Marta Petreu, Acasa, pe C\u00e2mpia Armaghedonului, Editura Polirom, 2011, 328 p.<\/p>\n
<\/p>\n
Un gest de minima curtoazie se impune, si anume mentionarea\/reamintirea\/sublinierea statutului bibliografic al celei (Marta Petreu) care debuteaza in proza romanesca. Asadar: sa reamintim (vorba vine, cine nu stie, de fapt?…) ca scriitoarea este unul din cei mai importanti poeti ai generatiei ei si ai epocii actuale (si asta asa, in chip neindoios, fie ca \u201eplace\u201c ori nu, poezia ei, unui critic sau altuia\u2026) si, totodata, unul din cei mai remarcabili eseisti pe teme de ideologie culturala si istorie literara, autoare a unor memorabile eseuri critice viz\u00e2nd deopotriva \u2013 si simultan, de regula \u2013 istoria ideilor, biografia intelectuala, politica si ideologico-culturala, dar si \u201ecivila\u201c a scriitorilor, dar si chestiuni de filozofie etc. <\/strong><\/em> 1) Si care apare \u2013 fie-mi iertata mica digresiune circumstantiala \u2013 in cadrul unei serii de autor pe care tocmai a lansat-o editura Polirom, prin aparitia simultana a trei volume, si care, aflam, va fi continuata prin aparitia si a altora (fie reeditari, fie scrieri inedite): o initiativa editoriala pe care nu o putem dec\u00e2t elogia fara rezerve!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Marta Petreu, Acasa, pe C\u00e2mpia Armaghedonului, Editura Polirom, 2011, 328 p. Un gest de minima curtoazie se impune, si anume mentionarea\/reamintirea\/sublinierea statutului bibliografic al celei (Marta Petreu) care debuteaza in proza romanesca. Asadar: sa reamintim (vorba vine, cine nu stie, de fapt?…) ca scriitoarea este unul din cei mai importanti poeti ai generatiei ei… Cite\u0219te mai mult »Cartea Tabitei (I). Marta Petreu: Acasa, pe Campia Armaghedonului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5540,5483,1309,5541,5482],"class_list":["post-7604","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-acasa-pe-campia-armaghedonului","tag-eseisit-actuali","tag-marta-petreu","tag-nicolae-barna","tag-proza-romaneasca"],"views":2621,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7604","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7604"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7604\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7604"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7604"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7604"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nSigur, gest \u201ede curtoazie\u201c care se poate dovedi uneori a avea doua taisuri: excelenta in mai multe genuri nu presupune, nu garanteaza, automat, succesul in oricare alt gen abordat \u201ein premiera\u201c (exemple sunt destule\u2026), iar insuccesul eventual in noua postura poate fi facut mai vizibil de evocarea trecutelor succese. Ei bine, in cazul Martei Petreu, iata ca acel risc nici vorba sa se manifeste: ea debuteaza in roman cu stralucire, la acel \u201enivel\u201c eminent si admirabil pe care il vadise in ipostazele auctoriale ilustrate anterior.
\nLa drept vorbind, insa, fara sa fi debutat asa-zic\u00e2nd \u201eoficial\u201c in proza (in volum, ori cu bucati fatis revendicate ca \u201eproza beletristica\u201c), Marta Petreu ne delecteaza, de mult, cu proza ei eleganta, presarata sub forma de eseuri-portret, de eseuri-evocare, ori de fragmente memorialistice ocazionale (\u201eocazionale\u201c in sensul stric, si tehnic\u201c, insa nicidecum superficial-functionaresc-conventionale, ci profunde, vii si puternice, care se tin minte multa vreme) in revistele care i-au gazduit neobosita activitate publicistica, cu precadere in minunatul \u201eAPOSTROF\u201c pe care l-a \u201einventat\u201c, l-a faurit, l-a instalat si apoi l-a mentinut in plutonul de elita al revistelor noastre cultural-literare timp de, iata, peste doua decenii.
\nAsa ca, de fapt, \u201ein proza\u201c, Marta Petreu a \u201edebutat\u201c de mult, si nu e c\u00e2tusi de putin o surpriza faptul ca ne propune acum o carte intreaga, cu mentiunea, pe coperta (ori pe prima pagina, ma rog\u2026),: \u201eroman\u201c. (Deloc de mirare, as opina, nu e nici succesul absolut cu care se soldeaza prima \u201eincercare\u201c in acest gen \u2013 dar\u2026la asta voi reveni fara indoiala ceva mai incolo.)
\nUn roman, asadar. Dar chiar despre un \u201eroman\u201c sa fie vorba, oare? EI bine, da!, fara nici o indoiala: avem in fata un roman, un bun, un minunat roman1. Unul, desigur, a carui \u201eformula\u201c particulara o putem scruta, iscodi, deslusi si diseca in fel si chip, nu fara folos de altfel, dar fara ca asta sa ne harazeasca pe data cu vreo \u201eexplicatie\u201c simpla si betonata a calitatii lui vadite. Vedeti, suntem, mai mult sau mai putin, cu totii (noi, iubitorii si \u201eobservatorii\u201c de literatura, cititorii naraviti si disponibili, dar si, vai, \u201eprofesionalizati\u201c in aceasta postura\u2026) deformati de multa carte pe care-am invatat-o, uneori incorsetati inoportun de prestigiul si autoritatea pe care le-a dob\u00e2ndit teoria, risc\u00e2nd uneori sa credem ca \u2013 ori sa ne pronuntam ca si cum \u2013 o s\u00e2rguincioasa si perspicace descriptie si diagnosticare tehnica si o corecta etichetare clasificatorie echivaleaza cu drumul (calea de acces!) catre \u201einima\u201c, nu-i asa, \u201evie\u201c a operei, si-i determina automat \u201ejusta\u201c evaluare. Ca nu-i chiar asa, ori ca nu-i deloc asa, o stim insa \u2013 macar in principiu \u2013 cu totii. O stim, sigur, dar tot ne mai lasam ispititi de gestul etichetarii taxonomice vazut ca speraclu imbatabil catre justetea verdictului axiologic. Exista obisnuinta de a proclama calitatea unei opere in functie de apartenenta ei la o categorie \u201efavorizata\u201c, aflata \u201ela moda\u201c, pe val, av\u00e2nd trecere la un moment dat (momentul \u201eint\u00e2mpinarii\u201c ei, fireste, al ivirii si primei receptari). Criteriile pot fi tematice (tot mai in voga, acestea, in ultima vreme, probabil si ca reactie la mai vechea, deja, valorizare a \u201etextualismului\u201c si a aspectelor \u201epur estetice\u201c), dar si compozitionale, tehnice, naratologice, de viziune a reprezentarii, de complexitate a travaliului textual etc. (de!, orisic\u00e2t, privilegiem noi, azi, \u201econtinutul\u201c, nu-i vorba, dar nici nu putem renunta complet la panoplia instrumentelor de aprehendare teoretico-aplicativa a scriiturii s.a.m.d.).
\nCeva \u2013 o carte, o carte noua\u2026\u2013 ar fi \u201ebun\u201c pentru ca dezvaluie mai putin cunoscute ale vietii, ori demasca injustitii si crime, istorice ori actuale etc., dar, totodata, si pentru ca e o lucrare postmodernista, minimalista, experimentalista in cutare chip. Ori\u2026 e \u201eproasta\u201c, neinteresanta, menita rejectarii si deprecierii, cam\u2026din aceleasi motive (in functie de afilierea estetica, fie constientizata, partizan-militanta, fie inconstient conformista si \u201eoportunista\u201c, fie spontan, onesta si legitima, a comentatorului de prima instanta).
\nEi bine, sub raportul acesta, putem zice (glumind, asa\u2026) ca romanul Martei Petreu sta rau. E lipsit de atu-uri. Ca si de \u201evulnerabilitati\u201c pe care uzantele zilei sa le fi decretat ca fiind ineluctabil fatale. Nu e postmodernist, nici violent hiper-modernist, nu-i nici minimalist, mizerabilist, dolorist, bla-bla, nici neo-expresionist (desi cineva, g\u00e2ndindu-se la poezia autoarei, s-ar fi putut astepta sa fie\u2026) etc., nici in vreun alt fel din cele pasibile de rapida si peremptorie etichetare. Dar nici plat (cuminte) \u201erealist\u201c nu este.
\nLa fel, sub raportul tematic, contrazice \u201easteptarile\u201c (conformiste) ale vremii de azi, vorbindu-ne nu despre lucruri \u201esenzationale\u201c, exotice (\u201eexotice\u201c in toate sensurile posibile, inclusiv social si psihologic), ci despre lucruri fundamentale, general-omenesti, despre lucruri asa-zis simple, lucruri parca mai degraba evitate (poate data fiind banalizarea lor presupusa, dar poate si pentru dificultatea enorma de a le aborda nestrident, convingator si, cum sa spun? cu prospetime) in ultima vreme, in literatura.
\nDar, p\u00e2na la urma, cum anume este romanul acesta, at\u00e2t de \u201eneobisnuit\u201c, astazi, ce este el, cum l-am putea (totusi!) \u201eeticheta\u201c, in doua vorbe? Asa, brutal spus, plat-descriptiv, la firul ierbii, se poate spune ca e un amestec de amintiri din copilarie cu o cronica de familie (reconstituita, aceasta, cu recurs documentar si aport de \u201eistorie orala\u201c intrafamiliala, recoltata direct, \u201eneprofesionist\u201c). Mare lucru! \u2013 s-ar putea zice, nu? \u2013 , doar am mai vazut asta, de-at\u00e2tea si de-at\u00e2tea ori! Ei, da, un lucru intr-adevar mare, oric\u00e2t ar parea de la indem\u00e2na. Fiindca proiectul, asa-zis banal (si desuet, fara indoiala, intr-o perspectiva frecvent impartasita azi), de fapt foarte pretentios, \u201eii iese\u201c dumnezeieste, autoarei, intr-o modalitate narativa (aparent) \u201esimpla\u201c si ne-artificioasa, inchegat intr-o opera deosebit de puternica.
\nDadeam de inteles ceva mai sus ca prin simplitatea si \u201eraritatea\u201c \u2013 in contextul actual \u2013 elementelor tematice, romanul Martei Petreu s-ar sustrage \u201emasinii de asalt\u201c cu aparatura teoretica cu care opereaza, deseori, \u201eint\u00e2mpinarea\u201c. Totusi, asta nu inseamna ca nu se preteaza la \u2013 ori nu reclama, chiar \u2013 niscai precizari si incercari de deslusire cu suport teoretic. Oho, se preteaza, si inca cum! Daca vrem, intregul dosar \u2013 stufos, at\u00e2t de consistent, at\u00e2t de incitant si inca deloc incheiat ori \u201eclasat\u201c \u2013 al literaturii cu scriptor in fabula, autobiografice, autofictionale, memorialistice, confesive, diaristice, cu chestiunea \u201epactului autobiografic\u201c, cu propuneri de disocieri, nuantari si clasificari diverse, cu contributii at\u00e2t \u201epur\u201c teoretice c\u00e2t si particularizant-aplicative, dosar hranit din belsug prin aportul, pertinent, al at\u00e2tor exegeti de pretutindeni, de la inconturabilul Philippe Lejeune p\u00e2na la ai nostri Eugen Simion si Livius Cioc\u00e2rlie (si nu numai ei), sta gata sa ni se prezinte, ferches, in fata, ca sa-l luam, tacticos, la puricat. N-o vom face, desigur, l-am evocat doar ca sa sugerez, sa reamintesc amploarea, complicatia potential infinita a chestiunii. Mi se pare suficienta, in imprejurarea de fata, relevarea constatarii (parerii? declaratii publice ale autoarei si date de notorietate generala o confirma, totusi!) ca e vorba, pur si simplu, de un roman autobiografic: nu de o autobiografie, nu de un manunchi de biografii cumva \u201eromantate\u201c, nici de vreo forma de autofictiune deliberat \u201elibera\u201c si cautat agresiva in privinta conformitatii cu \u201erealitatea reala\u201c, nici de vreun fel de memorialistica (fie si puternic) \u201eliteraturizata\u201c, ci, repet, de un roman. Un roman care e in buna parte \u201eautobiografie\u201c, dar, roman fiind, e si autofictiune, totodata. \u00a0\u00a0\u00a0 n<\/p>\n