Binele public, interesul public, opinia publica… De multe mii de ori am auzit pomenite aceste vorbe. De regula, cei care vorbesc \u00een numele interesului public sunt cei care detin o pozitie publica influenta, iar cei care contesta valabilitatea acelui punct de vedere sunt cei afectati de interesul public afirmat. Cu alte cuvinte, interesul public este, cel mai adesea, exprimarea pudibonda si ipocrita a unui interes privat. \u00cenfiintarea si desfiintarea muzeelor, ca si punerea \u00een valoare a patrimoniului cultural, \u00een general, reprezinta un caz interesant pentru a fi dezbatut, \u00een aceasta privinta.
\n\u00cen 1968, dupa invazia sovieticilor si a aliatilor lor \u00een Cehoslovacia, \u00eembatat de atmosfera nationalista declansata odata cu celebrul miting din Piata Palatului, Ceausescu a hotar\u00e2t sa \u00eencurajeze aceasta tendinta pentru a-si apara propriul regim dictatorial de vreo posibila ingerinta a Moscovei, fara sa sesizeze faptul ca sentimentele antirusesti ale multimii aveau si o solida componenta anticomunista. Lucrul a devenit vizibil \u00een 1985, odata cu accesul la putere al lui Gorbaciov, ceea ce a adus un val de simpatie pentru reformatorul de la Kremlin, inclusiv \u00een Rom\u00e2nia (greu de imaginat, pentru Ceausescu, manifestarile sincere de simpatie ale rom\u00e2nilor, cu ocazia vizitei liderului sovietic la Bucuresti!). \u00cen 1968, singurul muzeu de istorie existent \u00een Bucuresti (\u00een afara de cel municipal din Palatul Sutu) era cel instalat \u00een palatul fostului Muzeu de Arta Nationala si era un muzeu de istorie a partidului comunist. Daca p\u00e2na la razboi muzeele nationale europene erau mai degraba cele de etnografie si de arta \u00een care \u00eesi faceau loc si c\u00e2teva colectii arheologice, dupa 1950, au \u00eenceput sa apara mai peste tot muzee de istorie locala si regionala, iar statele nou \u00eenfiintate sau re\u00eenfiintate au \u00eencercat \u00eenjghebarea unor muzee de istorie nationala. Realizarea Muzeului de Istorie (\u201eal Republicii Socialiste Rom\u00e2nia\u201c, dupa cum suna denumirea sa completa) s-a facut cu mari dificultati. Posta a fost evacuata din palatul sau, proiectat la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea, iar \u00een 1971, cu ocazia aniversarii \u00eenfiintarii partidului, noul muzeu a fost inaugurat. Multe din obiectele expuse au fost luate din diverse muzee mici, judetene sau locale, fapt care a st\u00e2rnit destule nemultumiri provinciale. De fiecare data, \u00eensa, a fost invocat interesul national \u2013 acela de a avea \u00een Capitala un muzeu de istorie a \u00eentregii natiuni (care, evident, trebuia sa serveasca intereselor propagandistice ale dictaturii).
\nDupa cutremurul din 1977, care a afectat destul de grav cladirea muzeului, expozitia permanenta a fost refacuta, fiind accentuat cultul personalitatii lui Ceausescu prezent pe mai fiecare panou cu un citat sau o fotografie. Totusi, dupa luarea deciziei de a se construi un nou centru civic \u00een Bucuresti, care sa adune laolalta toate institutiile reprezentative ale statului si partidului, cineva a avut ideea de a se construi un nou sediu pentru Muzeul National de Istorie. A fost ales un loc situat pe malul D\u00e2mbovitei, \u00eentre Splai si Calea Plevnei. S-a lucrat \u00een viteza, ca si la toate celelalte cladiri \u00eencepute \u00een acei ani. Toti arhitectii disponibili au fost mobilizati pentru lucrarile de proiectare, sub conducerea arhitectului Cornel Dumitrescu, rectorul de atunci al Institutului \u201eIon Mincu\u201c. Cu toate eforturile uriase ale constructorilor, \u00een vara anului 1989 erau gata doar fatadele. Cladirea arata ca un exoschelet imens, fara nimic pe dinauntru, \u00een afara unor uriasi st\u00e2lpi de structura. Prin fata ei s-a desfasurat ultima demonstratie de 23 august, \u00eentr-o atmosfera extrem de \u00eencordata. \u00cen acea vreme, muzeografii se apucasera deja sa lucreze la tematica viitoarei expozitii permanente din noul muzeu. Evident, dupa 22 decembrie, proiectul a cazut \u00een uitare. O \u00eencercare de resuscitare a acestuia din mai 1990 a avut drept urmare declansarea unei proceduri de reproiectare a cladirii. Guvernul a hotar\u00e2t, \u00eensa, ca nu exista bani pentru continuarea lucrarilor, asa \u00eenc\u00e2t nu s-a mai facut nimic.
\n\u00cen 1992, ca urmare a solicitarilor directorului de atunci al postului public de radio, Eugen Preda, ministrul Culturii, Ludovic Spiess, a renuntat la administrarea cladirii, \u00een favoarea Radiodifuziunii, care a si botezat cladirea \u201eCasa Radio\u201c. P\u00e2na \u00een 1997, \u00eensa, nu s-a mai facut nimic concret. Dupa mai multe discutii \u00een guvern, Ion Caramitru a reusit sa readuca, partial, cladirea \u00een administrarea Culturii, jumatate din ea fiind cedata Justitiei. Nici nu s-a decis ceva concret \u00een legatura cu noile lucrari de reproiectare, ca noul guvern, \u00een 2001, a mutat cladirea \u00een administrarea Ministerului Transporturilor. Dupa mai multe negocieri cu o firma turceasca, s-a decis transformarea fostului viitor muzeu \u00eentr-un centru comercial. O parte din constructie a fost demolata, dupa care santierul a fost, din nou, abandonat.
\nAcum, ruina sta ca o rana deschisa, \u00een inima Bucurestilor, fara sperante rapide de vindecare.
\nMuzeul National de Istorie a ramas \u00een cladirea fostului palat al Postei, dupa ce prin 1992 muzeografii au aflat, cu stupoare, ca Ministerul Comunicatiilor dorea sa \u00eel revendice. Diverse figuri mai mult sau mai putin publice au cerut chiar desfiintarea institutiei pe motiv ca este o \u201ecreatie ceausista\u201c. Prin 2002 cladirea a intrat \u00een restaurare \u2013 care nu s-a \u00eencheiat nici p\u00e2na azi, din cauza unui litigiu cu firma de constructii \u2013, ceea ce face ca tezaurul istoric al Rom\u00e2niei sa fie \u00een pericol de distrugere, la un eventual mare cutremur.
\n\u00cen toti acesti ani, din 1970 \u00eencoace, fie ca s-a dorit \u00eenfiintarea, mutarea sau desfiintarea Muzeului National de Istorie, decidentii au invocat interesul public. Desigur, ar fi fost imposibil si fara rost sa se fi organizat un referendum prin care sa fie \u00eentrebati cetatenii daca \u00eesi doresc un muzeu de istorie nationala si unde ar trebui plasat el. Exista suficiente autoritati responsabile (chiar daca nu si neaparat competente) care sa ia aceste decizii. Din pacate, tribulatiile prin care a trecut acest muzeu de la \u00eenfiintare p\u00e2na azi demonstreaza c\u00e2teva lucruri (despre care voi discuta saptam\u00e2na viitoare)…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Binele public, interesul public, opinia publica… De multe mii de ori am auzit pomenite aceste vorbe. De regula, cei care vorbesc \u00een numele interesului public sunt cei care detin o pozitie publica influenta, iar cei care contesta valabilitatea acelui punct de vedere sunt cei afectati de interesul public afirmat. Cu alte cuvinte, interesul public este,… Cite\u0219te mai mult »Interesul public si muzeele (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5439,2794,5438],"class_list":["post-7532","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-desfiintari-muzee","tag-muzee","tag-muzee-in-pericol"],"views":1877,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7532","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7532"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7532\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7532"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7532"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7532"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}