{"id":7578,"date":"2011-05-05T10:35:11","date_gmt":"2011-05-05T08:35:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7578"},"modified":"2011-05-05T10:37:13","modified_gmt":"2011-05-05T08:37:13","slug":"vinul-nou-si-vinul-vechi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vinul-nou-si-vinul-vechi\/","title":{"rendered":"Vinul nou si vinul vechi"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>La Iasi, dupa o reteta traditionala si prea stravezie ca s-o mai comentam, ia fiinta o noua revista: \u201eCronica veche\u201c. \u201eNu uzurpam prin acest proiect \u2013 avertizeaza Nicolae Turtureanu \u2013 locul unei publicatii cu acelasi nume, ci doar vrem a demonstra prin simpla comparatie ca, desi se numeste \u00abCronica veche\u00bb, aceasta va fi o revista vie, dinamica, mult mai aproape de viata spirituala ieseana si de orizontul de asteptare al cititorului de azi.\u201c Proiectul apartine c\u00e2torva fosti redactori si colaboratori ai revistei \u201eCronica\u201c aparuta acum 45 de ani, pe 12 februarie 1966 si, desi \u201enu uzurpam locul unei publicatii cu acelasi nume\u201c, cum spune noul redactor-sef, e limpede ca noua revista este, \u00eentre altele, rodul unor \u201erazboaie\u201c locale \u00eentre gruparile ce se \u00eengroapa reciproc si macina, \u00een general, viata noastra literara.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Pe de alta parte, mi se pare ca Nicolae Turtureanu se grabeste sa declare, prezumtios, ca \u201eva fi o revista vie, dinamica, mult mai aproape de viata spirituala ieseana\u201c etc.: era mai bine sa mai astepte o leaca si sa lase demonstratia sa-si faca efectul si faptele sa vorbeasca de la sine, iar cititorul sa traga singur concluziile asupra competitiei (concurentei?) ce va sa fie. \u00cen orice caz, e de sperat ca ideea re\u00eenfiintarii unei reviste care are sau \u00eesi revendica etatea de 45 de ani, v\u00e2rsta unei frumoase maturitati, sa-i calauzeasca asa cum se cuvine \u00een vederea atingerii scopului si obtinerii roadelor anuntate.<br \/>\nPrimele doua numere din \u201eCronica veche\u201c vin cu un set bogat de amintiri despre viata redactionala dinainte de 1989, colorate inevitabil de nostalgii de tot felul, de la cele \u00eempacate ori amuzate \u00een raport cu trecutul, p\u00e2na la unele revendicative si chiar eroice \u00een lupta cu acest trecut \u201eodios\u201c: au si amintirile temperamentul si orgoliul celor ce-si amintesc. Cum bine zice Mircea Radu Iacoban, \u201eN-as zice ca ne prea iubim \u00eentre noi; cum spuneam, revista a avut mai multe v\u00e2rste si, probabil, fiecare crede ca aceea pe care a slujit-o reprezinta mai fidel spiritul \u00abCronicii\u00bb iesene&#8230;\u201c. Sa fie \u00eentr-un ceas bun.<br \/>\n\u00cen numarul 2 din noua \u201eCronica veche\u201c, Lucia Negoita publica un \u201einterviu liber\u201c cu Mircea Dinescu, interviu luat la Casa Scriitorilor din Bucuresti, \u00een 4 martie 2011. Poetul atinge si el chestiunea \u201ev\u00e2rstelor\u201c si a tineretii celor vechi: \u201eIata ca si la 60 de ani sunt un t\u00e2nar scriitor. \u00cemi amintesc ca si Nichita Stanescu era considerat de multi, \u00eenainte de a \u00eemplini 50 de ani, \u00abpoetul tinerei generatii\u00bb&#8230; Am fost multa vreme&#8230; t\u00e2nar. Sunt oameni care au vocatia de a fi batr\u00e2ni de tineri. Am cunoscut oameni care, la 25 de ani, erau niste mosneguti ca structura si viziune asupra lumii. Dupa cum am cunoscut batr\u00e2ni foarte tineri.\u201c Cum faci sa ram\u00e2i t\u00e2nar si sa nu \u00eembatr\u00e2nesti prea ur\u00e2t? \u201eStii care e povestea? \u00cembatr\u00e2nesti din tot soiul de motive: ca te conformezi si vrei sa te integrezi \u00eentr-o lume&#8230; ca porti dupa tine ranchiune si veninul pe care, inevitabil, le acumulezi \u00eentr-o viata. Ori eu m-am ferit de astea. Ura te \u00eembatr\u00e2neste si te striveste&#8230; V\u00e2rsta e o prejudecata, p\u00e2na la urma. Ambalajul se schimba. Sigur ca nu mai sunt adolescentul din anii de scoala, de la Slobozia. Pe de alta parte, adolescentul din mine nu moare niciodata. Sunt un adolescent ceva mai sifonat, mai umflatel. Eu vreau sa ma bucur, \u00eenca, de tot ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een jurul meu. Am avut sansa de a trai \u00een lumea comunista. Am acum sansa sa traiesc si \u00een capitalism. Daca o sa prind \u00een timpul vietii si Apocalipsa, ma simt un om \u00eemplinit. Mai mult ce sa vrei de la viata?\u201c A ramas autorul lansarii \u201eFemeilor din secolul trecut\u201c poetul admirabil si de neuitat al acelui secol? Aceasta-i \u00eentrebarea. Restul tine de puterea de adaptare a nonconformistului la cerintele vremii, fie ea comunista, capitalista sau&#8230; apocaliptica. Cu o mare inteligenta si admirabila pofta de viata, Mircea Dinescu s-a acomodat tinereste noii lumi capitaliste. Despre recenta lansare a volumului sau de poezie \u201eFemeile din secolul trecut\u201c spune: \u201eSunt poezii de amor scrise la batr\u00e2nete, \u00een vers clasic si nonconformist. Am c\u00e2ntat pe la lansarile mele cu mare succes. La Arad, \u00eentr-un mall, am v\u00e2ndut vreo 600 de exemplare si la Suceava am dat un spectacol. \u00cen trei luni, am v\u00e2ndut vreo 10 000 de carti. Ba, a luat-o razna Dinescu, zic unii. Unde mai pui ca am combinat totul cu vinul. Stii, eu sunt producator de vinuri, de pe malul Dunarii, de la Cetate. Dau autografe pe sticlele cu vin. Pot sa ma laud ca am trait \u00een doua secole. I-am spus eu unui t\u00e2nar poet ca asta e avantajul meu&#8230;\u201c \u00cen ce-l priveste, \u201eeu traiesc din publicistica, scriu pamflete, ma duc la televizor. Multi nu mai stiu ca scriu versuri, ma stiu de acolo. Trebuie sa \u00eencerci, sa spargi ziduri, ca doar nu scrii pentru critici si prieteni. Poezia se naste azi parca gata obosita. Eu cred \u00een mesajul poeziei. Daca n-ai mesaj, \u00eel lasi indiferent pe cel de l\u00e2nga tine. Destui se \u00eenv\u00e2rt \u00een jurul cozii. Ei cred ca au reinventat poezia. E greu sa mai sochezi, ca altadata avangardistii. Cine e talentat cu adevarat va razbi. Dumnezeu cu mila.\u201c Admirabila este redescoperirea mesajului, credinta veche \u00een \u201emesajul poeziei\u201c fara de care \u201e\u00eel lasi indiferent pe cel de l\u00e2nga tine\u201c, cum spune poetul. Mesajul \u00een poezie e, \u00eensa, \u00een ochii multora, cuv\u00e2ntul ce exprima o notiune rau famata, compromisa de instrumentalizarea ei \u00een estetica decedatului realism socialist. Nu mesajul \u00een sine era de vina, ci comandarea si utilizarea lui politica drept masurator al valorii artistice. Si e admirabil ca poetul sfidarii \u201emesajului\u201c prin gratuitatile sublime din \u201eInvocatie nimanui\u201c pledeaza acum pentru mesajul poeziei receptat si receptionat cum se cuvine de catre destinatarul lui, simplul cititor, prietenul sau criticul literar. Daca poezie fara mesaj, fie si unul pentru cititorii din alt veac si din alta lume, nu exista, nici reciproca nu-i mai putin adevarata: mesajul fara poezie cade iremediabil cu timpul \u00eentr-o groapa plina cu maculatura. Despre \u201eFemeile din secolul trecut\u201c c\u00e2tiva cronicari au scris cu o asprime neobisnuita, ca si cum ar ilustra declinul unui poet. \u00cen opinia unuia dintre acesti cronicari dezamagiti, \u201eDin spectacolul poeziei lui Mircea Dinescu poezia s-a cam dus, iar spectacolul s-a \u00abexternalizat\u00bb, s-a transformat mediatic si s-a \u00eengrosat ca show\u201c. Din aceasta perspectiva privind lucrurile s-ar putea spune ca lansarile despre care vorbeste poetul reprezinta spectacole, show-uri de mare succes. Nu pare sa fie acesta si succesul poeziei. Vinul, e adevarat, facea figuratie si \u00een capodopera stralucitului sau debut \u00eendepartat: \u201eSunt t\u00e2nar, Doamna, vinul ma stie pe de rost \/ si ochiul sclav \u00eemi cara fecioarele prin s\u00e2nge, \/ cum as putea \u00eentoarce copilul care am fost \/ c\u00e2nd carnea-mi \u00eenfloreste si doar uitarea pl\u00e2nge &#8230;\u201c Dar \u00een \u201eFemeile din secolul trecut\u201c nu-i, dupa opinia c\u00e2torva cronicari de azi, \u201evinul\u201c vechi din celebra \u201eInvocatie nimanui\u201c a tineretii \u00eembatate de lirism, ci unul nou, un vin, poeticeste, \u201etrezit\u201c din betie. \u00cencolo, interviul admirabil din \u201eCronica veche\u201c e plin de informatii utile pentru biografii, criticii poetului si istoria literaturii. Cu privire la afinitatile elective si la influentele exercitate asupra poetului, Mircea Dinescu tine sa se stie: \u201eAm fost influentat la \u00eenceput de Labis, de Esenin, de Rimbaud si Baudelaire, tradus genial de Arghezi si de Philippide. E acolo \u00abgheara leului\u00bb arghezian, Philippide venea si el cu acel cult al armoniei versului, cu finetea celui \u00eennobilat de cultura. Parafraz\u00e2ndu-l pe Val\u00e9ry, eram \u00abun berbec care se hranea cu lei\u00bb. Eu n-am izbucnit \u00eent\u00e2mplator, asa, ca sa ma bata soarele si eu sa fabric automat clorofila. Mai zic unii: \u00abDinescu e analfabet\u00bb, nu e chiar asa, am citit mii de pagini atunci. I-am citit pe Gogol si pe Caragiale cu daruire. Spiritul poeziei mele de azi nu vine de la un poet, ci de la Caragiale. El e, dupa mine, cel mai mare scriitor rom\u00e2n.\u201c Cum de n-ar fi asa? Cei mai importanti ironici, nonconformisti si satirici se trag din mantaua lui Caragiale. O manta cam zdrentuita de at\u00e2ta purtat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>La Iasi, dupa o reteta traditionala si prea stravezie ca s-o mai comentam, ia fiinta o noua revista: \u201eCronica veche\u201c. \u201eNu uzurpam prin acest proiect \u2013 avertizeaza Nicolae Turtureanu \u2013 locul unei publicatii cu acelasi nume, ci doar vrem a demonstra prin simpla comparatie ca, desi se numeste \u00abCronica veche\u00bb, aceasta va fi o revista&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vinul-nou-si-vinul-vechi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Vinul nou si vinul vechi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5467,5468,4076,3027],"class_list":["post-7578","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cronica-veche","tag-nicolae-turtureanu","tag-reviste-literare","tag-viata-literara"],"views":1643,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7578","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7578"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7578\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7578"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7578"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7578"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}