{"id":7598,"date":"2011-05-05T10:47:27","date_gmt":"2011-05-05T08:47:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7598"},"modified":"2011-05-05T10:47:59","modified_gmt":"2011-05-05T08:47:59","slug":"la-un-%e2%80%9ecritic-de-casa%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/la-un-%e2%80%9ecritic-de-casa%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"La un \u201ecritic de casa\u201c"},"content":{"rendered":"

In doua numere consecutive din \u201eDilema veche\u201c, dl. Dan C. Mihailescu ma distribuie in tot at\u00e2tea tipuri de scenariu speculativ. <\/strong><\/em><\/p>\n

Mai int\u00e2i, in textul \u201eCritica de int\u00e2mpinare: sluga sau stap\u00e2n?\u201c (nr. 374 din 14-20 aprilie), autorul articolului ma pomeneste printre cei prezenti \u201ela prezidiu si in sala\u201c la colocviul organizat pe 30 martie a.c. de catre Sectia de critica a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti si av\u00e2nd ca tema cronica literara. Nu stiu daca dl. Dan C. Mihailescu m-a vazut \u201ela prezidiu\u201c sau \u201ein sala\u201c \u2013 ori, simultan, in ambele locuri. Eu, din c\u00e2te imi amintesc, nu am putut pleca din Sibiu in ziua respectiva, fiind retinut la o sedinta de catedra.
\nIn al doilea r\u00e2nd, in articolul \u201eDouamiismul de int\u00e2mpinare\u201c (nr. 375 din 21-27 aprilie), colaboratorul \u201eDilemei vechi\u201c strecoara o aluzie perfida: \u201eE de-ajuns sa-l vezi executat pe Daniel Cristea-Enache de Andrei Terian si Cosmin Ciotlos in \u00abCultura\u00bb si \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb si sa te intrebi cum ar fi aratat aceleasi cronici daca Enache ar fi fost pe mai departe redactor la \u00abCultura\u00bb si \u00abRL\u00bb…\u201c. Adica, ma-ntelegi, daca Daniel Cristea-Enache ar mai fi fost colegul meu de redactie la \u201eCultura\u201c, eu as fi scris despre \u201eLyrica magna\u201c ca e cel putin o capodopera, nu-i asa?…
\nDaca acesta e sensul micului proces de intentie pe care mi-l deschide dl. Dan C. Mihailescu, atunci marturisesc ca sunt incapabil sa aduc vreo dovada in apararea mea. Domnia sa poate sa ma teleporteze, printr-o simpla trasatura de condei, de la Sibiu la Bucuresti; eu, insa, oric\u00e2t m-as stradui, nu as putea sa-l readuc pe Daniel Cristea-Enache in redactia revistei \u201eCultura\u201c doar pentru a-i putea demonstra apoi comentatorului \u201evietii literare\u201c ca si in acest caz mi-as fi publicat cronica in exact aceeasi forma sub care am publicat-o cu c\u00e2teva saptam\u00e2ni in urma.
\nDaca, totusi, dl. Dan C. Mihailescu e interesat si de altceva dec\u00e2t sa lanseze supozitii neverificabile cu iz de calomnie si e intr-adevar curios sa afle cum as scrie o cronica despre un coleg de redactie de la \u201eCultura\u201c, atunci il anunt ca am publicat deja o asemenea cronica, ce vizeaza \u2013 culmea! \u2013 tot o carte a lui Daniel Cristea-Enache. E vorba despre \u201eBucuresti Far West\u201c, pe care am comentat-o in numarul din 1 martie 2007 al revistei. C\u00e2te dintre obiectiile pe care i le-am adus eseului \u201eLyrica magna\u201c se aflau deja in cronica la \u201eBucuresti Far-West\u201c \u2013 iata o problema pe care consider ca ar fi fost onest & profesionist ca dl. Dan C. Mihailescu sa si-o lamureasca inainte de a lansa intrebari retorice cu privire la (in)capacitatea mea de a lua distanta critica fata de colegii de redactie.
\nIn fine, nu as fi acordat at\u00e2ta importanta fanteziilor d-lui Dan C. Mihailescu daca simpaticul animator cultural n-ar fi folosit respectiva speculatie contrafactuala (\u201ece-ar fi fost daca Terian si Ciotlos etc.?…\u201c) ca explicatie si proba irefutabila pentru un fenomen profund nociv al vietii literare actuale (\u201eaparitia unei concurente feroce, absenta, in formele acestea, p\u00e2na mai ieri\u201c) si, totodata, ca modalitate de autodisculpare prin cunoscuta tactica a aruncarii pisicii peste gard.
\n\u201eDe unde scr\u00e2snetul lihnit al poetului sDan Sociu \u2013 n.m.t pentru care Daniel Cristea-Enache este omul Polirom si Dan C. Mihailescu omul Humanitas?\u201c \u2013 se intreaba, in parte inocent, in parte indignat, colaboratorul \u201eDilemei vechi\u201c. Chiar, de unde? Nu discut aici cazul lui Daniel Cristea-Enache, insa in ceea ce-l priveste pe dl. Dan C. Mihailescu imi permit sa avansez c\u00e2teva ipoteze. Emitentul \u201escr\u00e2snetului lihnit\u201c ar fi putut ajunge la concluzia de mai sus baz\u00e2ndu-se pe unul dintre urmatoarele fapte (sau pe toate laolalta):
\n1. Cronicile de carte si comentariile privind moravurile \u201evietii literare\u201c semnate de catre dl. Dan C. Mihailescu in ultimii 20 de ani (inutil sa dezvolt…).
\n2. Formula \u201eGeneratia Humanitas\u201c, pe care criticul a propus-o in 1996, cu ocazia recenzarii unui volum de convorbiri intre Cristian Badilita si Paul Barbaneagra (cf. Dan C. Mihailescu, \u201eDin generatia Humanitas\u201c, in revista \u201e22\u201c, nr. 51, 17-23 decembrie 1996). Niciodata, dupa stiinta mea, vreunui critic rom\u00e2n nu i-a mai trecut prin cap sa faca gestul penibil de a boteza cu (si, implicit, de a reduce la) numele unei singure edituri o generatie intreaga. Si culmea e ca volumul mentionat aparuse la Editura Axa din Botosani…
\n3. Interviul acordat de catre dl. Dan C. Mihailescu lui George Onofrei in \u201eSuplimentul de cultura\u201c, nr. 173 din 5-11 aprilie 2008. Aici, intervievatul sustinea ca \u201emajoritatea comentatorilor de literatura au, ca tot omul, niste preferinte umane si editoriale, dincolo de cele estetice si ideologice. Deci cred ca pot fi critici, de pilda, pro Humanitas, critici pro Polirom, critici prieteni cu Rao, Trei sau Nemira\u201c ss.m.t. Si, mai mult, se includea chiar pe sine in cea dint\u00e2i categorie, admit\u00e2nd ca pe o fatalitate \u2013 si, mai rau, ca pe o stare de normalitate \u2013 faptul ca \u201evoi fi\u00a0 mai ingaduitor c\u00e2nd citesc un roman de la Humanitas\u201c (ca tot omul, nu?…).
\n4. Articolul \u201eDouazeci de ani cu Humanitas\u201c, aparut in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 5 din 19 februarie 2010, care cuprinde urmatoarea marturie: \u201eGazetareste, am fost alaturi de Humanitas din prima zi de mai 1991, c\u00e2nd aparea \u00abLitere, arte & idei\u00bb, suplimentul cultural saptam\u00e2nal al \u00abCotidianului\u00bb, numar de numar p\u00e2na in toamna lui 1996 (ca si la seria a doua, 2001-2004), dar intr-un fel sau altul am prezentat si comentat aproape fiecare titlu de atunci incoace, dupa cum nu am lipsit la niciuna dintre editiile t\u00e2rgurilor Bookarest, Bookfest, Gaudeamus, lu\u00e2nd parte la lansari s.a.m.d.\u201c Mai mult, autorul textului aniversar accepta formula ofensatoare lansata de Paul Goma (\u201eDCM, grajdarul lui Liiceanu\u201c) ca pe \u201eun titlu de nostima onoare, senin asumabil, de altminteri: macar daca am avea c\u00e2t mai multe astfel de \u00abgrajduri\u00bb pentru hergheliile noastre muribunde!\u201c
\nIata, deci, c\u00e2teva motive care l-ar fi putut face pe poetul cu \u201escr\u00e2snet lihnit\u201c sa creada ca dl. Dan C. Mihailescu e \u201eomul Humanitas\u201c. Problema e alta: de ce il deranjeaza pe dl. Dan C. Mihailescu un statut pe care el insusi si l-a atribuit? Doar pentru ca \u201elihnitul\u201c nu i s-a adresat cu \u201etitlul de onoare\u201c, \u201esenin asumabil\u201c? Si, subsecvent, cum isi explica publicistul reactia poetului? Pentru \u201ecriticul pro Humanitas\u201c, raspunsul e simplu: Sociu face parte dintr-o falanga oculta, ce propaga, periodic sau intermitent, \u201emania razbunatoare a inamicilor fata de plutonul int\u00e2mpinatoristilor\u201c. \u201eE limpede \u2013 conchide criticul pro Humanitas \u2013 ca-i vorba de tactici de intimidare, diversiune si racolare, de ambitia subjugarii autoprofitabile si perpetuarea privilegiilor mai mult sau mai putin (ne)cuvenite. Ca si de politica vulpii la struguri. Pe scurt: o constelatie de complexe.\u201c Asa o fi, insa eu unul tot nu m-am lamurit in ce categorie se incadreaza Dan Sociu. Sa fie el dintre aceia care doresc sa-si perpetueze \u201eprivilegiile mai mult sau mai putin (ne)cuvenite\u201c? Posibil, ca la c\u00e2te functii ocupa \u201elihnitul\u201c si la cum intoarce el banii publici cu lopata, nu m-ar mira…. Ori poate ca, dimpotriva, poetul practica \u201epolitica vulpii la struguri\u201c? Care-or fi atunci strugurii d-lui Dan C. Mihailescu la care atenteaza in secret \u2013 si, mai nou, chiar pe fata \u2013 vulpea de Sociu? Sa vrea el o rubrica in \u201eDilema veche\u201c? Sau sa t\u00e2njeasca dupa \u201eOmul care aduce cartea\u201c? Ori poate ca, ambitios peste masura, vulpoiul nu se-ncurca-n mizilicuri si v\u00e2neaza direct potul cel mare: sa devina el \u201ecriticul de casa\u201c al Humanitasului? Orice e posibil…
\nIn orice caz, ideea e ca Dan Sociu face parte dintr-o organizatie secreta, care, impreuna cu alte agenturi (in aparenta rom\u00e2nesti, dar oare verzisorii nu le vin cumva de la caracatita iudeo-masonica?), se joaca de-a pirotehnicianul cu pilastrii care asigura verticalitatea criticii noastre de int\u00e2mpinare. Caci, potrivit d-lui Dan C. Mihailescu, tocmai aceste grupuri de \u201eidei\u201c (care, desigur, nu sunt dec\u00e2t niste grupuri de interese…) au introdus si alimenteaza in viata noastra culturala \u201eintimidarea, diversiunea si racolarea\u201c, \u201esubjugarea autoprofitabila\u201c si \u201eperpetuarea privilegiilor mai mult sau mai putin (ne)cuvenite\u201c, resentimentul si delatiunea, postmodernismul si canibalismul, proletcultura si injuratura, penicilina si nitroglicerina, incalzirea globala, uitatul chiondor\u00e2s und so weiter. Exista, totusi, si c\u00e2teva exceptii. Una singura, mai exact: Humanitasul. C\u00e2nd, bunaoara, Nicolae Breban opineaza despre Gabriel Liiceanu ca \u201ea scindat binisor frontul nostru cultural\u201c, Dan C. Mihailescu schimba placa si iese cu furca-n m\u00e2na ca sa apere poarta conacului: \u201ede ce sa depl\u00e2ngem modul in care \u00aba patruns dihonia politica printre noi, in literatura\u00bb, acuz\u00e2nd opinia libera ca abatere de la norma si nutrind pernicios nostalgia monolitismului supuseniei de altadata? Nu mai bine ne asumam fiecare afinitatile, directia si optiunile, in loc sa ne legam de bunavoie in hora fariseica a compromisului general?\u201c (\u201eDouazeci de ani cu Humanitas\u201c) Si da-i si lupta cu libertatea de espresie, cu diversitatea culturala si cu pluralismul opiniilor…
\nCe-i drept, un lucru pare sigur in tirada d-lui Dan C. Mihailescu: macar in ceea ce priveste literatura, ceausismul e de vina! El \u201ea hartuit, mursecat si manipulat (…) critica de int\u00e2mpinare\u201c, el a provocat incruntare \u201ein r\u00e2ndul scriitorimii si printre rivalii confrati academo-universitari ai cronicarilor din linia-nt\u00e2i\u201c (\u201eDouamiismul de int\u00e2mpinare\u201c). El a pervertit suava traditie a criticii noastre ante\u2013 si interbelice, c\u00e2nd totul era numai lapte si miere (dar, deh, prezenteistilor astora cu cas la gura nu le mai pasa de istoria literara…), c\u00e2nd criticii nostri ii plagiau cu voiosie pe cei straini sau chiar pe adversarii neaosi cu care polemizau, c\u00e2nd Lovinescu il punea la zid pe Iorga pentru ca a intervenit spre a-l elibera pe Arghezi din inchisoare, c\u00e2nd Mihail Dragomirescu, dupa o paruiala si o tr\u00e2nta zdravana, il incaleca pe Neculai Iorga strig\u00e2ndu-i triumfator: \u201eDupa ce te-am rapus literariceste, iata, te rapun si fiziceste!\u201c sau c\u00e2nd Ilarie Chendi, in a sa \u201eViata literara\u201c, il apostrofa tandru pe acelasi \u201eMihalache\u201c ca la usa cortului (a se compara procedeul cu \u201eportretul\u201c pe care i-l face lui Adrian Marino dl. Dan C. Mihailescu in \u201eCritica de int\u00e2mpinare: sluga sau stap\u00e2n?\u201c: \u201eegocentric resentimentar, megaloman ranchiunos, jalnic masochist, suma de frustrari umane si profesionale\u201c). Dar gata, acum e momentul sa punem \u2013 ca sa folosesc unul dintre cliseele dragi d-lui Dan C. Mihailescu \u2013 un \u201ebemol la cheie\u201c. E adevarat ca grupurile literare reprezinta un fenomen nociv, o secretie maligna a ceausismului. Dar insa totusi: \u201eDe c\u00e2nd exista literatura si tipar, pe l\u00e2nga reviste, mentori, institutii, cluburi, loji masonice si asociatii de tot felul s-au inchegat grupari bazate pe afinitati spirituale, radacini geografice sau interese politico-financiare. Cine va acuza in principiu \u00abContemporanul\u00bb, \u00abViata Rom\u00e2neasca\u00bb si \u00abpresa din Sarindar\u00bb ca se coagulau pe cu totul alte temeiuri ideologice si chiar etnice dec\u00e2t junimismul, g\u00e2ndirismul si gardismul? (…) Pe scurt, grupurile sunt vitale pentru piata de idei, pentru competitia (auto)reflexiva, pentru mecanismul concurential, pentru propulsarea inovatiei si a marilor individualitati.\u201c (Dan C. Mihailescu, \u201eGrupul ca fatalitate si alte bucurii de Bucuresti\u201c, in \u201eIdei in dialog\u201c, nr. 2, februarie 2007)
\nIn rezumat: d-l Dan C. Mihailescu e un critic prob, care, asemenea Zitei, nu \u201edepande\u201c de niciun grup literar (except\u00e2nd, totusi, grupul editorial Humanitas), dat fiind ca, in opinia domniei sale, grupurile literar-ideologice reprezinta o mostenire otravita a regimului ceausist, care dateaza de la \u201eJunimea\u201c incoace si care, la o adica, e un stimulent benefic al \u201evietii literare\u201c.
\nDe unde se vede ca d-l Dan C.
\nMihailescu nu-i neaparat un \u201ecritic de casa\u201c, ci mai degraba un critic care poate sustine sau combate orice opinie. Ba, la nevoie, chiar si contrariul ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In doua numere consecutive din \u201eDilema veche\u201c, dl. Dan C. Mihailescu ma distribuie in tot at\u00e2tea tipuri de scenariu speculativ. Mai int\u00e2i, in textul \u201eCritica de int\u00e2mpinare: sluga sau stap\u00e2n?\u201c (nr. 374 din 14-20 aprilie), autorul articolului ma pomeneste printre cei prezenti \u201ela prezidiu si in sala\u201c la colocviul organizat pe 30 martie a.c. de… Cite\u0219te mai mult »La un \u201ecritic de casa\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2940,2389,5481,264],"class_list":["post-7598","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dilema-veche","tag-critica-de-intampinare","tag-cronica-literara-de-azi","tag-dan-c-mihailescu"],"views":3719,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7598","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7598"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7598\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7598"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7598"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7598"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}