{"id":7514,"date":"2011-04-28T08:15:35","date_gmt":"2011-04-28T06:15:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7514"},"modified":"2011-04-28T10:55:17","modified_gmt":"2011-04-28T08:55:17","slug":"fara-anestezie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fara-anestezie\/","title":{"rendered":"Fara anestezie. Nicolae Avram, Federeii"},"content":{"rendered":"

Nicolae Avram, Federeii,<\/em> Casa de Editura Max Blecher, 2010<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Dupa Decembrie ’89, televiziunile occidentale au v\u00e2nturat ani buni c\u00e2teva imagini deja clasicizate despre Rom\u00e2nia: filmul sacadat al executiei Dictatorului si cel al orfelinatelor autohtone, doua probe irefutabile ale unui retard politic si social \u2013 si un cocon pe care ne straduim inca sa-l spargem. Povestea continua. Dincolo de realismul atroce si minimalismul factual pe care-l propaga ultimul val al cinematografiei noastre, poezia noua (re)incepe si ea sa exploreze aceste zone ale imundului autohton, at\u00e2t de la indem\u00e2na ca ajunge sa scape vederii. <\/strong><\/em>
\nFireste, nu este o descoperire cu totul noua a literaturii noastre. Arghezi, Bogza, G.M. Zamfirescu, Miron Radu Paraschivescu ori chiar Eugen Barbu au gasit grele savori in c\u00e2ntecul primar al pegrei si al exclusilor, iar mai aproape de noi, Ioan Es. Pop, Octavian Soviany si \u201eScrisorile\u201c sale arcadiene, Marius Ianus, Viviana Musa, cu a ei \u201eScoala speciala\u201c, ori Stoian G. Bogdan, prin \u201eChipurile\u201c lui suburbane. Ca in fabula celor sase orbi, voluptatea intunericului are pentru fiecare dintre acesti scriitori o infatisare diferita, fiecare exers\u00e2ndu-si propria teratologie. Daca pentru Ioan Es. Pop damnarea are nume si adresa periferica, pentru Soviany, ea este spitalul de alienati; pentru Viviana Musa, ea este congenitala, desi in lichidele ei groase plutesc cristale, in vreme ce in \u201eChipurile\u201c lui Stoian G. Bogdan se limpezeste o lume rasturnata, c\u00e2s, voluntar diabolizata, care functioneaza dupa un metabolism propriu. Stranii tablouri ale in-adaptarii, surprinse intr-o gesticulatie pasiv-agresiva, poze ale unui grotesc niciodata dezamorsat si ale bolgiilor care nu purifica, ci amplifica orice cangrena abunda si in \u201eFedereii\u201c (Casa de Editura Max Blecher, 2010), cea mai recenta culegere de versuri a lui Nicolae Avram \u2013 dupa \u201eC\u00e2ntece de sinucigas\u201e (I, II, 2000, 2008) si \u201eLitanii pentru diavol\u201c (2006).
\nImersie infernala in inc\u00e2lcitele ecuatii ale orfanajului, dar si explorare a metaforelor speculare ale abandonului, \u201eFedereii\u201c este o carte despre atrocitate. Acut si autentic, persifl\u00e2nd cu usurinta demonizarea programatica si adeseori cabotina a poeziei din urma, scenariul lui Nicolae Avram urmareste c\u00e2teva personaje tragice, stigmatizate cu cea mai rea dintre literele stacojii: abandonul. Copii ai nimanui, ei sunt aruncati in bratele-menghina ale Statului. Terminalele lui au nume recognoscibile, umane, dar nu sunt nimic altceva dec\u00e2t masinarii de educat, c\u00e2nd educatia inseamna castrare a vointei, ascutire a instinctelor bazale, ciuntire definitiva a spiritului, lupta pentru supravietuire: pedagogi, profesori, directori tiranici. Din aceasta perspectiva, institutionalizarea seamana cu ritualul chinezesc al legarii picioarelor: copiii au \u201esansa\u201c de a fi primiti in societate cu pretul unei mutilari incorigibile. Se invata pe de rost foamea si cum sa potolesti foamea, violenta si cum sa nu te prabusesti in v\u00e2rtejul ei, toate subterfugiile mizere care consolideaza instinctul de conservare. Nicolae Avram invie astfel o lume maligna, pe care memoria o indulceste cu un surprinzator opium nostalgic.
\nOrfelinatul este un decor al cruzimii in care fiinta traieste \u2013 supravietuieste \u2013 dupa un minimum si un maximum fiziologic; irizarile epifanice rare, c\u00e2nd speranta e posibila, v\u00e2ntura zgura aceasta h\u00e2da a realitatii si o fac acceptabila. Numai atunci demonia se converteste, crapa mastile belicoase si lasa la iveala o far\u00e2ma de umanitate, repede ratacita. De aceea, poezia lui Nicolae Avram e un ulei de ricin anevoie de inghitit. Fara sa fie demonstrativa ori patetica, fara sa strige un trecut traumatic, fara o retorica revendicativa sau macar vindicativa, poezia sa coleaza imagini disparate, ca in urma dicteului. Exorcizarea e fireasca. Exuviul este el insusi o cicatrice, iar cicatricea e urma razboiului. Camaras, Tatiana, Margi, Paulin (poate cea mai complex-tragica figura a cartii), Fonolos, Carcasa, Simion, Damian, Liliac si Pobeda sunt c\u00e2tiva dintre acesti actanti intunecati, c\u00e2tiva federei care au invins, desi biruintele lor se calculeaza dupa alte scale, fiindca ei sunt doar \u201eniste viermi de matase\/ o afacere profitabila doua kilograme\/ de gogosi dintr-un gram de oua\u201c, oameni pentru care s-a inventat o bizara gimnastica a falselor superputeri (\u201esimtim cum ne cresc ganglioni\/ cerebroizi\/ in partea anterioara\u201c), oameni pentru totdeauna condamnati la o identitate de nevertebrata. Modi, \u201egrasul modi\u201c, este un animal alfa, tortionar de circumstanta, m\u00e2nat el insusi de o insatiabila foame: \u201ecare dintre voi pisolcosilor\/ nu mi-ati adus felia de pita\/ (…) care ati m\u00e2ncat\/ si pe mine m-ati lasat flam\u00e2nd\/ si insetat\/ m-ati lasat fara mama si fara tata\/ (…) ne controleaza gura cu flacara de la chibrit\/ (…) se uita dupa ultimele firimituri\/ de p\u00e2ine neagra\/ lipite pe dintii putrezi\u201c.
\nAici, \u201eteama noastra\/ cade in cascada\u201c, iar gustul apei minerale este necunoscut. Realitatea inseamna incolonare, mars, barem, \u201e300 de lei pentru fiecare chilug\/ sa ne imbracam un an intreg\/ uniforma de doc 50 de lei\/ pantofi de carton 20 de lei\/ o camasa o izmana subtire\/\/ o bluza\/ maiou chilot ciorapi o batista\u201c. Aici, normalitatea inseamna \u201elumea cealalta\u201c, acolo unde, in oras, oamenii \u201ene arata cu degetul\/ se scutura de sc\u00e2rba\/ avem sida\/\/ unul e fara o ureche\/ altul are o taietura de cutit pe obraz\u201c. La marginea societatii, privirile ard a dezgust, iar invectiva \u2013 arabescurile de injurii \u2013 este curenta: \u201evite incaltate! va da statul de m\u00e2ncare\/ gunoaielor! bine ca dormiti\/ in papucii statului\/\/ lua-v-ar dracu de maimute cu coarne\/ nespalate! putrezitilor!\u201c.
\n\u201eFedereii\u201c, ciclul-catalog al acestor identitati ultragiate, retine biografia \u201ebaietasilor\/ cu capetele rase p\u00e2na la s\u00e2nge\u201c: o biografie comuna, grea karma colectiva, fiindca \u201eimpreuna ne-am trait viata\/ impreuna am facut foamea\/ am pl\u00e2ns am r\u00e2s am iubit\u201c. Vindecarea e cu putinta abia atunci c\u00e2nd \u201ec\u00e2te unul incepe sa-si\/ spuna povestea in auzul\/ tuturor\u201c. Un baiat e gasit intr-o valiza pierduta pe peronul unei gari; altul, copil din flori, isi imagineaza ca a fost adus pe lume de o albina; Menghina a fost salvat dintr-un tomberon; Zvarici a scapat de sub copitele cailor; pe Margi, \u201eblondul\u201c, maica-sa a vrut sa-l taie cu sapa si sa-l ascunda la radacina porumbului. Pentru acesti exclusi, singurele refugii sunt \u201ecapitele de ciulini\/ albastri\u201c sau visul rau, cu usile deschise catre cosmar: \u201ein aceasta noapte pobeda viseaza\/ cu voce tare il auzim strig\u00e2nd\/ in somn\/ vai nu mai dati tovarasul educator\/ va rog nu ma loviti\/ promit ca nu mai fac\/ ca am sa fiu cuminte\/ aiureaza\/\/ satui de urletele lui aruncam\/ o patura peste cap si-l lovim\/ cu sabotii de lemn p\u00e2na\/ amuteste\u201c.
\nPaulin \u2013 figura satanica, de o agresivitate extrema, al carui tata este \u201eun demon\/ cu taieturi ad\u00e2nci\/ pe fata\/ scuip\u00e2nd\/ foc\u201c \u2013 este sedat de g\u00e2ndul \u201esa aiba bani multi\u201c; el stie devreme ca \u201elumea asta imputita e asemenea\/ h\u00e2rtiei de bani zboara at\u00e2t de iute\/ ca n-ai timp s-o mirosi\u201c. Plecat \u201ein lume\/ sa-si incerce norocul\u201c, chemat de zvonuri exotice, hipnotizat de pofta de a-si afla viitorul, el experimenteaza o insolita si premonitorie int\u00e2lnire: \u201eun preot m-a chemat deoparte\/ s-a uitat in ochii mei\/ mi-a spus te iubesc. esti diavolul. mi-a daruit o icoana\/ mi-a mai spus sa ma rog dupa care s-a facut\/ nevazut si m-am cutremurat\u201c. Personaj dostoievskian, stors din m\u00e2luri groase, Paulin sf\u00e2rseste lovit de tren.
\nIntre zidurile orfelinatului, iubirea e diforma, iar carnea tipa. Amorul homosexual, pedofil, zoofil, macabru si hidos, substituie orice pornire fireasca cu prea negre scenarii: \u201epur si simplu ma simteam ametit\/ era ceva identic sau poate mai puternic\/ cu senzatia stranie\/ pe care am trait-o inhal\u00e2nd vapori de\/ prenadez\/\/ vaporii ma faceau sa visez frumos\/ visam ca sunt acasa si ca ma joc cu tata\/ uneori visam ca sunt puternic\/ ca am bani si un mercedes plin\/ cu fete\/\/ fetitele mici sarutau fantastic\/ baietii erau la inceput mai molcomi\/ dar dupa un timp\/ o faceau cu frenezie\/ mai ales dupa ce le promiteam\/ ca o sa-i apar\/ de cei rai si ca nimeni n-o sa le ia\/ gustarea\/ sau felul trei de la\/ masa\u201c. Lumea federeilor e o lume de intuneric, iar intr-o lume neagra nu poti dec\u00e2t sa b\u00e2jb\u00e2i, ferindu-te c\u00e2t poti de lovituri.
\nUn volum pe de-a-ntregul viu, puls\u00e2nd de un s\u00e2nge toxic, \u201eFedereii\u201c e una dintre putinele carti de poezie noua care-si tin cititorul in m\u00e2na de la un capat la celalalt. Cu un perfect dozaj al tensiunii lirice, fara pudibonderie si fara mistificare, hiperrealitatea poeziei lui Nicolae Avram \u2013 fotografia ei netrucata \u2013 o plaseaza in spatiul literaturii de cea mai buna calitate: lucida, economa, cerebrala. Fara anestezie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicolae Avram, Federeii, Casa de Editura Max Blecher, 2010   Dupa Decembrie ’89, televiziunile occidentale au v\u00e2nturat ani buni c\u00e2teva imagini deja clasicizate despre Rom\u00e2nia: filmul sacadat al executiei Dictatorului si cel al orfelinatelor autohtone, doua probe irefutabile ale unui retard politic si social \u2013 si un cocon pe care ne straduim inca sa-l spargem.… Cite\u0219te mai mult »Fara anestezie. Nicolae Avram, Federeii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4606,4605,5426],"class_list":["post-7514","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-federeii","tag-nicolae-avram","tag-realitatea-romanesca-in-literatura"],"views":3161,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7514","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7514"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7514\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7514"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7514"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7514"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}