\u00cen acest aprilie at\u00e2t de capricios din punct de vedere meteorologic, p\u00e2na si fotbalul are o programare ciudata. Prima divizie este convocata sa se prezinte oficial pe teren cam o data la trei zile – ritm care ne surprinde at\u00e2t mintal, c\u00e2t si \u00een ceea ce priveste programarea antrenarii efortului fizic. Iar toata aceasta aglomerare de jocuri oficiale are doar o explicatie subiectiva, data de forurile decizionale ale fotbalului, fara argumente reale: respectiv calendarul planificat, mai mult al improviso, al echipei nationale. Care, de altfel, are sanse infime de a mai ocupa locul secund \u00een grupa, poate doar daca depaseste pe 3 iunie Bosnia, \u00een \u201eGiulesti\u201c\u2026 Apoi, tam-nesam, mai mult ca pretext de plimbare, s-au pus la punct doua amicale, tocmai \u00een America de Sud, cu Brazilia si Columbia. Toate doar la c\u00e2teva zile distanta. Cu ocazia primului amical, cel cu reprezentativa \u201ecarioca\u201c, va avea loc chiar un eveniment de luat \u00een seama: retragerea din activitate a \u201egrasutului\u201c, acum, Ronaldo. Dar cam at\u00e2t. Altminteri, scorurile si \u00eencercarile nenumarate ale lui Razvanel nu cred ca ne vor ajuta. Iar dupa aceea, la doar trei zile, hop cu noi si \u00een Columbia! Si acolo va fi greu, nu putem apela la \u201efaina\u201c lor revigoranta… Apoi, la acele date, mai toti jucatorii importanti din America de Sud care evolueaza \u00een Europa vor evolua ca adusi din vacanta. Si atunci ce testam? Ca sa nu mai spun ca, daca nu c\u00e2stigam nici cu Bosnia, s-a prezentat deja varianta \u00eendepartarii lui Razvanel. Iar cu primii tricolori va pleca la comanda chiar antrenorul tineretului, placutul si civilizatul Emil Sandoi. \u00cen concluzie, aceasta actiune este numai de complezenta, poate va aduce ceva \u00een visteria federatiei, dar fotbalistic nu-i dec\u00e2t o aflare \u00een treaba, totul, oficial vorbind, fiind deja compromis!
\nP\u00e2na atunci, \u00een zilele ce au urmat chinului cu Luxemburg de la Piatra Neamt se pronunta, pe fata, numele posibilului urmas la comanda nationalei dupa Razvan Lucescu. Bietul de el, nici nu mai conteaza. Mai ales dupa ce \u201eNasul\u201c Mircea Sandu s-a pronuntat clar, si logic as spune eu, cum ca actualul antrenor al selectionatei noastre trebuie \u00eenlocuit. Or, c\u00e2nd seful fotbalului nostru, de at\u00e2ta timp, prezinta o astfel de varianta, chiar daca acum s-a supus la vot democratic si a pierdut, pentru viitor verdictul este clar. Si, ca de obicei, nimeni nu ne \u00eentrece \u00een asezatul la coada ordonata de sefi si nici la ridicatul m\u00e2inii aprobator la orice vine de sus, indiferent de opinia noastra interioara.
\nRevenind la disputele din liga, prezentate acum o data la trei zile, cei implicati direct \u00een soarta echipelor noastre ne tot c\u00e2nta refrenul deprimant ca: \u201enu suntem pregatiti pentru a face fata la asa ceva\u201c!? Nu poti dec\u00e2t sa te crucesti, ca tot vin Sfintele Sarbatori ale Pastelui. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, se declara ca \u201efotbaliatorii\u201c nostri ar fi obositi! Ca se joaca prea repede \u00een regim oficial si ca ar fi nevoie de loturi mult mai numeroase. Hai sa stabilim atunci un adevar minim rezonabil. Pai, jucatorii lui Barcelona, Manchester, Real, Dortmund si ai altor echipe din campionatele straine nu joaca, \u00een mai toate lunile, cam o data la trei zile? Si nu folosesc mai mult de 16-17 jucatori! Sunt ei din alt aluat sau chiar extraterestri? Pentru ca vedem, fara tagada, gratie deselor transmisiuni televizate, ce ritm si ce angajament superior noua etaleaza acestia. Adevarul este, desigur, cu totul altul. Profesionalismul fotbalistilor occidentali este net superior pretentiilor noastre de a fi tratati ca \u201emeseriasi profesionisti\u201c! \u00cencep\u00e2nd cu cei care conduc, p\u00e2na la cei care calca iarba noastra oficiala. Iata o marturie incontestabila \u00een acest sens. Scrutati ce echipe au avut, c\u00e2t de c\u00e2t, continuitate \u00een acest campionat al nostru: au fost contabilizate doar evolutii contradictorii, de la un meci la altul. Ca nivel de joc, nu ca cifre, at\u00e2t de relative. \u201eUna calda, alta rece\u201c s-ar putea spune. \u00cen aceasta categorie se \u00eenscrie si laudata \u201ePoli\u201c Timisoara, care a pierdut doar o simpla \u00eent\u00e2lnire, aceea din Giulesti, de cur\u00e2nd. Ca joc \u00eensa, patronul lor, \u00een propria dubla persoana, a fost sfidator de sincer: \u201eJucam prost si am c\u00e2stigat sau ne-am salvat de la \u00eenfr\u00e2ngere abia \u00een ultimele minute\u201c. Acum, dupa esecul clar din fata Rapidului, a fost si prima data c\u00e2nd nu a mai aparut, asa cum ne obisnuise, pe mai toate ecranele. Ultima data amenint\u00e2nd chiar ca si-a potolit instinctele razboinice evit\u00e2nd sa se mai apropie de unii oficiali din fotbalul nostru, care, bine\u00eenteles, l-au suparat de mama focului. Si cum neaosii nostri sunt \u201eaprigi la m\u00e2nie\u201c, si-a scuipat \u00een s\u00e2n si a stat deoparte. Este \u00eentr-un fel, de consemnat ca pozitiva o astfel de atitudine \u00een comparatie cu cele care, la modul abrutizant, au facut p\u00e2na acum regula aparitiilor sale si ale altora \u00een fata opiniei publice fotbalistice de la noi. Ce epitete s-au folosit\u2026 mai bine sa nu mai amintim!
\nLa toate acestea, sa mai adaugam spectacolul de exceptie la care am asistat cu ocazia disputei locale de la Cluj, dintre mitica \u201eU\u201c si, cu aceleasi pretentii, dar contestabile istoric, C.F.R.-ul din aceeasi localitate. Firesc, a dominat corul \u201euistilor\u201c; a fost o atmosfera civilizata din multe puncte de vedere, fata de ceea ce se astepta, dar nu se putea \u201esa nu ne dam iar \u00een petec\u201c. Ce m-a frapat \u00eensa este o strigare prea des auzita pe stadioanele noastre. Chiar si \u00een Transilvania, unde George Cosbuc a scris poate cel mai frumos imn dedicat iubirii materne. Salbatic si sfidator, corul suporterilor echipelor noastre racnesc ceva de neconceput: \u201ePe ei, pe ei, pe mama lor!\u201c. Ma \u00eenfior la auzul \u00eendemn de pe stadioanele noastre. Sa fie necunoastere, rautate, inconstienta? Sa existe oare, \u00een subconstientul acestor vinovati fara vina cunoasterii filosofice din tribunele noastre, senzatia ca nasterea nu-i altceva dec\u00e2t o necrutatoare condamnare la certa disparitie? Din c\u00e2te stiu, suntem singurul popor \u201ecapabil\u201c, indiferent ca se petrece \u00een fotbal, de a rosti \u00een cor patimas o asemenea blasfemie. Dar mai bine sa revenim si sa ne \u00eembunam tot cu fotbalul.
\nDa, ne asteapta un final de campionat palpitant. Favoritele Otelul si Timisoara au \u00eenceput sa g\u00e2f\u00e2ie. Mai \u00een v\u00e2na si cu un program favorabil pare Vasluiul lui Porumboiu si Hizo. Are si lotul cel mai bun (alaturi de Rapid!), cel mai bine platit si poate \u00eennoda traditia neasteptatului Urziceni. Deci, pare cert, vor fi trei provinciale pe podium. Faptul spune mult, e chiar definitoriu. Ca sa nu mai amintesc ca aceste echipe au avut mereu lungimi importante \u00een fata reprezentantelor traditionale ale Capitalei.
\nExplicatia ar fi una singura: convulsiile interioare si subiectivismul, at\u00e2t de straine de profesionalism, ce au caracterizat reprezentantele mereu la titlu ale Bucurestiului. Cu asta cred ca am spus totul, pentru moment. Rapid, Dinamo si Steaua s-au pavoazat mai mult cu vorbe si tichii de margaritar dec\u00e2t cu adevarate fapte de joc. Si Rapiduletul chiar are un lot foarte bun, egal cu cel al Vasluiului. Vom vedea, mai e putin. Cam c\u00e2t o ploaie de primavara.\u00a0\u00a0\u00a0 n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen acest aprilie at\u00e2t de capricios din punct de vedere meteorologic, p\u00e2na si fotbalul are o programare ciudata. Prima divizie este convocata sa se prezinte oficial pe teren cam o data la trei zile – ritm care ne surprinde at\u00e2t mintal, c\u00e2t si \u00een ceea ce priveste programarea antrenarii efortului fizic. Iar toata aceasta aglomerare… Cite\u0219te mai mult »\u201ePe ei, pe ei, pe mama lor\u201c?!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5454,5453],"class_list":["post-7553","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-campionat-intern","tag-meciuri"],"views":1949,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7553","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7553"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7553\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7553"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7553"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7553"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}