o mare duiosie. Alaturi de sarcasm, Mircea Pora asaza nostalgia, \u00eenmoaie umorul amar cu un fel de am\u00e2nare a replicii si cu un fel de judecata ponderata \u00een care se ghiceste spaima, \u00een care se chircesc tot felul de stari negative: frica, regretul, neputinta. Scriitorul se lupta cu mediocritatea, cu vulgaritatea timpului \u00een care traieste si ne da masura unei constiinte al carei tratat se gaseste mai ales \u00een a doua parte, \u00een \u201eExistenta\u201c, \u00een acest jurnal \u00een care rostirea devine mult mai interiorizata, mai dramatica si se gaseste risipita mai degraba \u00een timpi ai \u00eentrebarilor dec\u00e2t \u00een timpi ai unor raspunsuri certe. Cartea este un \u201ering de box\u201c, asa cum se poate vedea, \u00een care scriitorul \u201eboxeaza\u201c uneori cu umbrele, alteori cu propriile amintiri, iar invitatia pe care o face este la introspectie.
\n\u201eAnii de pasaj\u201c este practic, \u00een totalitatea ei, o lectie de supravietuire, o lectie de (pe)trecut prin istorie, lectie exemplara care are si ritmicitatea unui mare poem, nu doar o ritmicitate prozaica. Metafora a passage-ului, cartea lui Pora este o metafora a unui destin asumat prin scris, un destin \u00een cadrul caruia jurnalul joaca rolul de prieten si \u201etine loc pustietatii\u201c, \u201ecearcanelor noptii\u201c.\u00a0\u00a0\u00a0 n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Carte de \u00eensemnari cotidiene, asa cum apare la prima lectura, colectia de proze scurte a lui Mircea Pora, exceleaza prin talentul cu care cunoscutul prozator ne-a obisnuit. Retinem forta detaliilor rezistente la amestecul savant de viziuni, \u00een care autenticismul realist, filtrat prin ochiurile dese ale scepticismului si ale umorului amar, cinic uneori, se lasa invadat… Cite\u0219te mai mult »O lectie de supravietuire<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5495,5494,5493],"class_list":["post-7617","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carte-de-insemnari","tag-mircea-pora","tag-proze-scurte"],"views":1694,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7617","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7617"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7617\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7617"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7617"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7617"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}