Mihai Giugariu face parte din categoria \u2013 nu prea numeroasa \u2013 a prozatorilor pentru care scrisul reprezinta o vocatie, o necesitate spirituala, o permanenta vointa de a exterioriza trairi sufletesti intense. Daca privim drumul sau literar vom remarca independenta sa din toate punctele de vedere. La viata literara a participat putin si anume intru-un moment de cotitura, in care dorinta unei noi rostuiri se insotea \u2013 cum se int\u00e2mpla totdeauna in asemenea situatii \u2013 cu gesticulatii spectaculoase, cu agitatie inutila apta sa creeze confuzii. Atunci era nevoie de chibzuinta unui om, cunoscut pentru onestitatea, echilibrul sau care nu vroia sa iasa la suprafata prin functii, ci sa fie util prin pregatirea si experienta lui.
\nDar nu despre acest episod al biografiei sale vom vorbi aici. Ci despre noul sau volum \u201eSpre Seara”, roman dens, concentrat in paginile caruia aflam toate inzestrarile scrisului sau, decantate si sublimate. N-as spune ca ne aflam in fata unui roman al maturitatii artistice si aceasta si pentru ca Mihai Giugariu a fost inca de la inceputurile sale literare un scriitor matur. Prezent\u00e2nd noul sau roman \u201eSpre Seara\u201c la prima int\u00e2lnire cu cititorii ce a avut loc la libraria \u201eMihail Sadoveanu\u201c, am amintit un episod al carierei lui Mihai Giugariu din vremea c\u00e2nd nu era inca scriitor, ci scria pentru sine si voia doar sa se confrunte cu cei din jur. Atunci am citit mai multe pagini dactilografiate cuprinz\u00e2nd c\u00e2teva din schitele sale. Am discutat si cu istoricul Em. Condurachi care, paralel, citise aceleasi lucrari.
\nCeea ce ne-a retinut atentia era un fapt pe care as vrea sa-l reamintesc acum, dupa at\u00e2tia ani: cel care nu-si aflase inca locul in pagini de revista, ca sa nu mai vorbim de carte, nu cunostea nici una dintre dibuielile inceputului. Dimpotriva constructia si stilul apartineau mai degraba maturitatii. Si mai era ceva: cel ce incerca sa publice nu facea, cum de altfel n-a facut niciodata, temenele curentelor dominante ale timpului si nu astepta momentul cel mai favorabil pentru a se putea aciua intr-un loc sau altul. Aceste doua calitati ale personalitatii sale scriitoricesti mi s-au invederat si in calitate de editor, deoarece asa cum rezulta si din nota bibliografica de pe coperta a IV-a a noului sau roman, cinci dintre cartile sale au aparut pe c\u00e2nd eram directorul Editurii Eminescu.
\nUn manuscris al lui Mihai Giugariu purta mai inainte de toate respectul pentru cuv\u00e2ntul scris. Aveai certitudinea ca totul era lucrat, finisat de un om pentru care esential nu era doar ceea ce spune, ci si cum spune. N-as vrea sa se inteleaga de aici ca proza lui (roman, schita sau eseu concentrat) statea sub semnul calofiliei, al pretiozitatii. Dimpotriva, asa cum cititorul noii sale carti poate observa expresia, este fluenta, stilul n-are nimic cautat, totul se desfasoara firesc, fraza se alcatuieste cu spontaneitate si rigoare fara ca nimic strident sa patrunda in tesatura ei, fara ca un acord ce vine din alta parte sa-i strice armonia, fara ca vreo expresie nepotrivita sa-i poticneasca mersul firesc.
\nDar, in acelasi timp, ceea ce remarcam de la inceputul acestor r\u00e2nduri \u2013 anume ca debutantul nu a cautat sa se inscrie in anume directii ca sa-i usureze prezenta in pagina de revista \u2013 a ramas o caracteristica a drumului sau parcurs cu o s\u00e2rguinta literara ce n-a tinut si nu tine seama de conjuncturi.
\nCeea ce pune in evidenta si romanul \u201eSpre Seara\u201c.
\nL-am putea considera o fresca esentializata, condensata care incepe in vremea acelei prime bejenii moderne cum a numit-o autorul. Aveau sa mai urmeze si altele prezente in realitatea lor dramatica in romanul lui Mihai Giugariu.
\nRomanul se desfasoara ca o melopee care nu lasa deoparte niciun amanunt. Niciun fapt caracteristic de viata nu lipseste, nimic din ceea ce contureaza o situatie, o prezenta sau o reactie umana nu este absent. Dimpotriva, arta lui Mihai Giugariu o aflam in modul in care transfigureaza faptul care ni se poate parea anodin apartin\u00e2nd unui cotidian pe l\u00e2nga care trecem fara sa-l observam, totusi element revelator pentru un destin si o realitate sociala si psihologica. In romanul sau, ambele se intretaie, se intrepatrund, se explica si fac sa inainteze actiunea, sa explice personajul central si pe cei care apar alaturi de el. Niciunul episodic pentru ca toti cei care vin si pleaca, toti care apar la un moment dat, dar nu insotesc pana la sf\u00e2rsit actiunea, isi au rostul lor. Prezenta fiecaruia din ei nu este nici decorativa, nici efemera.
\nRomanul ar putea fi considerat o adevarata \u201ecarte a v\u00e2rstelor\u201c, a cresterii si descresterii unei familii care trece dintr-o stare in alta nu intr-o sarabanda a parvenirii, ci a inscrierii in fluxul vietii asa cum a fost. Normalitatea este zguduita de evenimentele ce vin din afara precum razboiul sau socialismul in primii ani ai afirmarii sale. Daca \u2013 asa cum am aratat \u2013 prozatorul poseda arta de a da faptului oarecare valentele semnificativului, nu numai o data privirea sa scrutatoare imbratiseaza perioade mari istorice pe care le caracterizeaza dintr-o perspectiva psihologica. As vrea sa relev aici doar una dintre ele si anume faptul ca \u201epe masura ce lunile treceau se instaura o obisnuinta a razboiului\u201c. Intreg paragraful (si nu numai el) releva o alta calitate a scriitorului Mihai Giugariu: acea interferenta intre surprinderea cu finete a trasaturilor individuale si definirea caracteristicii unei epoci, dar nu prin ceea ce imaginarul a retinut, ci prin observatii subtile ce caracterizeaza stari de spirit colective.
\nDe aceea, noul sau roman nu recurge in caracterizarea oamenilor si a unor momente care au influentat si au determinat viata lor la arsenalul pamfletului, ci se pastreaza in aria fictiunii.
\nCu noul sau roman, Mihai Giugariu nu marcheaza doar inca un pas in drumul ascendent al prozei sale, ci inscrie in peisajul romanului rom\u00e2nesc de astazi o certa biruinta. \u201eSpre Seara\u201c reprezinta pentru literatura noastra un moment inscris in capitolul cartilor de valoare, care merita atentia publicului si a criticii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mihai Giugariu face parte din categoria \u2013 nu prea numeroasa \u2013 a prozatorilor pentru care scrisul reprezinta o vocatie, o necesitate spirituala, o permanenta vointa de a exterioriza trairi sufletesti intense. Daca privim drumul sau literar vom remarca independenta sa din toate punctele de vedere. La viata literara a participat putin si anume intru-un moment… Cite\u0219te mai mult »O aparitie semnificativa a romanului romanesc de azi: \u201eSpre Seara\u201c de Mihai Giugariu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5427],"class_list":["post-7518","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-roman-romanesc-de-azi"],"views":1703,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7518","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7518"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7518\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7518"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7518"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7518"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}