{"id":7574,"date":"2011-05-05T10:33:09","date_gmt":"2011-05-05T08:33:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7574"},"modified":"2015-01-15T17:07:52","modified_gmt":"2015-01-15T15:07:52","slug":"democratie-policroma","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/democratie-policroma\/","title":{"rendered":"Democra\u0163ie policrom\u0103?"},"content":{"rendered":"

Amintindu-si ca \u00eemi place\u00a0 Michel Pastoureau, un prieten s-a g\u00e2ndit sa-mi\u00a0 trimita \u00een dar Les couleurs de nos souvenirs (\u201eCulorile amintirilor noastre\u201c), ultima carte a\u00a0 cunoscutului istoric si specialist \u00een istoria culorilor, publicata anul trecut la Seuil. Mi s-a parut mai putin surprinzatoare dec\u00e2t celelalte pe care i le citisem \u00eent\u00e2mplator. Istoria amintirilor sale, desi multicolora, se dovedeste mai previzibila, cam schematica, mai lejer construita si povestita dec\u00e2t aceea, de pilda, din\u00a0 volumul precedent, Noir. Histoire d’une couleur (\u201eNegru. Istoria unei culori\u201c),\u00a0 aparut la aceeasi editura pariziana, un splendid album dedicat lumii \u2013 de la \u00eenceputurile ei si p\u00e2na \u00een prezent. Unei lumi monocrome, enigmatice, austere, chiar \u00eenfricosatoare, dar si nobile si elegante, prezentate \u00een toate ipostazele negrului, cu miturile si cu simbolurile lui, istorice, lingvistice, artistice si morale. Si totusi, nu ca sa-mi exprim o preferinta personala \u00eel citez aici pe Pastoureau, caci ea conteaza prea putin, probabil, ci pentru o anume sugestie, latenta, care se lasa banuita \u00een cartea istoricului francez: aceea de a observa peisajul cotidian \u00een toata splendoarea ori saracia lui coloristica si de a aprecia si\u00a0 valoriza capacitatea fiecarei culori de a reprezenta fidel viata. <\/strong><\/em>
\nSugestia m-a cucerit cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t editorul considera cartea un \u201ejurnal cromatic\u201c, al Frantei si al Europei, acoperind mai bine de o jumatate de secol\u00a0 \u2013 din 1950 p\u00e2na \u00een 2010. O \u00eentrebare vine \u00eensa de la sine: se regaseste \u00een aceasta carte si Rom\u00e2nia? As putea spune ca da, la modul implicit,\u00a0 \u00een masura \u00een care ea \u00eensasi face parte din istoria europeana, ca mostenitoare, creatoare si purtatoare de simboluri cromatice.
\nNu stiu c\u00e2t de valabila este ipoteza existentei, \u00een decursul istoriei, a unor timpuri mai bune sub aspect coloristic si a unor timpuri mai putin bune, dar este evident ca\u00a0 prezenta culorilor si cultivarea lor \u00een s\u00e2nul unei societati sau al alteia\u00a0 au cauze si efecte diferite. Sigur, este treaba specialistilor\u00a0 sa le descopere, sa le analizeze si sa ne lamureasca si pe noi. \u00cen ce ma priveste, ma voi margini sa enumar doar c\u00e2teva impresii dob\u00e2ndite la prima vedere si \u00eempartasite si de alti traitori, ca si mine, \u00een doua veacuri si \u00een doua regimuri politice.
\nDar, fiindca vorbim despre istorie si despre un trecut\u00a0 nu prea \u00eendepartat ( pe care unii nu l-am uitat, altii \u00eel ignora cu buna-stiinta, iar c\u00e2tiva scot pe socoteala lui un profit politic urias), sa ne amintim mai \u00eent\u00e2i cum traiau culorile \u00een comunism. Vom spune fara ezitare ca asemenea oamenilor:\u00a0 sufocate de tirania uniformitatii cenusiului. Pastoureau foloseste, \u00een cu totul alt context, e drept, termenul de \u201edepresie coloristica\u201c, pe care \u00eensa l-as \u00eemprumuta tocmai pentru ca se suprapune perfect at\u00e2t cadrului strict \u00een care ne miscam, c\u00e2t si starii sufletesti pe care strictetea lui ne-o inducea. Cum s-a ajuns la aceasta tiranie a cenusiului? Probabil ca treptat, ea instal\u00e2ndu-se odata cu saracia, cu traiul mizer si cu demoralizarea generala, cu \u00eengradirea libertatii de expresie, cu reprimarea personalitatii indivizilor, cu \u00eensusirea regulilor vietii de lagar si cu reeducarea societatii \u00een spiritul disciplinei anonimatului. A fi un bun cetatean \u00een comunism \u00eensemna a te purta adecvat, a fi modest, a te conforma. Iar conformismul trebuia dovedit \u00een toate: \u00eencep\u00e2nd cu felul de a g\u00e2ndi sau a vorbi, p\u00e2na la acela de a te \u00eembraca. Fireste, decent. Sa te afisezi cu o culoare mai tare, putea fi o greseala: ca \u00een orice alta dictatura, totul se judeca \u00een termeni de ordine si dezordine.
\nOr, o astfel de culoare era ca un autodenunt:\u00a0 vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, putea sa faca din tine \u201eun element\u201c cu apucaturi \u201edusmanoase\u201c, pro-occidentale.\u00a0 Asa st\u00e2nd lucrurile, era mai \u00eentelept sa te ascunzi dupa culori terne\u00a0 pentru a nu risca sa te ia la ochi vreun politruc. Vorbesc desigur despre comunismul de \u00eenceput \u2013\u00a0 dejist \u2013 si nu despre cel ceausist, mai relaxat p\u00e2na prin anii \u201880. Dar este stiut ca nonconformisuml a fost si a ramas \u00eentotdeauna incompatibil cu morala comunismului de stat. Si-apoi, daca e sa vorbim la rigoare, putea spera cineva pe vremurile acelea\u00a0 ca va ram\u00e2ne imaculat \u00een ochii regimului, c\u00e2nd, practic, acesta, asa si nu altfel si-a \u00eentarit si\u00a0 mentinut puterea: urmarind si scot\u00e2nd vinovat pe oricine, oric\u00e2nd si, la nevoie, de orice?
\nAsadar, cenusiul era culoarea destinata\u00a0 poporului si ea a devenit tot mai murdara si mai dezolanta de la o generatie la alta. Culoarea puterii, a partidului unic era rosul intens pe masura vigorii si a vitalitatii lui ideologice, iar el si-a fluturat deplorabila-i suprematie p\u00e2na la Revolutie. A decazut atunci din demnitatea lui \u00eempreuna cu multe alte simboluri care, pe drept ori pe nedrept, din respectabile s-au trezit peste noapte inutile ori detestabile. Cert este \u00eensa ca aceasta bulversare nu a condus la \u201edezideologizarea\u201c culorilor. Dovada ca, dupa 1989, odata cu trecerea la pluripartidism, ele si-au disputat locul \u00een siglele partidelor politice si \u00een recuzita de propaganda, detron\u00e2nd rosul din pozitia lui de lider absolut si contribuind simbolic la instaurarea unei democratii policrome. Harta cu zonele de influenta ale principalelor forte politice a suportat, daca nu modificari esentiale, atunci macar decolorari, degradeuri, nuantari, migrari de culoare, din patru \u00een patru ani, la\u00a0 alegeri. La prezidentialele din 2009, de pilda, harta noastra era dominata de rosu si portocaliu. Astazi, \u00een Rom\u00e2nia, daca ar fi sa dam crezare spuselor unui deputat, indignat de modul \u00een care actualii guvernanti au\u00a0 alocat fondurile pentru dezvoltarea infrastructurii, \u201ep\u00e2na si drumurile au culori politice\u201c.
\nCum-necum, o culoare care a facut\u00a0 \u00eentr-adevar cariera la noi este \u00eensa portocaliul.\u00a0 A \u00eentrecut de departe faima bancilor tricolore plantate c\u00e2ndva \u00een oras de unul dintre edilii Clujului. Anul trecut, bunaoara, la\u00a0 Alba Iulia, a izbutit sa f\u00e2lf\u00e2ie pe Catedrala \u00cencoronarii, insinu\u00e2ndu-se, la Serbarile Unirii,\u00a0 \u00eentre culorile drapelului national. \u00censusi motorul de cautare Google a gasit atunci un mod original de a ne felicita de Ziua nationala: reamintindu-ne pe ecranele calculatoarelor ca harta Rom\u00e2niei de azi este curat portocalie.\u00a0 Ambitiile acestei culori au fost \u00eensa dintotdeauna mai mari.\u00a0 Si-a c\u00e2stigat,\u00a0 o oarecare reputatie si dincolo de granitelor tarii, simboliz\u00e2nd miscari politice si revolutii de o anume inspiratie \u2013 cum ar spune un analist prudent.
\nAm observat ca multi concetateni dornici de a se\u00a0 exprima liber au scris pe bloguri ca urasc c\u00e2te o culoare, ca ea \u201ele face greata\u201c,\u00a0 ca \u201enu mai pot sa o vada\u201c pentru ca este \u201ecompromisa politic\u201c. \u00centr-un fel, s-ar putea sa aiba si dreptate. Daca lipsa culorilor \u00eentr-o societate indica un deficit de normalitate, nu\u00a0 \u00eenseamna ca exhibarea unora \u00een exces este un semn linistitor. Cu toate acestea, cred ca nu e cazul sa ne suparam pe culori. Au, si ele, pe lumea asta, un trecut, un prezent si un viitor.
\n\u00centrebarea este \u00eensa ce culoare vor decide politicienii nostri\u00a0 sa-i rezerve de-acum \u00eenainte poporului postcomunist? Rosul de avarie, negrul funest, violetul de Ev Mediu, albul Crucii Rosii, verdele ecologist?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Amintindu-si ca \u00eemi place\u00a0 Michel Pastoureau, un prieten s-a g\u00e2ndit sa-mi\u00a0 trimita \u00een dar Les couleurs de nos souvenirs (\u201eCulorile amintirilor noastre\u201c), ultima carte a\u00a0 cunoscutului istoric si specialist \u00een istoria culorilor, publicata anul trecut la Seuil. Mi s-a parut mai putin surprinzatoare dec\u00e2t celelalte pe care i le citisem \u00eent\u00e2mplator. Istoria amintirilor sale, desi… Cite\u0219te mai mult »Democra\u0163ie policrom\u0103?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[5466,5465,4,5463,1079,5464],"class_list":["post-7574","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-colori-le-in-politica","tag-depresie-coloristica","tag-editorial","tag-editorial-culori","tag-regimul-comunist","tag-simboluri-cromatice"],"views":1704,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7574","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7574"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7574\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7574"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7574"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7574"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}