{"id":7583,"date":"2011-05-05T10:38:13","date_gmt":"2011-05-05T08:38:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7583"},"modified":"2011-05-05T10:40:49","modified_gmt":"2011-05-05T08:40:49","slug":"si-acum-pe-drumul-damascului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/si-acum-pe-drumul-damascului\/","title":{"rendered":"Si acum, pe drumul Damascului"},"content":{"rendered":"

C\u00e2nd toata lumea \u00eesi concentra atentia asupra gasirii unei solutii pentru evitarea razboiului \u00een Libia, iata ca a explodat si Siria. \u00cen acest fel, destabilizarea lumii arabe \u00eesi continua cursul si logica. Daca exista o logica. Presedintele Bachar al-Assad se dovedeste un fel de Gaddafi, adica cinic si s\u00e2ngeros. Maniera \u00een care si-a trisat propriul popor prin promisiuni de reconciliere (ridicarea starii de urgenta), pentru ca apoi sa recurga la uciderea cu s\u00e2nge rece a demonstrantilor, ne face sa vedem c\u00e2t de subrede erau parerile unor occidentali cum ca el ar fi ceva mai breaz dec\u00e2t alti lideri autocrati arabi. Ca unii l-au curtat si investesc p\u00e2na si acum sperante \u00een al-Assad este o alta poveste, care tine de interese de tot felul. Represiunea la care acesta a recurs nu este cu nimic mai putin criminala dec\u00e2t cea din Libia. De aceea a si fost condamnata. <\/strong><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

Presa franceza citeaza declaratiile ministrului de Externe Alain Jupp\u00e9 potrivit caruia reprimarea demonstrantilor de la Damasc \u2013 care reclamau, atentie, nu drepturi sociale sau economice ci democratie! \u2013 \u201ea fost oarba si brutala\u201c. Washingtonul a condamnat, de asemenea, recursul la forta si a cerut lui al-Assad \u00eencetarea imediata a represaliilor. Avea si de ce. \u00centr-o singura zi au fost ucise 82 de persoane. \u201eComunitatea internationala\u201c, citesc \u00eentr-un ziar francez, \u201econdamna reprimarea manifestantilor si cere Damascului sa treaca la reforme\u201c. Care comunitate internationala?, l-am auzit \u00eentreb\u00e2ndu-se pe fostul ministru de externe francez Roland Dumas. Un slogan! Ce \u00eenseamna comunitate internationala c\u00e2nd Rusia, China, India, Brazilia, Africa de Sud au alte pozitii dec\u00e2t Statele Unite si Uniunea Europeana, afirma el. Ceea ce ar trebui sa dea de g\u00e2ndit. O astfel de observatie vine de la un occidental, un politician avertizat, un fost ministru care a condus diplomatia franceza timp de un deceniu. La nivelul \u201ecomunitatii internationale\u201c, sa recunoastem, reactia de indignare a fost prompta. Secretarul general al ONU a cerut \u00eencetarea imediata a violentelor iar la ONU s-a cerut anchetarea motivelor care au condus la baia de s\u00e2nge de la Damasc. Uniunea Europeana, prin glasul \u2013 anemic, este adevarat \u2013 al doamnei Catherine Ashton \u00eel avertizeaza pe Bachar al-Assad de consecintele nerespectarii drepturilor omului, a libertatilor fundamentale, prerogative esentiale ale statului de drept. Londra, Berlinul, Viena, Atena, Roma, Bruxellesul, Ankara au luat, la r\u00e2ndul lor, atitudine fata cursul brutal al politicii autoritatilor de la Damasc. Rusia, care are \u00een Siria un interlocutor privilegiat, a condamnat represaliile asupra \u201epersoanelor nevinovate\u201c, numai ca, asa cum lesne se \u00eentelege, si-a nuantat, chiar a atenuat critica. Moscova implica \u00een context propria idee despre evolutiile din Siria, diferita de cea a statelor europene. Iata cum vede solutionarea conflictului ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov: \u201eSuntem ferm convinsi ca numai un dialog constructiv si o accelerare a reformelor politice, sociale si economice de mare amploare, asa cum ele au fost expuse de conducerea siriana, ar putea sa permita o dezvoltare democratica stabila\u201c.
\nNu cred ca expertii \u00een politica externa sunt surprinsi sa vada \u00een aceste pozitii si declaratii diferente evidente de abordare a naturii solutionarii conflictului din Siria si, prin extrapolare, a celor din regiunea mai larga a lumii arabe. Dar asta este o alta problema. Ceea ce poate fi spus aici, fiind numai o parte din adevar, tine de faptul ca factorii politici nu se mai folosesc \u2013 cum s-ar fi cuvenit \u2013 de expertiza diplomatilor. De fapt, ca valurile de revolte din lumea araba, ajunse, iata, la razboaie, au fost posibile si pe fondul unei crize a diplomatiei. \u00cen Franta se vorbeste cu naduf de erori \u00een politica externa \u00eenca din vremea c\u00e2nd Bernard Kouchner conducea diplomatia. Francezii devin si mai nemultumiti c\u00e2nd ajung la ministeriatul doamnei Mich\u00e8le Alliot-Marie, nu neaparat pentru lipsa de reactii adecvate la mareea contestatara din Maghreb ci, mai ales, pentru implicarea ministresei \u00een istorioare care au pus \u00een dificultate Parisul. Pe fondul lipsei de profesionalism a conducerii diplomatiei franceze, erorile au avut o astfel de greutate \u00eenc\u00e2t doamna Alliot-Marie, altfel onorabila, a trebuit sa fie schimbata dupa numai patru luni de mandat. Nici altii nu o duc mai bine. Germanii nu au prea multe cuvinte frumoase despre ministrul lor de externe. Londra \u00eesi regaseste, inoportun istoric, cadenta razboinica imperiala de altadata dovedind ca merge \u00een contra preferintelor celor mai multi britanici. Moscova critica \u201einitiativele\u201c Occidentului pe care, din calcul, le agreeaza \u00een faza initiala pentru ca mai apoi sa le dezavueze. Pekinul \u00eent\u00e2rzie \u00een ambiguitati si iese din \u201emetafizica\u201c lui politica abia atunci c\u00e2nd devine clara eroarea altora, dupa care recurge la opinii transante. Doamna Clinton, secretarul de stat american, \u00eesi multiplica turneele \u00een lume numai ca razboaiele \u00een care sunt implicate Statele Unite continua, iar sf\u00e2rsitul lor se complica. Este evident ca dimensiunea militara a politicii externe a statelor puternice a fost supralicitata dupa ruperea \u201eechilibrului terorii\u201c intervenita ca urmare a dezmembrarii Uniunii Sovietice. Spun\u00e2nd aceasta, nimic nu \u00eendreptateste, atentie!, sa fiu suspectat de eventuale nostalgii. Este o realitate. Despre ea se vorbeste \u00een Occident cu multa deschidere acum. Asa cum este limpede ca, tot \u00een aceasta perioada, diplomatia, cea care ar trebui sa caute, sa pregateasca si sa ofere solutii, a intrat \u00een impas. Daca ma \u00eensel, adica daca diplomatia are solutii la care nu am acces, atunci \u00eenseamna, cel putin, ca ea nu (mai) este ascultata. Ceea ce ar fi acelasi lucru. De la caderea regimurilor de guvernare comunista \u2013 o, c\u00e2t as vrea sa ma \u00eensel! \u2013 diplomatia a pierdut teren, recursul la razboi se face cu prea multa graba, cu prea putina responsabilitate pentru perspectiva istorica. Cultura politica a acestei \u201elumi a tacerii\u201c care este diplomatia nu mai are prea mult pret \u00een ochii politicienilor iar \u00een cei ai militarilor chiar deloc.<\/p>\n

Am devenit un admirator al fostului ministru de Externe francez Roland Dumas c\u00e2nd acesta, la televiziune, a demontat erorile care au condus la ceea ce el a numit \u201erazboiul Europei din Libia\u201c. El a cerut luarea \u00een consideratie a opiniilor diplomatilor care traiesc si lucreaza \u00een lumea araba. Este nevoie de o reevaluare a relatiilor dintre Europa si lumea araba, de o noua strategie pentru sf\u00e2rsitul conflictului dintre palestinieni si evrei, de o sincera asumare (nu voiam sa folosesc acest cuv\u00e2nt at\u00e2t de comun si de tocit!) a pacatelor din vremea colonialismului si de mai t\u00e2rziu. Acesta este cadrul mare si obligatoriu al reconcilierii istorice at\u00e2t de necesara a celor doua lumi, cea a valorilor unei democratii consolidate, si cea \u00een cautarea unei democratii politice scoasa din arcanele religiei. Iar diplomatii cunosc mai bine dec\u00e2t politicienii modalitatea de re\u00eempacare, de cooperare si \u00eentelegere a Occidentului cu lumea araba. Aceasta cale nu implica razboiul ci \u00eel exclude. Vorbind despre erorile care au dus la implicarea Europei \u00een razboiul din Libia, Roland Dumas cerea Occidentului (Europei si SUA, deopotriva) sa \u00eenteleaga ca reasezarea raporturilor cu statele islamice trebuie sa porneasca de la realitatea ca, \u00een ultima jumatate de secol, \u00een lumea araba s-a instalat un sentiment de umilinta provocat de politica occidentala. Acest sentiment trebuie \u00eenlaturat \u00een primul r\u00e2nd. Recursul la razboi nu \u00eel elimina, ci \u00eel consolideaza.
\nAm gasit \u00een presa occidentala destule critici la adresa intereselor, alergiilor si initiativelor care conduc la razboi. Diplomatia poate oferi solutii daca este repusa \u00een drepturi si ascultata. Pentru aceasta sefii de stat nu trebuie sa confunde exercitiul puterii cu puterea de a avea initiative. Au aparut sefi de stat care iau rapid initiative, care improvizeaza chiar, \u00een functie de sfaturile de taina pe care le primesc de la prietenii, de obicei bogati si cu interese majore \u00een lume, care le-au sustinut campaniile electorale. Pe cai absconse ei apara interese care convin unor grupurilor de afaceri de tot felul, sau militare, si contravin intereselor pacii, inclusiv intereselor nationale. Multi considera acum, c\u00e2nd \u00eencep sa fie facute socotelile costurilor, ca initiativa militara \u00een Libia, decisa \u00een detrimentul celei politice, a fost o eroare. O directie la fel de gresita pot sa aiba si evenimentele din Siria. Criza din lumea araba a facut ca razboaiele din Irak si din Afganistan sa treaca \u00een plan secund. Daca ar fi sa dam crezare unora dintre informatiile de ultima ora, oric\u00e2t de bine sunt (\u00eenca) filtrate, ar trebui sa consideram ca ambitiile presedintelui Sarkozy de a pune ordine \u00een Libia au st\u00e2njenit serios demersurile diplomatiei americane care lucreaza discret pentru iesirea din razboiul din Afganistan. Iata despre ce este vorba. \u00cen ziarul \u201eFinancial Times\u201c a aparut articolul unui jurnalist pakistanez, Hamid Karzai, expert \u00een problema afgana, \u00een care se spune: \u201eDupa doi ani de dispute interne si de rivalitati, administratia Obama ajunsese, pentru prima data, sa aiba aceeasi parere privind intensificarea discutiilor secrete cu talibanii. Ea, administratia americana, doreste, \u00een plus, sa extinda negocierile si cu statele din regiune, \u00een special cu Pakistanul care detine cheia unei reglementari pasnice; Statele Unite si NATO pregatesc deja retragerea trupelor p\u00e2na \u00een 2014\u201c. Daca lucrurile stau asa, si nu avem nici un temei sa suspectam \u201eFinancial Times\u201c ca ar fi putut face o gafa public\u00e2nd un astfel de articol, atunci \u00eentelegem mai bine de ce Washingtonul a avut rezerve fata de impetuozitatea de \u00eenceput cu care presedintele Sarkozy dorea sa implice lumea democratica occidentala \u00een razboiul din Libia. Si de ce criticile Washingtonului la adresa represiunilor din Libia si Siria, citite cu ochi ager, par sa indice o anumita prudenta fata de acceptarea unei \u00eenlocuiri bruste a celor doi sefi de stat, \u00eenainte de a fi pregatite echipe loiale de guvernare at\u00e2t la Tripoli c\u00e2t si la Damasc. Washingtonul are experienta trista a schimbarilor de la Bagdad: noul guvern \u201edemocratic\u201c, instalat prin fortarea rezultatelor alegerilor, nu este mai tolerant dec\u00e2t cel al lui Saddam Husein. El trateaza manifestantii care reclama libertate cu aceeasi severitate cu care o facea dictatorul capturat si sp\u00e2nzurat. Protectia cu care Occidentul i-a ocrotit pe kurzi, \u00eenca din 1991, nu a dat rezultatele scontate dupa ascensiunea acestora la putere \u00een Irak; ei sunt la fel de corupti si au devenit pe aceasta cale la fel de bogati ca si cei din clica lui Saddam Hussein. Copia la indigo se produce \u00een Afganistan cu echipa lui Hamid Karzai pentru care au fost falsificate, de asemenea, alegerile, \u00een speranta ca se va ajunge mai lesne pe calea democratiei. Daca aceasta speranta a existat si, mai ales, daca a fost sincera. Oricum ar fi, cursul evenimentelor din Afganistan nu favorizeaza neaparat o iesirea onorabila a Statelor Unite din razboiul \u00een care s-au \u00eenfundat caut\u00e2nd teroristi prin muntii neprimitori ai Asiei \u00eendepartate. Asa se explica initiativa tratativelor secrete ale Washingtonului \u2013 c\u00e2nd vor fi fost \u00eencepute, Dumnezeu stie! \u2013 cu talibanii \u2013 pusa, iata, \u00een dificultate de ambitiile militare surprinzatoare ale unor europeni. Initiative care trebuie sa aiba \u00een spate nu simple interese economice ci dorinta de construire a unei autoritati de pozitie \u00een strategia pentru configurarea lumii viitoare. Dar, chiar si pentru aceasta, mai ales pentru aceasta, diplomatia ar fi fost de preferat. Adica solutiile politice si nu cele militare. De aceea este de ne\u00eenteles de ce Franta, Italia si Marea Britanie trimit la Bengazi consilieri militari rebotezati peste noapte \u201eofiteri de legatura\u201c sau \u201einstructori\u201c. Se stie ca rezolutia 1973 a ONU interzice orice prezenta militara terestra \u00een Libia. La orizont apare o noua ne\u00eentelegere \u00eentre aliati, chiar daca presedintele Obama a declarat ca \u201esustine\u201c o astfel de decizie. Serghei Lavrov, ministrul rus de externe, a estimat ca trimiterea de consilieri militari francezi, britanici, italieni \u201emarcheaza \u00eenceputul unei operatii militare terestre\u201c, act \u201ecu riscuri si cu consecinte imprevizibile\u201c. O ne\u00eentelegere usor detectabila \u00een pozitia secretarului de stat american care a exclus explicit ca Statele Unite sa recurga la acest nou tip de angajare. Doamna Clinton a invitat la cumpatare compar\u00e2nd campania NATO din Libia cu cea din Kosovo, din 1999: \u201eVa reamintesc ca Statele Unite si alti parteneri au bombardat tinte din Serbia (cum o fac acum fortele NATO \u00een Libia, n. n.) timp de 78 de zile\u201c. Bombardamente care au facut, vorba unei alte doamne, tot secretar de stat, Madeleine Albright, victime colaterale. Destule, adaug eu, astfel \u00eenc\u00e2t doamna Clinton, prudenta, tine sa evite cu orice pret sa ajunga \u00een situatia de a mai da explicatii.
\nSa fi atacat gresit comunitatea internationala si drumul Damascului? Care comunitate internationala, vorba lui Roland Dumas!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u00e2nd toata lumea \u00eesi concentra atentia asupra gasirii unei solutii pentru evitarea razboiului \u00een Libia, iata ca a explodat si Siria. \u00cen acest fel, destabilizarea lumii arabe \u00eesi continua cursul si logica. Daca exista o logica. Presedintele Bachar al-Assad se dovedeste un fel de Gaddafi, adica cinic si s\u00e2ngeros. Maniera \u00een care si-a trisat propriul… Cite\u0219te mai mult »Si acum, pe drumul Damascului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[5471,5469,5472,5470,5474,5473],"class_list":["post-7583","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-bachar-al-assad","tag-conflictul-din-libia","tag-lideri-arabi","tag-lumea-araba","tag-nato-in-libia","tag-represiuni-lumea-araba"],"views":1190,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7583","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7583"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7583\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7583"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7583"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7583"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}