{"id":7607,"date":"2011-05-05T10:54:58","date_gmt":"2011-05-05T08:54:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7607"},"modified":"2011-05-05T22:39:45","modified_gmt":"2011-05-05T20:39:45","slug":"tranzactii-universitare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tranzactii-universitare\/","title":{"rendered":"Tranzactii universitare. Mircea Anghelescu (ed.), Literatura si politicul"},"content":{"rendered":"

Mircea Anghelescu (editor), Literatura si politicul,<\/em> Editura Universitatii din Bucuresti, 2010, 238 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Uneori, studiile cu tinuta universitara\/ academica \u00eesi asteapta \u00een van cititorii si, din pacate, recenzentul. Ram\u00e2n \u00een librarii fara sa le rasfoiasca macar cineva. Fenomenul se dovedeste lesne de explicat. Pe de o parte, interes\u00e2ndu-i doar pe specialisti si pe studenti, asemenea carti apar \u00een tiraje confidentiale. Pe de alta parte, e necesar un nivel ridicat de cunostinte pentru a emite opinii \u00eendreptatite sau cel putin intuitii convingatoare pe marginea lor. Probabil ca \u00een aceeasi situatie s-ar fi aflat si volumul \u00eengrijit de Mircea Anghelescu \u2013 \u201eLiteratura si politicul\u201c \u2013, unde sunt reunite lucrarile Colocviului Anual al Asociatiei de Literatura Generala si Comparata din Rom\u00e2nia, organizat la Iasi (9-10 iulie 2010). Mai ales ca persoanele \u00eendreptatite intelectual sa-l comenteze se numara printre contributori. Subiectul propus spre destelenire s-a aratat generos, iar participantii, cu exceptiile pe care orice ochi exersat le va detecta, n-au dezmintit asteptarile. Asemenea \u00eent\u00e2lniri, desfasurate \u00eentr-un stand vizitat de c\u00e2tiva negutatori culturali destoinici, valoreaza mai mult dec\u00e2t toate pietele de idei. Pentru ca un spatiu extins risca sa \u00eencapa pe m\u00e2na sarlatanilor.
\nO simbioza straveche<\/strong>
\n\u00cen spatiul nostru, interactiunea literaturii cu politica reprezinta \u00eenca o tema proaspata si se reduce, \u00een mare masura, la cele patru decenii c\u00e2t a stat Rom\u00e2nia \u00een sfera de influenta sovietica. Recent, Eugen Negrici (\u201eIluziile literaturii rom\u00e2ne\u201c) a propus ca principiu de organizare a istoriei literaturii rom\u00e2ne asaltul ideologiei contra factorului estetic. Dupa parerea exegetului, respectivul conflict a dat nastere unor specii hibride, cu functie persuasiva. \u00cen aceeasi nota antiautonomista, dublata de o perspectiva sociologica, se \u00eenscrie interventia lui Mircea Anghelescu: \u201eLiteratura si politica sunt p\u00e2na la urma cele doua fete ale participarii noastre la viata comuna, una orientata spre realitate, spre prezent, cealalta spre idealitate, spre virtual, spre viitor; dar ele ne implica nu numai alternativ, ci si simultan, cel putin \u00een anumite perioade, si \u00eentre ele exista o relatie, obscura, greu de definit, dar evidenta\u201c (p. 7). Viziunea creatorului \u201emistifictiunilor\u201c se gaseste la intersectia a doua coordonate. Una sustine ca istoria literaturii reprezinta o disciplina enciclopedica, \u00een a carei subordine intra at\u00e2t textele, c\u00e2t si contextele. Cealalta precizeaza ca omul dezvolta, simultan, tendinte evazioniste si \u00eenclinatii sa se implice \u00een activitatea publica. Scriitorul pare sa fi avut dintotdeauna un statut ubicuu, locuind si \u00een \u201eturnul de fildes\u201c si \u00een agora. Mircea Anghelescu evita generalizarile, opt\u00e2nd pentru sugestii, \u00een locul verdictelor. \u00censa n-ar fi deloc excesiv sa afirmam ca literatura si politica au colaborat \u00een permanenta. Sa ne g\u00e2ndim la odele \u00eenchinate liderilor din toate timpurile, la mecenatul practicat de \u00eemparatii romani si de conducatorii oraselor-state din Italia sau la faptul ca toate cartile tiparite \u00een vremea lui Ludovic al XIV-lea aveau, pe foaia de titlu, girul regelui. Asadar, \u00eentretinerea cultului personalitatii cu ajutorul intelighentiei, redactarea unor scrieri ca urmare a comenzilor politice si cenzura au ascendenta straveche. Propaganda organizata de regimurile totalitare \u2013 fascist si comunist \u2013 reprezinta, poate, apogeul simbiozei \u00eentre literatura si politica.
\nOpresiune, rezistenta si revizuiri<\/strong>
\nPrincipalul beneficiu adus de publicarea colectiei de fata consta \u00een individualizarea unor insule de cunoastere. Continentul \u00eesi asteapta \u00eenca exploratorii. Meritele participantilor sunt incontestabile, pregatind terenul pentru exegezele exhaustive. \u00cembucurator este ca, dupa o simpla parcurgere a sumarului, constatam ca exista c\u00e2teva directii de cercetare. Astfel, Mihaela Albu, Dan Anghelescu si Madalina Vatcu se ocupa de presa din exilul anticomunist. Andrei Bodiu si Irina Georgescu se apleaca asupra poeziei optzeciste. Iar Puiu Ionita si Ovidiu Morar (\u201eLiteratura \u00een slujba revolutiei\u201c) examineaza avangarda, cel din urma investig\u00e2nd, cu exemple concludente, geneza \u201epoeziei proletare\u201c \u2013 \u201esintagma utilizata pentru prima data \u00een 1933 de redactia revistei \u00abCuv\u00e2ntul liber\u00bb \u00een legatura cu creatiile lui Gherasim Luca si Paul Paun (\u00abPoemul oamenilor bl\u00e2nzi\u00bb, respectiv \u00abPoem oprimat\u00bb)\u201c (p. 167). Ceea ce trebuie subliniat cu doua linii nu este detaliul ca initiatorii se numarau printre aderentii suprarealismului, ci faptul ca 23 August 1944 a constituit prilejul, iar nu cauza impunerii, pentru 10-15 ani, a unui gen care propaga \u201elupta de clasa\u201c.
\nMajoritatea comunicarilor se refera la ceea ce Eugen Negrici a numit \u201eliteratura rom\u00e2na sub comunism\u201c. Dintre toate, cea semnata de Crina Bud (\u201eMarele cod totalitar si codurile revoltei morale si estetice\u201c) mi se pare cea mai curajoasa si mai percutanta din unghiul notiunilor vehiculate si a exemplelor selectate. \u00cenainte de toate, atrage atentia utilizarea notiunii de \u201erevolta\u201c \u00een detrimentul celei de \u201erezistenta\u201c. Ne\u00eentinarea condeiului cu slagarele documentelor de partid si de stat ajunge trasatura secundara \u00een lupta \u00eempotriva socialismului. Prin urmare, \u00een prim-plan se instaleaza riposta, dar nu ca declaratie franca de neadeziune, ci ca subversiune. P\u00e2na aici, aproape nimic nu contravine esopismului. Totusi, argumentatia evidentiaza o latura ramasa \u00een umbra deocamdata. Pornind de la indicatiile lui Eugen Negrici legate de comunism ca \u201ereligie politica\u201c, autoarea ilustreaza cum manipularea organizata de P.M.R (P.C.R) a determinat un proces de igienizare prin anticorpi. Confiscarea pilonilor crestinismului de catre marxism-leninism a dus la denuntarea voalata a minciunilor oficializate. Desemantizarea laica a generat resemantizarea protestanta: \u201eFantasticul, parabolicul, distopiile se numara printre formele literare de descriere \u00e0 rebours a unei relatii dezumanizate. \u00cen cazul acelor coduri al caror fundament este mistic, profetic sau cel putin frecventeaza un simbolism religios se remarca uneori un inedit raport: inversiunii valorice pe care se bazeaza ideologia, \u00eei corespunde o inversiune estetica pentru ca imaginarul biblic sau discursul profetic apocaliptic nu corespund unei vocatii, jocul semnificatiilor e secund si raspunde mai degraba unei stringente necesitati morale. Elementele, sustrase contextului originar, au functie clara de a se opune falsei atmosfere de fervoare mistica\u201c (p. 40). Un contrapunct al problematicii expuse de Crina Bud \u00eel ofera Paul Cernat (\u201eCritica literara si revizionismul est-etic \u00een Rom\u00e2nia postcomunista\u201c), cu mentiunea ca fenomenul rezistentei prin cultura (\u201eal pasivitatii evazioniste\u201c, p. 49) figureaza ca termen al disputei \u00eentre adeptii revizionismului est-etic si sustinatorii valorilor estetice antedecembriste. Criticul se interpune ca arbitru, caut\u00e2nd sa medieze optiunile vehiculate de membrii gruparilor. Paul Cernat polemizeaza diplomatic cu \u201ebatalia canonica\u201c, punct\u00e2nd deficientele acestei forme fara fond, care a permeat ineficient arena culturala rom\u00e2neasca. \u00centeles \u00een sens occidental, ca lista de autoritati cu aura religioasa, beneficiind de hagiografii laicizate si fiind consfintite de istoriile literare (sa ne amintim ca prima cunoscuta le apartine calugarilor benedictini!), canonul comunist lipseste cu desav\u00e2rsire. Demonizarea regimului si catalogarea compromisurilor scriitorilor drept pact cu diavolul anuleaza dimensiunea sacra a dezbaterii. Totodata, considera teoreticianul \u201emodernitatii retro\u201c, se cuvine sa nu supralicitam prezenta si importanta mesajelor de tip palimpsest, cu aluzie la dictatura ceausista. \u00cen acest punct, ma \u00eentreb daca nu mai suntem deloc \u00een stare sa recuperam c\u00e2teva cozi de \u201esop\u00e2rla\u201c. Sa fie contextul iremediabil pierdut? Las\u00e2nd deoparte interogatiile anterioare, e cazul sa apreciem propunerea lui Paul Cernat privind stradania criticii de a construi un canon de opere, iar nu de titani: \u201eDaca vom cadea, \u00een fine, de acord ca onoarea civico-publica a scriitorimii rom\u00e2ne sub comunism a ramas (cu putine exceptii) nereperata, iar despre un maximalism eroic al rezistentei, nu poate fi vorba, s-ar cuveni sa acceptam, \u00een sf\u00e2rsit, ca a venit timpul ca, spun\u00e2nd tot ceea ce e de spus despre \u201emizeriile\u201c istoriei noastre recente, sa salvam macar productiile literare valide, indiferent daca ele apartin unor \u00abcolaborationisti\u00bb sau nu\u201c (p. 51). Perspectiva s-ar putea extinde asupra \u00eentregii literaturi, av\u00e2nd \u00een vedere ca \u00een afara de Eminescu, niciun senator de drept al canonului n-a fost mitizat de istoriografia literara, dat fiind ca biografiile nu prea i-au atras pe cercetatorii nostri, cu exceptiile de rigoare: G. Calinescu, Z. Ornea, Ion Balu, Mircea Iorgulescu sau, recent, Oana Soare si Bogdan Popescu. Dintre studiile care sondeaza orizonturi straine, doua m-au \u00eenciudat: \u201ePoetici ale comunitatilor si comunalitatilor la \u00eenceput de secol 21\u201c (Chris Tanasescu) si \u201ePolitic si estetic \u00een critica britanica actuala\u201c (Andrei Terian). \u00cen primul r\u00e2nd, deoarece trateaza domenii \u00eendepartate de preocuparile mele. Prin urmare, le-am citit ca un novice. \u00cen al doilea r\u00e2nd, deoarece demonstreaza parcurgerea unor repere bibliografice recente. De aceea, \u201eLiteratura si politicul\u201c reprezinta o excelenta sursa de familiarizare pentru oricine vrea sa-si acopere lacunele.
\nSeriozitatea abordarilor ma \u00eendeamna sa cred ca volumul are potential ridicat de iradiere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mircea Anghelescu (editor), Literatura si politicul, Editura Universitatii din Bucuresti, 2010, 238 p.   Uneori, studiile cu tinuta universitara\/ academica \u00eesi asteapta \u00een van cititorii si, din pacate, recenzentul. Ram\u00e2n \u00een librarii fara sa le rasfoiasca macar cineva. Fenomenul se dovedeste lesne de explicat. Pe de o parte, interes\u00e2ndu-i doar pe specialisti si pe studenti,… Cite\u0219te mai mult »Tranzactii universitare. Mircea Anghelescu (ed.), Literatura si politicul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5484,5485],"class_list":["post-7607","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-literatura-si-politicul","tag-mircea-anghelescu"],"views":1921,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7607","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7607"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7607\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7607"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7607"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7607"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}