{"id":7549,"date":"2011-04-28T09:05:52","date_gmt":"2011-04-28T07:05:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7549"},"modified":"2011-11-08T19:02:24","modified_gmt":"2011-11-08T17:02:24","slug":"despre-cateva-realizari-ale-istoriografiei-transilvanene-dar-mai-ales-despre-neputinte-si-conservatorism-institutional","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-cateva-realizari-ale-istoriografiei-transilvanene-dar-mai-ales-despre-neputinte-si-conservatorism-institutional\/","title":{"rendered":"Despre cateva realizari ale istoriografiei transilvanene, dar mai ales despre neputinte si conservatorism institutional"},"content":{"rendered":"


\n<\/strong><\/p>\n

Dupa 1989, istoria confesionala a devenit un domeniu dinamic, mai ales \u00een mediile academice din Transilvania, p\u00e2na acum afirm\u00e2ndu-se doua generatii de istorici preocupati de problematicile istoriei confesionale \u00een Ardeal, spatiu care, prin traditionalitatea multiculturala si multiconfesionala, provoaca la studierea unor teme p\u00e2na atunci ignorate de istoriografia nationalist-comunista. \u00cen cei douazeci de ani de demers stiintific, au fost abordate, \u00een special, teme clasice care, indirect sau direct, sunt legate de rolul bisericilor rom\u00e2nesti \u00een procesul emanciparii nationale, de interferentele confesionale, mai mult sau mai putin consistente (vezi vremelnica experienta calvina rom\u00e2neasca despre care au scris, mai ales, istoricii din Alba Iulia), de statutul legitim al Bisericii Unite cu Roma.
\nBOR \u2013 o institutie osificata<\/strong>
\nAceste preocupari au concentrat demersurile istoricilor clujeni si albaiulieni, cu preponderenta, \u00eenspre istoria secolelor XVII-XIX, epoca sensibila vizavi de temele modernizarii si afirmarii identitare. \u00cen conditiile \u00een care perioada postcomunista era propice unor abordari istoriografice noi, ignorate p\u00e2na \u00een 1990 (cu putine exceptii, vezi Pompiliu Teodor si studiile despre iluminismul transilvanean sau vezi Nicolae Bocsan, preocupat de aceeasi problematica manifesta \u00een spatiul banatean), a fost posibila reafirmarea temei legitimitatii istorice a Bisericii Unite si a rolului acesteia \u00een modernizarea societatii rom\u00e2nesti din Transilvania si Banat; apreciem, de asemenea, studiile Grupului de la Cluj (Nicolae Bocsan si mai tinerii si numerosii sai discipoli care abordeaza istoria bisericilor rom\u00e2nesti \u00een relatie cu modernizarea secolului XIX). Noi am evaluat mai ales acele abordari ale istoricilor laici neangajati \u00een polemicile interconfesionale sau \u00een acele demersuri care au ca scop fortificarea imageriei religioase, \u00eentr-o epoca \u00een care secularizarea este un bun istoric la care nu trebuie sa renuntam.
\n\u00cen contextul crizei identitare declansate \u00eenca din prima decada postcomunista, precum si \u00een conditiile afirmarii optiunii europeniste la nivel public, Biserica Ortodoxa Rom\u00e2na a \u00eencurajat discursul autohtonist, iar \u00een ultimii ani, chiar ultranationalismul manifestat de miscari politice radicale precum Noua Dreapta. Revendicarea legionarismului ca ideologie (ultranationalista), ca religie politica, promovarea discursul xenofob si chiar antisemit sunt trasaturi specifice acestei miscari politice radicale afirmate, \u00eendeosebi, \u00een ultimul deceniu postcomunist. BOR, mai ales prin mediile monahale, a facilitat afirmarea noii orientari politice ce reia discursul legionar.
\nRecursul la istoria mitologizata, la religiozitatea interbelica si la efervescenta trairismului legionar, la autoritatea spirituala (se omite \u00eensa fenomenul oscilatiei \u00eentre obedienta traditionala, rezistenta si colaborationism) sunt \u00eencercari de consolidare a imaginii de institutie reprezentativa pentru identitatea rom\u00e2neasca. Biserica Ortodoxa Rom\u00e2na, care conform unor sondaje (un alt paradox rom\u00e2nesc!) este institutia \u00een care rom\u00e2nii au cea mai mare \u00eencredere, pare preocupata nu at\u00e2t de modernizarea sa institutionala si de cea mentalitara a enoriasilor \u2013 caci aceasta nu mai este precum \u00een secolul XIX, mai ales \u00een Transilvania, un factor de emancipare \u2013 ci, cu prioritate, de blocarea oricarei initiative legislative care ar favoriza lustratia; BOR este concentrata pe problema retrocedarii patrimoniului, dar si pe ceea ce numeste \u201eapararea traditiei si a identitatii rom\u00e2nesti\u201c, consider\u00e2ndu-se \u201ebiserica nationala\u201c, ignor\u00e2nd rolul greco-catolicilor \u00een afirmarea natiunii rom\u00e2ne din Ardeal. \u00cen afara conflictului traditional cu biserica greco-catolica, \u201ebiserica-martira\u201c (desfiintata, ca cult, \u00een 1948, c\u00e2nd BOR a primit patrimoniul bisericii unite), azi, Biserica Ortodoxa Rom\u00e2na manifesta o relativa neutralitate vizavi de celelalte culte recunoscute si mimeaza ecumenismului la nivel de discurs oficial; aceste din urma atitudini publice au creat impresia ca BOR este o biserica pregatita pentru modernitate.
\nDar aceeasi obedienta \u00een raporturile cu autoritatile politice, traditionalismul cultural, autismul manifestat \u00een relatiile cu societatea civila si cu nevoile socio-culturale ale societatii rom\u00e2nesti, implicarea timida \u00een marile probleme sociale ale acesteia, \u00eencurajarea formalismului religiozitatii ortodoxe, conservatorismul manifestat vizavi de modul de viata al enoriasilor, indiferenta vizavi de marile probleme ale contemporaneitatii (c\u00e2nd papalitatea a prezentat o readaptare a Decalogului la noile provocari ale istoriei recente, BOR, \u00een discursul oficial, a considerat ca o astfel de abordare este, cel mult, inutila), ne\u00eentelegerea mesajului lucid la organizatiilor societatii civile cu referire la protejarea individului si a naturii \u2013 sunt alte carente ale manifestarii bisericii \u00een comunitatea rom\u00e2neasca. Din aceasta panoplie negativa nu pot lipsi milenarismul monahal, autoritatea duhovnicului popular, spectacolul exorcizarilor publice din unele medii monastice.
\nNoua, grave ne par maniera \u00een care BOR crediteaza identitarismul (vezi reactualizarea unor atitudini ultranationaliste si a antisemitismului prin reviste cu influenta), reculul mentalitar (vezi sursa fatalismului recent) si nevoia de a controla, aproape \u00een maniera teocratica, spatiile si \u201elocurile memoriei\u201c care apartin laicitatii (vezi prezenta constanta \u00een scoli, prezenta ubicua la orice eveniment cu implicatii publice semnificative). \u00cen concluzie, putem afirma ca BOR, desi parcurge, din punct de vedere economic, o epoca a pragmatismului, ca institutie este osificata \u00een traditie si nu se manifesta ca unul dintre factorii modernizari postcomuniste. Dimpotriva\u2026
\nBiserca unita, universalista si nationala totodata, a cunoscut, la \u00eenceputul anilor ’90, un proces de revitalizare. Redevenita biserica recunoscuta oficial, aceasta a reusit sa \u00eesi recupereze vechii credinciosi, dar a c\u00e2stigat si enoriasi proveniti, mai ales, din elita intelectuala. \u00censa faptul ca institutiile statului au sustinut, vizibil sau mai putin transparent, interesele BOR ca biserica traditionala si nationala, mai ales \u00een problema retrocedarilor patrimoniale, i-a facut pe greco-catolici, \u00een stilul lor discret si modern, sa se ocupe de enoriasii fideli, de problemele sociale si, \u00een masura putintelor, de relansarea Blajului ca spatiu al memoriei si spiritualitatii ardelene. Istoriografia, \u00eendeosebi cea albaiuliana, a contribuit esential la afirmarea acestui aspect (vezi demersurile istoricilor Eva si Iacob M\u00e2rza, Daniel Dumitran, Laura Stanciu etc.).
\nDespre unirea rom\u00e2nilor cu <\/strong>
\nBiserica Romei<\/strong>
\nLa Editura Enciclopedica din Bucuresti a aparut \u00een 2010 prima carte (1) dintr-o serie intitulata \u201eUnirea rom\u00e2nilor transilvaneni cu Biserica Romei\u201c, serie realizata de o echipa de istorici \u00een colaborare cu Fundatia Pro Oriente. Antologia de studii trateaza unirea unei importante parti a clerului ortodox din Transilvania cu Biserica Catolica, precum si contextul \u00een care aceasta s-a realizat, de la stadiul de idee si p\u00e2na \u00een anul 1701 (anul considerat, \u00een acest proces, drept borna cronologica, an eponim). Volumul este structurat sub forma unei colectii de articole individuale redactate de autori cu o experienta solida \u00een cercetarea istoriei confesionale \u2013 Iacob M\u00e2rza, Ovidiu Ghitta, Greta-Monica Miron, Keith Hitchins, Ernst Cristoph Suttner, Laura Stanciu, Daniel Dumitran, dar si de teologi \u2013 Nicolae Chifar, Mihai Sasaujan, Gavril Sipos, Vasile Leb, Paul Brusanowski si Viorel Ionita.
\n\u00cenfiintata \u00een 1964 de cardinalul Franz K\u00f6nig, episcopul romano-catolic al Vienei, Fundatia Pro Oriente si-a asumat ca misiune str\u00e2ngerea si \u00eembunatatirea relatiilor dintre Biserica Romano-Catolica si Bisericile Ortodoxe si Orientale (2). Bazele fundatiei au fost stabilite \u00een cadrul celui de-al Doilea Conciliu de la Vatican, c\u00e2nd Sf\u00e2ntul Parinte Papa Paul al VI-lea, prin promulgarea decretului ecumenic \u201eUnitatis Redintegratio\u201c (3), a deschis portile Bisericii pe care o pastorea celorlalte Biserici crestine (4). \u00cen 2001 a \u00eenceput colaborarea dintre Fundatia Pro Oriente si un grup de cercetatori rom\u00e2ni, printr-un demers cu tema \u201eUnirea religioasa a rom\u00e2nilor ardeleni\u201c. P\u00e2na \u00een prezent au avut loc cinci \u00eent\u00e2lniri de lucru, la care au luat parte cercetatori laici, dar si teologi romano-catolici, greco-catolici, ortodocsi, luterani si calvini de la universitati din Alba-Iulia, Blaj, Veina, Cluj, Sibiu, Arad, Oradea si Bucuresti.
\nPrima \u00eent\u00e2lnire organizata de fundatia vieneza a avut loc \u00een capitala fostului Imperiu Habsburgic, spatiu ideal pentru a lansa proiectul si pentru a \u00eencepe dezbaterile asupra evenimentului care a schimbat radical viata religioasa din Transilvania, la debutul modernitatii. Problematica a presupus discutarea institutiilor si a personalitatilor care au contribuit la formarea si sustinerea Bisericii Rom\u00e2ne Unite, dar si a celor care s-au opus acesteia. Urmatoarele doua \u00eent\u00e2lniri au avut loc la Alba-Iulia \u00een anii 2003 si 2005 si au fost organizate de Fundatia Pro Oriente \u00een parteneriat cu Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba-Iulia. \u00cen Mai 2007, la Viena, a avut loc cea de a patra conferinta (V), \u00een timp ce a cincea \u00eent\u00e2lnire stiintifica s-a desfasurat \u00een 2010, din nou, \u00een cetatea Balgradului (VI). Colaborarea dintre fundatia vieneza si cercetatorii rom\u00e2ni s-a materializat \u00een articolele publicate \u00een \u201eAnnales Universitatis Apulensis\u201c din Alba-Iulia si \u00een cartea \u201eUnirea rom\u00e2nilor transilvaneni cu Biserica Romei\u201c, construct care \u00eei reuneste \u00een comitetul de redactie pe Johan Marte, Ernst Cristoph Suttner, Laura Stanciu, Iacob M\u00e2rza si Viorel Ionita. Comitetul si-a declarat deschis finalitatea, si anume, realizarea unei istorii obiective a evenimentelor dintre anii 1697 si 1761.
\nCooperarea finalizata prin editarea volumului \u00een discutie s-a dovedit deosebit de eficienta. Ea a presupus alaturarea unor cercetatori cu specializari diferentiate \u2013 chiar puternic diferentiate. Acest fapt a permis realizarea unei istorii complete a contextului religios prezent \u00een Tranilvania la \u00eenceputul administratiei habsburgice. Astfel, pe l\u00e2nga dezbaterea uneori belicoasa dintre ortodocsi si greco-catolici cu referire la actul Unirii cu Biserica Romei, cititorul are posibilitatea sa cunoasca si punctul de vedere al celorlalte Biserici din fostul principat intracarpatic, dar mai ales sa \u00eenteleaga relatia dintre Biserica Ortodoxa din Transilvania si aceste Biserici, \u00eendeosebi raporturile cu Biserica Calvina, \u00een contextul \u00een care a fost posibila unirea ortodoxiei transilvanene cu aceasta. Unirea cu Roma \u2013 act dorit si sprijinit de Curtea de la Viena, care urmarea astfel sa \u00eentareasca catolicismul, religia de stat a imperiului habsburgic, religie fragila \u00een principatul intracarpatic \u2013 nu a fost un proces simplu. Biserica romano-catolica nu era dispusa la orice compromis si impunea conditii grele, chiar umilitoare, clerului superior \u00een schimbul acceptarii drepturilor si posibilitatii de emancipare a populatiei rom\u00e2nesti. Discutiile asupra Unirii cu Biserica Romei au \u00eenceput \u00eenca din timpul mitropolitului Teodosie, fiind continuate ulterior sub mitropolitul Anastasius Anghel; un astfel de proces a dovedit ca o parte a clerului rom\u00e2nesc vedea \u00een aceasta solutia pentru rezolvarea problemelor Bisericii si ale enoriasilor ei; pe de alta parte, protestantii si chiar catolicii din principat au simtit pericolul emanciparii majoritatii rom\u00e2nesti prin Unirea cu Biserica Romei, si de aceea si-au oferit sustinerea pentru factiunea conservatoare din ortodoxie, care se bucura si de sprijinul venit din Valahia si care refuza o astfel de unire. Detaliile acestei perioade tensionate sunt cuprinse \u00een paginile cartii, ceea ce o transforma \u00eentr-o lucrare foarte valoroasa pentru istoria Bisericii Rom\u00e2ne Unite, dar si pentru istoria premoderna si moderna a Transilvaniei.
\nDemersul grupului, asa cum specifica Johann Marte, \u201es-a \u00eentemeiat pe faptul ca reprezentarile partinitoare cunoscute \u00eendeajuns p\u00e2na acum ale diferitelor grupuri religioase, respectiv laice au cauzat multe conflicte necrestine \u00eentre rom\u00e2ni\u201c. Pentru a realiza o astfel de istorie obiectiva (at\u00e2t c\u00e2t este ea posibila!), editorii au stabilit o serie de reguli clare \u2013 fiecare autor semneaza articolul, fiind responsabil de continutul acestuia; textul trebuia pus, \u00eenainte de publicare, la dispozitia celorlalti membri, ca, \u00een cazul ridicarii unor obiectii, autorul si criticul ideilor acestuia sa ajunga la un compromis stiintific; \u00eensa, chiar si \u00een cazul \u00een care nu se ajunge la un relativ consens, pentru a nu cadea \u00een autism stiintific, autorul e obligat sa redacteze, macar \u00eentr-o nota, obiectia ridicata de colegul care \u00eei contesta teoria. Binevenit este si efortul depus pentru traducerea tuturor textelor, astfel \u00eenc\u00e2t toate articolele sunt redactate \u00een limba rom\u00e2na, iar pe pagina alaturata, \u00een maniera consacrata, se gaseste textul redactate \u00een limba germana sau \u00een limba engleza.
\nCu toate ca acest volum, si cele ce vor urma, vor aduce o contributie \u00eensemnata la cunoasterea obiectiva a negocierilor si actiunilor care au dus la crearea Bisericii Rom\u00e2ne Unite, autorii acestei recenzii \u00eesi exprima scepticismul \u00een ceea ce priveste aplanarea unui conflict interconfesional care dureaza de mai bine de 300 de ani. Ideile si atitudinile (refractare, chiar fundamnetaliste) ale unor teologi determinati intrinsec de optiunea lor confesionala, chiar si atunci c\u00e2nd aceste idei sunt ascunse \u00een spatele unor citate din enciclopedii depasite ca logica stiintifica, sunt evidente; este greu de crezut ca un teolog se poate distanta de discursul oficial al bisericii sale, ca acesta \u00eesi va schimba argumentele, indiferent de ce alte documente vor iesi la iveala.
\n\u00cen concluzie, lucrarea pe care ne-o propune Fundatia Pro Oriente \u00een urma colaborarii cu cercetatorii rom\u00e2ni este interesanta si accesibila at\u00e2t istoricilor, c\u00e2t si profanilor.<\/p>\n

 <\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1. „Die Union der Rum\u00e4nen Siebenb\u00fcrgens mit der Kirche von Rom. Unirea rom\u00e2nilor cu Biserica Romei”, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2010, 335 p.
\n2. http:\/\/www.pro-oriente.at\/?site=kastiftung
\n3. http:\/\/www.vatican.va\/archive\/hist_councils\/ii_vatican_council\/documents\/vat-ii_decree_19641121_unitatis-redintegratio_en.html
\n4. http:\/\/www.vatican.va\/roman_curia\/pontifical_councils\/chrstuni\/card-kasper-docs\/rc_pc_chrstuni_doc_20041111_kasper-ecumenism_en.html
\n5. http:\/\/www.ecum.ro\/infoecum\/Ro\/forschungsprogramme\/programul-de-cercetare-unirea-religioasa-a-romanilor-ardeleni
\n6. http:\/\/www.plaiuluminatu.ro\/articol–43–13–611–A-cincea-intalnire-initiata-de-Fundatia-Pro-Oriente-despre-Unirea-religioasa-a-romanilor-ardeleni.html<\/p>\n

 <\/p>\n

MIHAELA GRANCEA \/ CORNEL MOSNEAG<\/strong><\/p>\n<\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dupa 1989, istoria confesionala a devenit un domeniu dinamic, mai ales \u00een mediile academice din Transilvania, p\u00e2na acum afirm\u00e2ndu-se doua generatii de istorici preocupati de problematicile istoriei confesionale \u00een Ardeal, spatiu care, prin traditionalitatea multiculturala si multiconfesionala, provoaca la studierea unor teme p\u00e2na atunci ignorate de istoriografia nationalist-comunista. \u00cen cei douazeci de ani de demers… Cite\u0219te mai mult »Despre cateva realizari ale istoriografiei transilvanene, dar mai ales despre neputinte si conservatorism institutional<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4937,5451,5450,5452],"class_list":["post-7549","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-bor","tag-grupul-de-la-cluj","tag-istoria-confesionala-din-ardeal","tag-retrocedari-patrimoniu-biserici"],"views":1823,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7549","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7549"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7549\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7549"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7549"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7549"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}