{"id":7614,"date":"2011-05-05T11:05:06","date_gmt":"2011-05-05T09:05:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7614"},"modified":"2011-05-05T22:41:21","modified_gmt":"2011-05-05T20:41:21","slug":"contemplatii-tarzii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/contemplatii-tarzii\/","title":{"rendered":"Contemplatii tarzii. Adrian Popescu, Iesirea in larg"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Clubul poetilor premiati (V)<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: center;\"><strong>2006: Adrian Popescu<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: center;\">&nbsp;<\/p>\n<p style=\"text-align: center;\">&nbsp;<\/p>\n<blockquote>\n<p style=\"text-align: left;\"><strong>Adrian Popescu, <em>Iesirea in larg,<\/em> Editura Paralela 45, 2010, Colectia \u201ePoeti laureati ai Premiului National de Poezie \u00abMihai Eminescu\u00bb\u201c<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: left;\">&nbsp;<\/p>\n<p style=\"text-align: left;\">&nbsp;<\/p>\n<\/blockquote>\n<p style=\"text-align: left;\">&nbsp;<\/p>\n<p>Mai toti poetii transilvaneni ai generatiilor &#8217;60 si &#8217;70 \u2013 si chiar apropiindu-ne de sf\u00e2rsitul secolului trecut \u2013 sunt impregnati de duhul vizionar si exaltat al lui Blaga. Nu stiu ce s-ar fi putut int\u00e2mpla la iesirea de sub spectrul de influenta al acestui poet deopotriva dionisiac si de o senzorialitate comutata spre zonele de maximum al perceptiei si nu stiu daca, asa cum s-au petrecut lucrurile in cazul celor moldoveni si al vaditei anxietati legate de influenta eminesciana, aceasta abjurare voluntara ar fi fost o cale de urmat. O poezie calda, estetizanta, daca nu emotionanta \u2013 in sens perceptiv \u2013 precum cea a lui Adrian Popescu, marcata p\u00e2na in cea mai ad\u00e2nca fibra a sa de un proaspat fior naturist, demonstreaza mai cur\u00e2nd o afinitate structurala cu aceea a lui Blaga, de la care pastreaza jumatatea de lumina, in vreme ce discursul sau, simplu, imbracamintea ei textuala pare mai degraba tentata de rigiditatea paradoxala a unui tardomodernism inocent si manierist, poate chiar reverentios-livresc.<br \/>\nAntologia de autor a lui Adrian Popescu, aparuta in colectia \u201ePoeti laureati ai Premiului National de Poezie \u00abMihai Eminescu\u00bb\u201c \u2013 scriitorul obtine distinctia in 2006 \u2013 , \u201eIesirea in larg\u201c (Paralela 45, 2010) o demonstreaza cu prisosinta. Incep\u00e2nd cu volumul sau de debut, \u201eUmbria\u201c (1971), Adrian Popescu isi contureaza cu subtilitate, desi pregnant viitoarele linii de forta ale imaginarului: scaldata intr-o bl\u00e2nda lumina mediteraneana, aceasta poezie pare sa nu fie tulburata dec\u00e2t de un congenital apetit pentru primordialitate, ispita care se iveste la tot pasul in versurile lui. Pretutindeni, acelasi ecou al materiei si al esentei, pulbere, munte, foc, floare, golfuri, ziduri, vaste intinderi acvatice, pesteri, animale si pasari, adunat intr-un solfegiu elegiac si tandru razbate din tesatura densa a unei poezii firesti, nascuta dintr-o perceptie nemediata a tot ceea ce inseamna natura si spirit aflat in cautarea\/mentinerea echilibrului. Pentru Adrian Popescu, alienarea postmoderna ori toate spaimele urlate si fara nume sunt la fel de indepartate si de inconsistente precum o galaxie aflata la celalalt capat al Universului. De aceea, tensiunea lirica se str\u00e2nge in scurte iluminari asupra sensului existentei \u2013 nu doar individuale \u2013, surprinsa in curgerea ei indefinita. Astfel, atitudinea instantei poetice \u2013 cea adecvata \u2013 este contemplatia. A adera la ordinea universala ori a i te abandona sunt limitele intre care se misca gratios si inca intact un eu devenit receptacul al zvonurilor dinauntrul materiei.<br \/>\n\u201eIesirea in larg\u201c este o antologie care propune un zigzag pe treptele maturizarii estetice a poetului. Lipsita de cronologie efectiva, ea amesteca v\u00e2rstele acestei transformari, fara alta rigoare dec\u00e2t cea a validitatii interne a discursului. Deloc int\u00e2mplator, culegerea isi alege ca uvertura poeme noi, care fac ele insele proba unui autentic destin poetic. Intr-o metrica traditionala, de o eleganta baroca, dar deloc vetusta, versurile fac loc unui patos iesit din zagazuri \u2013 asa cum fluviile isi fertilizeaza c\u00e2mpiile joase \u2013 si interogatiilor de un retorism care ar putea fi apreciat, pe cadranul hiperconfesiv al poeziei de astazi, o haina prea incarcata de podoabe. Melancolia, partitura nostalgica, memoria intristata, amprenta unui sigiliu elegiac sunt coordonatele fundamentale ale acestui ciclu care deschide volumul. Calator pe o harta pacificata si martor pasiv-senin al transformarii acestei topografii interioare, poetul creste, cu un chip distinct, numarul celor din familia culturala a unui Pillat: \u201eUn duh, un abur, o prospetime, nu de aici,\/ Statuile le acopera cu stole lungi, cu togi,\/ Sunt si nu sunt al locului, cu cei mai mici\/ Sunt totusi socotit, deci pot intra. Te rogi\/ Cu ei in zori de ziua \u00abOrele\u00bb. Rostesti\/ Acelasi psalm, chiar daca tu, ca ei, nu esti.\u201c (\u201eMoneda dezgropata\u201c).<br \/>\nMuzicala, glos\u00e2nd pe tonurile minore ale litaniei, faurita din \u201earmonii uitate\u201c, aceasta poezie exercita un farmec \u2013 miraj incantatoriu \u2013 care transcende v\u00e2rsta culturala. Nu te apropii de un astfel de text pentru a capta pulsul iesit din fire al timpului de astazi, ci permanenta, ceea ce este continuu, indefinibil si imponderabil: fr\u00e2ngerea individului sub taisul vremii, reintoarcerea inauntrul materiei originare, chemarea surda a disparitiei, celebrarea tocmai a gloriei omenesti marunte, a celui care poarta coroana grea a vietii si a mortii. Gasesti, in \u201ePoezii noi\u201c, sonoritatile tragice ale textelor unui Odysseas Elytis, senzualitatea lui inteleapta ori spiritul sau crescut in lumini pline, dar si pasaje imbibate de grele sucuri folclorice autohtone ori chiar ritmuri care amintesc de poezia gnomica a lui Eminescu. Adrian Popescu este, asadar, nu un manierist minor, ci un poet pentru care radacinile culturale trebuie sa fie ad\u00e2nci si sa se hraneasca din pam\u00e2nturi bogate.<br \/>\nAtras arghezian de \u201eboaba\u201c si de \u201efar\u00e2ma\u201c, de voluptatea miraculoasa a vietii care musteste sub impulsuri de neinteles, prolifer\u00e2nd m\u00e2nate ca de o oarba vointa, Adrian Popescu este un franciscan \u2013 indepartat de arta speculativa a limbajului brumarian \u2013, dar un autentic spirit integrator: din perspectiva holistica, fiinta umana nu se poate sustrage mecanismului natural din care face parte volens nolens, astfel inc\u00e2t natura devine o replica in mare a celei dint\u00e2i sau o suprafata imensa pe care se scriu meschinele drame omenesti: \u201eCe fier inghetat imi astupa gura.\/ Ce simt cum se numeste oare\/ Ce gust cum se numeste oare\/ Imi apasa ceafa degetul Tau\/ Ma sufoc si iarasi respir\/ Cu fata in iarba strivit.\/ Si bulbii simt la fel c\u00e2nd ii ingropi\/ In pam\u00e2ntul greu si af\u00e2nat\/ Intr-o livada c\u00e2nd ii rasadesti?\/ Degetul tau strivitor ma culca\/ In pam\u00e2ntul af\u00e2nat si moale.\u201c(\u201eBulbii\u201c). Cu un ochi atent, mereu atintit catre trecut \u2013 fie el personal, istoric ori cultural \u2013, Adrian Popescu mitologizeaza un prezent lipsit de sacralitate, caruia ii confera o ad\u00e2nca dimensiune ritualica, de act sacerdotal (si c\u00e2ti scriitori contemporani mai au astazi curajul sa scrie poezie religioasa?). Asa stau lucrurile at\u00e2t cu notatiile din sfera pastelului \u2013 inscriptii ale calatoriilor virtuale in spatii similiparadisiace \u2013, dar si cu baletarile erotice, poetul retin\u00e2nd texte in care gesturile par desprinse din imageria altor veacuri, afectele sunt clasice si solare, iar echilibrul \u201eorelor amiezii\u201c nu lasa niciodata sa se intrezareasca mersul pe s\u00e2rma, cel temator, al celui care aspira sa se rupa din contingent: \u201eFata de munte crescuta in case de lemn si de piatra,\/ invatata cu frigul si p\u00e2rtia aspra, cu taria afinelor,\/ m\u00e2inile-ti stiu sa at\u00e2te repede focul in vatra\/ si au unghia scurt taiata in carne, asemenea ursulinelor.\/\/ Umerii tai de schioara salbateca, in pulover albastru si mov,\/ s-au invatat din pruncie sa poarte burdusite ranite uriase,\/ eu m-as plimba cu tine de m\u00e2na, nu prin Predeal, sau R\u00e2snov,\/ prin Val d&#8217;Aosta, pe stradutele valdostane, prin alpine orase&#8230;\u201c (\u201eFata de munte\u201c).<br \/>\nAdrian Popescu este un poet pentru care ciclotimia derizorie a diferitelor \u2013isme este cu totul exterioara. Egal mereu cu sine insusi, desi poarta cu sine greaua memorie a literaturii si a ethos-ului, traditionalist, poetul pare convins, in substanta lui intima, ca poezia adevarata este orfism si revelatie, emotie pura, ca a copiilor, si contemplatie. Ce functionalitate mai poate avea astazi o lirica alcatuita dupa acest tipar ii ram\u00e2ne cititorului \u2013 infidel, cum altfel? \u2013 sa masoare. \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<strong> <\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Clubul poetilor premiati (V) 2006: Adrian Popescu &nbsp; &nbsp; Adrian Popescu, Iesirea in larg, Editura Paralela 45, 2010, Colectia \u201ePoeti laureati ai Premiului National de Poezie \u00abMihai Eminescu\u00bb\u201c &nbsp; &nbsp; &nbsp; Mai toti poetii transilvaneni ai generatiilor &#8217;60 si &#8217;70 \u2013 si chiar apropiindu-ne de sf\u00e2rsitul secolului trecut \u2013 sunt impregnati de duhul vizionar si&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/contemplatii-tarzii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Contemplatii tarzii. Adrian Popescu, Iesirea in larg<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5489,5490,5491,5492],"class_list":["post-7614","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-popescu","tag-iesirea-in-larg","tag-poeti-premiatai-in-romania","tag-premiul-national-de-poezie"],"views":1650,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7614","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7614"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7614\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7614"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7614"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7614"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}