Recitind povestile si basmele lui Creanga, am fost surprins sa constat c\u00e2t de multi draci (dimoni) circula prin naratiunile lui si ce rol important au unii dintre ei in conflictele din viata satului (satul imaginar, de buna seama)\u2026 In afara de zmeii din \u201eFat-Frumos, Fiul Iepei\u201c si de comunitatea iadului, in totalitate, din \u201eIvan Turbinca\u201c, apar in povestirile propriu-zise (\u201ePovestea lui Stan Patitul\u201c, \u201eDanila Prepeleac\u201c) mesageri de tot felul ai lui Scaraoschi, unii simpatici, cooperanti, cum este cazul lui Chirica, altii perfizi, intruchipari depline ale Raului, asa cum si-l imagineaza lumea crestina. O tema si un personaj simbolic pe care le gasim in toate literaturile si de multa vreme. Imaginatia medievala este plina de diavoli astutiosi, reprezentati grafic sub infatisari terifiante, combinatii de multe ori de animale (balauri, tapi) si oameni prevazuti cu coarne si coada, pe scurt: o sinteza de monstruozitati. Marlowe (\u201eTragica istorie a doctorului Faust\u201c, 1589) a reabilitat diavolul, fac\u00e2nd din el o creatura superioara, cu calitati umane. Diavolul este aici \u201ecel lipsit de iubirea lui Dumnezeu\u201c si, din aceasta cauza, este un spirit care sufera, capabil de intelegere si compasiune. Goethe a preluat mitul si i-a dat (\u201eFaust\u201c, 1806-1832) stralucirea si semnificatia cunoscuta. Mefistofeles este un spirit superior, ironic si sarcastic, un simbol metafizic, iar pactul cu diavolul acopera nu o tradare morala si religioasa vulgara, ci o problema grava de cunoastere.
\nIn secolele urmatoare, literatura satirica si fantastica a continuat sa exploateze aceste surse magice si diabolice. \u201eDiabolismul\u201c este cultivat in chip mai sistematic, ce-i curios, in secolul al XVIII-lea, secolul rationalismului si al iluminismului. Cine nu stie de \u201eDiavolul schiop\u201c al lui Lesage (1707) sau de \u201eDiavolul indragostit\u201c din povestirea fantastica a lui Jacques Cazotte, socotita si azi de critica literara o capodopera a genului? Lesage reia tema dintr-un roman spaniol, publicat in 1641 de Luis V\u00e9lez de Guevara, compus in stilul romanului picaresc, av\u00e2nd ca tema esentiala satira moravurilor. Cazotte umanizeaza tema si face din personajele sale (Alvare Maravillas si Biondetta \u2013 adolescenta fermecatoare sub care se arata diavolul) doua fiinte care, prin iubire, scapa de puterile raului. Voltaire se arata oripilat in \u201eEseu asupra moravurilor\u201c si in \u201eDictionar filosofic\u201c de gustul contemporanilor sai pentru supranatural si de seductia pe care o exercita asupra lor oribilul. El ii detesta pe cei care celebreaza infernul si picteaza \u201ele diable d\u00e9guis\u00e9 en cormoran et en crapaud\u201c. Nu ezita sa numeasca aceste scrieri dezgustatoare, absurde si atroce, opera unor spirite fanatice.
\nPreocuparea pentru literatura diabolica si magica trece si in secolul al XIX-lea, secolul realismului si al romantismului. Max Milner a studiat circulatia temei in doua mari tomurix) (x), pornind de la Cazotte si oprindu-se la Baudelaire. O puzderie de nume si titluri de scrieri, in versuri si proza, sunt analizate aici. Printre scriitorii interesati de subiect se afla si Chateaubriand, Mme de Sta\u00ebl, Balzac, Th\u00e9ophile Gautier, Victor Hugo, Nerval si lista nu se opreste aici. Diavolul continua sa-i ispiteasca, in secolul al XX-lea, pe Gide, Bernanos, Julien Green, fara a mai pune la socoteala scriitorii germani care de la Goethe la Hoffmann dadusera in secolele anterioare un sens metafizic relatiei dintre om si Satana. Nu spune Hegel ca Mefistofeles reprezinta un factor esential in univers? Chiar prozatorii care vor sa reconstituie in roman \u201eo istorie a inimii cusuta fir cu fir\u201c sunt atrasi de stiintele si psihologiile oculte, asa cum face Balzac in \u201eCentenaire\u201c, apoi in \u201eS\u00e9raphita\u201c si \u201eLouis Lambert\u201c, unde diavolul apare, zice cercetatorul care inregistreaza toate aceste detalii, sub forma \u201ediavolului teologic\u201c. Flaubert analizeaza fenomenul ispitei intr-o carte celebra, \u201eIspitirea Sf\u00e2ntului Anton\u201c. Diavolul este in aceste fictiuni realiste un spirit corupator care patrunde peste tot, in familie, in afaceri, in societate\u2026 Devine chiar erou de roman-foileton, intra in teatru si in memorialistica satirica. Romanticii mitizeaza pe Satana, fac din el un simbol al revoltei si al puterilor secrete din univers. Acest mit ajunge si in proza lui Eminescu sub chipul t\u00e2narului demon frumos, straniu si catilinar.
\n1. Chirica, un drac de treaba. Din nou Stan Patitul
\nP\u00e2na sa fie insa acceptat in saloanele literaturii culte, diavolul a circulat in fantezia populara si a patruns in folclor, cum s-a int\u00e2mplat si in cazul culturii rom\u00e2ne. Creanga porneste de aici si face din drac, simbol al necuratului, un personaj mai degraba simpatic, oricum umanizat, cu atributele lumii moldovenesti, cum am aratat intr-un capitol anterior. Se va vedea in continuare ca dracii sai vorbesc molcom si sfatos si fac aceleasi \u201esmichirii\u201c, ca toate personajele din naratiunile lui Creanga, pentru a c\u00e2stiga competitiile. Cam in acelasi timp cu Creanga, I. L. Caragiale preia tema lui Belphegor de la Machiavelli sau din alte surse intr-o nuvela admirabila (\u201eKir Ianulea\u201c), plina de culoare si de cruzime morala in descrierea nevestei indracite, de care se sperie si de care fuge, in cele din urma, chiar trimisul lui Scaraoschi pe pam\u00e2nt.
\nDar sa revenim la dracii din naratiunile lui Creanga, adaptati moravurilor si stilului de viata din Moldova de Mijloc. Diferiti intr-o oarecare masura ca fire si comportament, ei alcatuiesc o tipologie determinabila in opera humulesteanului prin c\u00e2teva trasaturi in raport cu alte scrieri. Cel mai bine se vad aceste diferente, cum am precizat deja, in \u201ePovestea lui Stan Patitul\u201c si \u201eDanila Prepeleac\u201c, unde miraculosul intra fara sa tulbure prea mult scenariul realistic al naratiunii. Este modul in care, in genere, trateaza prozatorul miraculosul: vorbeste de el ca si c\u00e2nd ar face parte din existenta curenta, ca o dimensiune a realului (partea ce nu se vede la inceput si care se integreaza, la un moment dat, vietii normale). Lipseste, vreau sa spun, nota terifianta in proza magica si diabolica a lui Ion Creanga. Nimic nu se int\u00e2mpla catastrofal atunci c\u00e2nd dracii se amesteca in treburile lui Danila Prepeleac sau ale Stan Patitul\u2026 Ei vin fie sa ispaseasca o pedeapsa (Chirica, de exemplu), fie sa execute o misie cu totul prozaica (apararea teritoriului si sabotarea proiectului initiat de Danila de a ridica o manastire in marginea iazului, spatiu aflat, se pare, in custodia iadului)\u2026 Tar\u00e2murile, in mai toate situatiile epice infatisate de Creanga, nu sunt strict determinate, personajele circula fara mare dificultate dintr-o parte in alta, se duc in iad, ca Ivan Turbinca, si se intorc; dracii participa la treburile gospodaresti, executa operatii de chirurgie pentru a scoate o coasta de drac din trupul unei tinere neveste, in fine, accepta sa se ia la intrecere cu un om siret (Danila) si, contrar asteptarilor, sunt invinsi\u2026 Putem spune ca proza diavoleasca a lui Creanga ii demitizeaza pe diavolii cu care opereaza si, totodata, ii umanizeaza, conferindu-le trasaturi omenesti bune sau rele. In felul acesta diavolul sau nu tulbura aproape deloc imaginea si ritmurile vietii taranesti si nu produce spaima la lectura. Doar in \u201eIvan Turbinca\u201c dracii sunt vizitati, ca sa spunem astfel, la ei acasa, adica in iad, pentru ca eroul sa poata verifica daca intr-adevar aici exista mai multa vodca si femei disponibile si, deci, daca exista posibilitatea de a petrece\u2026
\nIn rest, dracii se amesteca printre oamenii obisnuiti si se comporta aproape ca si ei. Devin, altfel zis, personaje identificabile in tipologia rurala a lui Creanga. Chirica este pedepsit de Scaraoschi sa slujeasca trei ani pentru ca, infometat, a m\u00e2ncat un bot de mamaliga lasat la Stan Patitul in padure, fara sa afle ce-a g\u00e2ndit si ce-a spus flacaul tomnatic. Chirica, dar, se arata de la inceput un drac fara mari performante (nu reuseste sa intar\u00e2te oamenii pentru a face fapte rele) si nu este at\u00e2t de inrait si dibaci c\u00e2t ar trebui sa fie dupa regulile iadului. De aceea este pedepsit de seful sau, Scaraoschi, care conduce un vast serviciu de informatii: monitorizeaza g\u00e2ndurile pam\u00e2ntenilor, vrea sa stie totul despre ei\u2026
\nAjuns in gospodaria lui Stan Patitul, Chirica se dovedeste a nu fi deloc lenes, este, dimpotriva, un baiat vrednic si credincios, sporeste averea stap\u00e2nului sau si, in cele din urma, il convinge sa se insoare, ajut\u00e2ndu-l apoi sa-si aleaga femeia cea mai putin indracita. Ideea este ca nicio femeie nu-i onesta in totalitate. Cea mai putin rea are o coasta de drac pe care Chirica i-o scoate dupa ce reuseste sa-i aduca barbatului indaratnic si credul dovezi ca nevasta, cu un copil mic in brate, poate fi necredincioasa. Toate acestea sunt puse intr-o naratiune dinamica, cu scene de cruzime (incendierea casei si, in genere, intriga diabolica a babei mijlocitoare, rapirea pruncului si ipocrizia teribila a nevestei pe cale de a pacatui), in fine, o istorie morala care se incheie cu des-diabolizarea femeii (scoaterea coastei ticaloase) si retragerea lui Chirica. Ce-i interesant in aceasta istorie pe jumatate normal prozaica (viata unui taran care vrea sa se instareasca si isi cauta o nevasta pe masura), pe jumatate fabuloasa (sluga lui este un drac cu puteri misterioase) este ca taranul, Ipate, zis si Stan Patitul, nu-si da seama ca s-a infratit cu diavolul si ca, in fond, n-a facut dec\u00e2t sa-i urmeze sfaturile. Sfaturile sunt, de altminterea, intelepte, cinstite. Chirica este un om de treaba si, din toate actele lui, ne dam seama ca, desi rolul lui pe lume este sa provoace raul, el face in naratiunea lui Creanga numai bine. Este, probabil, cel mai onest si mai simpatic diavol din literatura rom\u00e2na. Nu-i cere lui Ipate sa-si tradeze credinta si sa semneze un pact prin care sa-si v\u00e2nda sufletul. Se poarta in asa fel, inc\u00e2t nimeni nu banuie de unde vine si ce hram poarta\u2026
\nSunt totusi semne care i-ar fi putut deconspira originea draceasca. O retea de semne, am putea zice, vaz\u00e2nd numarul mare de aluzii din text, vorbele in dodii, propozitiile neterminate, sugestiile ba serioase, ba glumete pe care le face chiar protagonistul in discutie c\u00e2nd i se judeca faptele iesite din comun. Reteaua de semne incepe chiar din prima clipa, atunci c\u00e2nd Chirica bate la poarta lui Stan Patitul. Intrebat cum il cheama si de unde vine, el raspunde evaziv si cu istetime, ceea ce il face pe interlocutorul sau, uluit de c\u00e2te stie baiatul care seamana cu un vrabioi chircit, sa dea urmatoarea replica: \u201edar stii ca m-ai plesnit in palarie, mai Chirica? Al dracului baiet! Parca esti Cel-de-pe-Comoara, mai, de stii toate cele!\u201c (s.n.) Chestionat in continuare de Stan pentru a-i testa desteptaciunea si morala, Chirica da, iarasi, raspunsuri imprecise, fapt ce nu scapa taranului intrigat de at\u00e2tea ocoluri: \u201eBalan sa-ti aleaga din gura ce spui \u2013 comenteaza el \u2013 daca nu vorbesti deslusit\u201c (s.n.)\u2026\u201c Tocmai acest lucru nu vrea sa-l faca diavolul os\u00e2ndit de Scaraoschi sa slujeasca trei ani pentru ca, trimis in misiune pe pam\u00e2nt, n-a reusit \u201esa arvoneze\u201c niciun suflet. Numai de un limbaj deslusit nu are nevoie Chirica; asa ca nu se sfieste sa amestece vorbele si sa-si vada de treaba. Nici Ipate (Stan Patitul) nu merge mai departe cu banuielile sale. Se multumeste doar sa se mire de puterile lui Chirica si sa mai arunce, din c\u00e2nd in c\u00e2nd c\u00e2te o vorba, de pilda atunci c\u00e2nd observa ca argatul sau stie multe si vorbeste, asa, \u201ein dodii\u201c, dar nu incearca nici acum sa desluseasca dodiile.
\nDovada poate cea mai puternica despre puterile ascunse ale lui Chirica ar fi trebuit s-o aiba Ipate (numit de narator \u201ecel cu grija in spate\u201c) atunci c\u00e2nd slujitorul sau, ajutat de toata dracimea, secera intr-o singura noapte un lan imens de gr\u00e2u. O \u201eclaca dracului\u201c, zice naratorul care stie de manevrele lui Chirica. Ipate se mira din nou, dar nu prea mult, si merge mai departe pe m\u00e2na lui Chirica\u2026 Boierul pagubit banuie si el ceva c\u00e2nd vede ca omul lui Stan ia in spate gireada cea mare de gr\u00e2u (\u201en-am crezut ca am a face cu dracul\u201c si mai departe: \u201esi chiar de nu-i fi tu uciga-l-crucea, tot n-ati umblat cu lucru curat; insa\u2026 ce am eu cu sufletul vostru?\u201c), dar opreste suspiciunea la timp si incheie, necajit, invoiala\u2026 Chirica insusi se lauda la un moment dat cu stiinta lui de a ghici secretul femeilor (\u201ecaci eu sed calare in inima lor si, nu ca ma laud, dar stiu toate maruntaiele dintr-insele\u201c) si-l sfatuieste pe ezitantul Stan sa se aiba bine cu dracii caci, zice el, \u201edaca nu-i fi si cu dracii oleaca, apoi cica te fura sfintii si iar nu-i bine\u201c. Stan este deja in voie buna cu dracii, e multumit, averea lui creste, dar nu-si da seama de unde-i vine norocul. Alta data, ca sa-l convinga ca prima fata aleasa de flacaul tomnatic nu-i buna de el pentru ca are trei coaste de drac, dracul deghizat in argat spune, in chip figurat desigur, dar ii spune ca una dintre ele \u201ea inalbit odata, numai intr-o singura noapte, pe mosu-meu la f\u00e2nt\u00e2na\u201c\u2026 Formula misterioasa, numitul Stan Patitul cere de data aceasta deslusiri (\u201ecum asta, mai Chirica?\u201c), dar Chirica il sfatuieste sa nu le caute: \u201eDa’, ia! nu mai sti si dumneata cum, stap\u00e2ne!\u201c\u2026
\nNu-i ram\u00e2ne lui Stan dec\u00e2t sa se mai mire o data de puterile ascunse ale slujitorului sau: \u201enu stiu, naluca sa fii, om sa fii, dracul sa fii, dar nici lucru curat nu esti\u201c\u2026 N-o fi Chirica lucru curat, dar este un lucru bun pentru gospodarul Stan Patitul scos din burlacia lui si adus de acelasi Chirica in prag de insuratoare (\u201ein p\u00e2rpara insuratului\u201c)\u2026 Nici int\u00e2mplarile ulterioare, foarte elocvente de altfel (nunta, proba infidelitatii nevestei, dezvaluirea de catre Chirica a perfidiei babei si a scenariului odios pus la cale pentru a adormi suspiciunile barbatului ca si incornorat), nici acestea, zic, nu dau la iveala secretul biografiei lui Chirica. Stan se lasa mereu imbrobodit si, cu toate mirarile si banuielile sale succesive, el continua sa ram\u00e2na p\u00e2na la sf\u00e2rsit in aceeasi stare de perplexitate si admiratie fata de dracul ascuns sub chipul unui vrabioi inchircit\u2026
\nCreanga imagineaza un scenariu bine pus la punct, cum s-a putut constata, c\u00e2nd este vorba de identitatile lui Chirica. Cu o m\u00e2na da, iar cu alta ia, oculteaza. Dialogul dintre Stan si Chirica seamana cu un joc intre pisica si soarece. C\u00e2nd e gata sa-l prinda cu secretele si \u201esmichiriile\u201c diavolesti, Chirica fuge, deturneaza discutia, vorbeste \u2013 s-a vazut \u2013 nedeslusit, iar c\u00e2nd Stan devine insistent, ii recomanda discretia (\u201eda’, ia nu mai sti si d-ta cum, stap\u00e2ne!). Joc inteligent, solutie pozitiva, altfel lucrurile s-ar fi complicat prea mult. Cum s-ar fi desfasurat ele, daca pactul cu diavolul, de care face at\u00e2ta caz literatura cu continut metafizic, ar fi fost incheiat sub forme legale, cu acceptul tuturor partilor? Este greu de imaginat asa ceva in lumea taraneasca\u2026 Creanga c\u00e2ntareste, subliniez, bine lucrurile. Secretul lui Chirica intra in logica naratiunii: intretine curiozitatea la lectura, da o nota senzationala faptelor, sporeste, in fine, originalitatea epicii printr-o inteligenta combinatie de fabulos si realism.
\nCel care deconspira secretul lui Chirica (slujitorul lui Scaraoschi) este Chirica insusi in finalul naratiunii, atunci c\u00e2nd misia lui pe pam\u00e2nt (citeste: ispasirea lui!) se incheie. Inainte de a pleca, el saruta cuviincios m\u00e2na lui Ipate si-i marturiseste: \u201eEi, stap\u00e2ne, iaca, chiar azi mi s-au implinit anii de slujba; ram\u00e2i de-acum sanatos, ca eu ma duc de unde am venit; dar sa stii de la mine, si sa spui si altora, ca te-a slujit un drac trei ani de zile\u201c\u2026 S-ar putea zice ca dracul Chirica nu are nimic din satanismul pe care l-a speculat si l-a umflat literatura pentru a intari ideea ca in lume actioneaza, pe l\u00e2nga principiul binelui, reprezentat de Dumnezeu, principiul raului, simbolizat de Printul Intunericului.
\n2. Dracii lui Danila Prepeleac si prabusirea unui mit\u2026
\nAltfel arata si se comporta dracii din \u201eDanila Prepeleac\u201c. Valeriu Cristea i-a analizat pe toti cu mare atentie in \u201eDictionarul\u201c sau si l-a corectat pe Creanga in ceea ce priveste numarul lor: nu sunt patru, cum spune prozatorul la un moment dat, incurc\u00e2nd sirul lor, ci cinci. Intr-adevar, din iazul l\u00e2nga care Danila vrea sa ridice o manastire ies cinci diavoli pentru a-l incurca pe proaspatul calugar (in fapt, Danila nu are deloc g\u00e2ndul sa traiasca in pustiu si sa se pocaiasca!) in proiectele sale. Cinci, dar trebuie sa spunem de la inceput, ca nici unul nu are inteligenta si hazul lui Chirica. Dracii lui Danila, spre deosebire de acela al lui Ipate\/ Stan Patitul, n-au personalitate, sunt doar niste biete slugi ale lui Scaraoschi care, in ciuda reputatiei lor de a fi sireti, se dovedesc a fi tari de cap si suspect de naivi, ca sa nu zicem de-a dreptul prosti. Ei se lasa usor pacaliti de Danila si, in confruntarea (intrecerea) ce urmeaza, pierd toate probele, desi aveau toate atuurile sa le c\u00e2stige detasat.
\nSa refacem scenariul povestirii pentru a vedea comportamentul lor deloc \u201edracesc\u201c. Scenariul are doua parti distincte: mai int\u00e2i istoria esecurilor pagubosului Danila, cel \u201enechitit la minte si nechibzuit la trebi\u201c, care da boii pe un car, carul pe o capra s.a.m.d., p\u00e2na ajunge la sapa le lemn; este istoria prostiei omenesti in varianta unui individ care face totul pe dos\u2026 Partea a doua a naratiunii arata un alt Danila, mai destept, mai siret, mai inventiv si, cum se dovedeste la urma, mai putin pagubos. Trimis in deriziune de fratele sau \u2013 sastisit de cererile lui Danila \u2013 sa se calugareasca, Danila ia in serios recomandarea si, dupa un alt sir de esecuri, hotaraste sa dureze o manastire intr-un loc, se va dovedi cur\u00e2nd, nepotrivit. Face mai int\u00e2i o cruce si-o infige ad\u00e2nc in pam\u00e2nt. E momentul in care se declanseaza ceea ce am putea numi scenariul magic al povestirii, cu totul diferit, repet, de primul. La hotarul dintre ele se afla, dar, acest simbol crestin. Istoria molcoma si previzibila de p\u00e2na acum \u2013 istoria prostiei omenesti, cea in care Creanga se aratase deja foarte iscusit \u2013 se transforma intr-o istorie in care intervin si forte supranaturale, situatii imprevizibile si, desigur, personaje noi, in speta cei cinci draci\u2026 Mai este ceva original in schema epica a povestirii: spatiul in care se desfasoara aceste fapte. Locul in care Danila vrea sa construiasca manastirea este, lucru inedit, proprietatea lui Scaraoschi. P\u00e2na acum stiam ca iadul este undeva, pe alt tar\u00e2m. In \u201eDanila Prepeleac\u201c, Creanga il aduce pe pam\u00e2nt. Scaraoschi se poarta, in consecinta, ca orice proprietar care, vaz\u00e2ndu-si domeniul amenintat, ia masuri de represiune. Se adauga la aceasta grija, desigur, faptul ca invadatorul vrea sa ridice pe proprietatea iadului o manastire, simbolul altei puteri\u2026
\nCe urmeaza se cunoaste: mesagerii lui Scaraoschi incearca mai int\u00e2i sa-l inspaim\u00e2nte pe Danila, reclam\u00e2nd dreptul de proprietate si, deci, ilegitimitatea proiectului manastiresc (\u201estai, ma! Nu te-apuca de nazbutii; iazul, locul si padurile de pe-aici sunt ale noastre\u201c) si, nereusind, incearca sa-l cumpere cu bani (\u201ena-ti, ma bani! \u2013 zise dracul trimis; si sa te carabanesti de aici, ca de nu, e rau de tine\u201c). Solutie negustoreasca, solutia coruptiei. Dracii sunt gata sa c\u00e2stige pentru ca Danila, lacom, prinde smichiria si trage numaidec\u00e2t morala fabulei: \u201eBun! Zise Danila. Nici asta nu i\u00e8 din drum; tot m\u00e2nastiri sa croieste, daca vrei sa te bage dracii in sama, sa-ti vie cu banii de-a gata la picioare si sa te faca putred de bogat\u201c\u2026 Numai ca, dupa ce t\u00e2rgul se incheie si eroul nostru sta pe burduful de bivol plin de bani, Scaraoschi se razg\u00e2ndeste si trimite alt drac pentru a-l provoca pe Danila la noi intreceri si a-si recupera astfel banii\u2026 Urmeaza, dar, alte incercari ale puterii (caratul in spate al iepei, concursul de alergare, proba de tr\u00e2nta, proba de chiuit, aruncarea buzduganului si, la urma, proba de blesteme) pe care, datorita surprinzatoarei sale abilitati, Danila le c\u00e2stiga pe toate.
\nCe-i greu de inteles in aceasta competitie dintre reprezentantii a doua tar\u00e2muri (cel pam\u00e2ntesc si cel diavolesc) este, repet, naivitatea dracilor. Ei cred tot ce le indruga Danila si accepta fara sa protesteze derogarile, deturnarile, inca o data, sireteniile copilaresti ale eroului care, p\u00e2na atunci, se dovedise a nu fi deloc o lumina si o intelepciune omeneasca. Creanga incalca, putem spune, traditia si schimba miturile, minimaliz\u00e2nd in chip ostentiv puterea si inteligenta dracilor. Imaginarul colectiv si, mai t\u00e2rziu, literatura culta care sugereaza manifestarile satanismului, vaz\u00e2nd in el o forta a universului, prezinta diavolul ca o suma a negativitatilor superioare, un mester absolut al raului, in stare a citi g\u00e2ndurile omului si a pregati cu minutie dezastrele\u2026 Povestitorul humulestean rastoarna aceasta imagine si aduce in \u201eDanila Prepeleac\u201c niste demoni amar\u00e2ti si infricosati, usor de manipulat chiar de un individ modest ca eroul fabulei de mai inainte\u2026<\/p>\n
<\/p>\n
*) (*) Max Milner: „Le Diable dans la litt\u00e9rature fran\u00e7aise de Cazotte \u00e0 Baudelaire” (1772-1861), Librairie Jos\u00e9 Corti, 1960, Paris.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Recitind povestile si basmele lui Creanga, am fost surprins sa constat c\u00e2t de multi draci (dimoni) circula prin naratiunile lui si ce rol important au unii dintre ei in conflictele din viata satului (satul imaginar, de buna seama)\u2026 In afara de zmeii din \u201eFat-Frumos, Fiul Iepei\u201c si de comunitatea iadului, in totalitate, din \u201eIvan Turbinca\u201c,… Cite\u0219te mai mult »Demonologia lui Creanga. Draci si babe specialiste in \u201edracarii\u201c (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5437,5435,5436,5434],"class_list":["post-7529","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-babe","tag-demonii-la-creanga","tag-draci","tag-simbol"],"views":4943,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7529","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7529"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7529\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7529"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7529"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7529"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}