{"id":7511,"date":"2011-04-28T08:13:43","date_gmt":"2011-04-28T06:13:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7511"},"modified":"2011-04-28T08:14:00","modified_gmt":"2011-04-28T06:14:00","slug":"misterioasa-disparitie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/misterioasa-disparitie\/","title":{"rendered":"Misterioasa disparitie"},"content":{"rendered":"

In revista trimestriala de literatura, arte si atitudini \u201eConta\u201c care apare la Piatra Neamt (director, poetul Adrian Alui Gheorghe) este publicata o ampla ancheta privind \u201eBancul si literatura\u201c. Idee publicistica inspirata si, cel putin p\u00e2na la un punct, deloc frivola, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t bancul, asa cum sustine nu fara oarecare temei unul dintre participantii la dezbatere, ar fi \u201eo literatura postmoderna avant la lettre\u201c.<\/strong><\/em>
\nSunt formulate patru intrebari, mai bine zis patru seturi de intrebari. Unul dintre ele suna astfel: \u201eCine e Bula? Ati putea face un portret, din ceea ce stiti despre el (sic!), al celebrului Bula? A capatat rom\u00e2nul, dupa indelungata convietuire, ceva din trasaturile lui Bula? Are Bula ceva din trasaturile \u201erom\u00e2nului majoritar\u201c?\u201c.
\nRaspund mai multi scriitori din Rom\u00e2nia, Germania si Republica Moldova, fiecare dupa puterile lui. Opiniile sunt interesante, chiar daca in majoritatea lor previzibile. Rezulta, oricum, un portret al lui Bula foarte colorat si, fatalmente, suprarealist. Cretin, manelist, Mitica al lui Caragiale, balcanic, duplicitar ca si rom\u00e2nul majoritar, \u201ecarpato-danubiano-pontic, dar si cosmic\u201c (Ioan Grosan), un personaj inventat de Securitate, dar si… Till Buhoglinda sau Tartarin din Tarascon. Ioan Florin Stanciu, scriitor din Constanta, merge p\u00e2na acolo inc\u00e2t parafrazeaza st\u00e2ngaci si riscant celebra caracterizare pe care G. Calinescu i-o face lui Ion Creanga in inegalabila biografie: \u201eBula este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul rom\u00e2n sau, mai simplu, este poporul rom\u00e2n insusi, surprins intr-un moment de bestiala agresiune…\u201c Ceea ce m-a dus cu g\u00e2ndul la un binecunoscut titlu al lui Marin Sorescu \u2013 \u201eUsor cu pianul pe scari\u201c… Desi la Constanta sunt mai multe vapoare dec\u00e2t piane… Neamtul Christian W.Schenk, probabil cu radacini in Rom\u00e2nia, crede ca \u201efiecare tara are c\u00e2te un Bula si fiecare poarta trasaturile de caracter ale tribului, fara exceptie\u201c. La r\u00e2ndul sau, poetul Gellu Dorian observa cu finete ca, dintr-un anumit punct de vedere, a creiona portretul lui Bula inseamna a-l caricaturiza si \u201ecum sa faci caricatura unei caricaturi?\u201c Mai ales ca \u201eBula este in (noi) toti c\u00e2te putin\u201c, desi \u201enimeni n-ar recunoaste ca este asa\u201c. Dar nu mi-am propus sa fac o recenzie a revistei nemtene, ci, incitat de ancheta amintita, sa scriu si eu aici c\u00e2teva r\u00e2nduri despre Bula.
\nOdata cu regimul totalitar, acest personaj fabulos pare sa fi disparut din viata noastra sociala si, nu ezit sa spun, culturala. Este mai degraba un erou demn de geniul lui Creanga, dec\u00e2t de cel al lui Caragiale. Intr-o lunga si extrem de diversa si de contradictorie epoca, Bula ne-a insotit oriunde. La cozi, la sedinte, in campaniile agricole etc. Aproape nu era eveniment, nu era lege, nu se dadea un decret, nu era necaz, nu era esec ori succes (totusi pe vremea aceea mai erau si succese nu numai succesuri…) pe care eroul cu pricina sa nu le ia in colimator si sa le \u201eeternizeze\u201c in memoria colectiva cu umorul sau.
\nUn amic, scriitor grec, cunoscator avizat al limbii, culturii si istoriei rom\u00e2nesti, imi marturisea odata convingerea sa ca poporul rom\u00e2n a supravietuit intr-un spatiu situat in calea tuturor poftelor, a tuturor raotatilor, cum se rostea batr\u00e2nul cronicar, la rascrucea imperiilor vii si moarte, cu formula reputatului balcanolog Mircea Muthu, si gratie umorului, fortei sale de a opune spiritelor malefice Spiritul. De altfel, impartaseam am\u00e2ndoi ideea ca umorul este, la urma urmei, si un mod de a-i acorda p\u00e2na si unui ticalos sansa de a fi om, adica de a deveni om macar in ceasul al doisprezecelea, fie si pentru o clipa. Numai prostul nu mai poate avea nici o sansa.
\nNu eram de acord intru totul cu opiniile prietenului meu. Dar recunosc ca umorul a fost intr-adevar una dintre armele de lupta si o salvatoare supapa psihoterapeutica, caci am trecut, iar acum trecem mai mult ca niciodata, prin vremuri si vremuiri c\u00e2nd nu te mai poti uita dec\u00e2t la cer, insa la un cer rece si nepasator. Ba chiar ostil, caci pe el pot aparea, de pilda, oric\u00e2nd avioane cu bombe… democratice si civilizatoare. E drept ca avem si vocatia capitularii. Daca ar fi sa-l credem pe Adrian Marino, rom\u00e2nii au chiar si un nefericit mit al capitularii: \u201eMiorita\u201c. Altii spun ca ori de c\u00e2te ori ne-am simtit singuri, ne-am intors la cerul din noi. Am putea astfel intelege mai bine ce inseamna \u201eboicotul istoriei\u201c de care vorbea Lucian Blaga?!
\nOr, arma infailibila a umorului, care nu distruge, ci doar disloca, dar si zideste, care ne-a ajutat, si ea, sa ne tinem locului, a m\u00e2nuit-o cu maiestrie c\u00e2teva decenii si acel indragit erou popular \u2013 sinteza ingenioasa de Nastratin Hogea, Danila Prepeleac si Pacala, pe numele sau binecuv\u00e2ntat Bula. As risca sa spun ca el are si ceva din faimosul Grobei al lui Nicolae Breban. Fantezia sa se dovedeste a fi debordanta, \u201etematica\u201c prioritar politica, dar si cea sociala si morala a anecdotelor si bancurilor ce il aveau ca personaj si inepuizabil narator era sans rivages, curajul si talentul de a sanctiona prompt fiind incomparabil mai insidioase si mai nelinistitoare pentru potentatii timpului dec\u00e2t cele ale oricarui dizident si ale tuturor dizidentilor, at\u00e2tia c\u00e2ti au fost, la un loc.
\nDin pacate, odata cu disparitia industriei rom\u00e2nesti, a sistemelor de irigatii, a marilor exploatari agricole, a petrolului si a altor bogatii si resurse, a marilor edituri etc., Bula pare a se fi retras si el, rusinat, din scena. Totusi nu e clar. De ce s-o fi retras, de ce tace de mai bine de douazeci de ani? Nu-i place capitalismul, nu-i plac supermarketurile aparute pe locul industriilor demolate, nu-i plac manelele si nici chiar cablogramele?! Il stiam neobosit, il credeam si il mai cred nemuritor. E drept, era un spirit eminamente oral, un risipitor incurabil, a carui creatie, dupa stiinta mea, nu s-a straduit nimeni sa-i dea forma literei scrise, tiparite intr-o editie… critica de opere nu neaparat complete. Poate s-or fi afl\u00e2nd pe undeva niscai manuscrise, jurnale, memorii, dar ma tem ca aceasta sansa este minima, asa cum minima s-a dovedit a fi posibilitatea aflarii prin sertarele unor scriitori de-ai nostri \u2013 nu-i asa, ostracizati!? \u2013 a vreunei capodopere care sa nu fi putut aparea inainte de 1990 dintr-o cauza sau alta.
\nSa fi devenit Bula anacronic? Nu cred. El e un clasic si inca unul mereu actual. Postmodernismul, de pilda, ii vine ca o manusa. Ar putea sa si-l revendice. Subiecte sunt acum mai multe ca oric\u00e2nd. Si astazi suntem tot at\u00e2t de singuri ca intotdeauna, si astazi suntem tristi si amenintati de cine si de ce te astepti, dar si de ce si de cine nu te astepti. Si astazi, poate mai mult ca altadata, avem nevoie de arma umorului si a ironiei casante, care sa sanctioneze si sa ne mai destepte, cum ne indeamna zadarnic prafuitul nostru imn national.
\nSe stie ca multi, intre care unii total lipsiti de umor, ne-au judecat uneori oarecum superficial, confund\u00e2nd r\u00e2sul, adesea biciuitor, cu bascalia. Care si aceasta exista din belsug. Aici, la Portile Orientului, luam, s-a spus, totul in usor si incremenim in proiect \u2013 ricaneaza indeosebi cei cu morga livresca. Inclusiv, nu ma ascund, cel ce semneaza aceasta rubrica. Si trebuie sa recunoastem ca este destul adevar in asemenea alegatii. In decembrie 1989 au aparut diverse formule, intre care acea metafora, pregatita ani de-a r\u00e2ndul in laboratoarele propagandistice ale asa-numitelor revolutii care de care mai originale, mai frumos mirositoare si colorate (de iasomie, portocalii, de catifea etc.), care se voia si revelatoare, dar care nu era in fond dec\u00e2t triviala si, desigur, injositoare: mamaliga care nu face explozie! Din pacate, ea pare sa fie astazi mai actuala ca oric\u00e2nd.
\nUnde este spiritul de o inventivitate inepuizabila a lui Bula? Poetul si eseistul Gellu Dorian constata, in ancheta pe care am evocat-o, ca fara Bula \u2013 \u201eviata rom\u00e2nului ar fi trista sau si mai trista de cum este in general si mai ales in ultima vreme\u201c si ca Bula nu imbatr\u00e2neste. Dimpotriva, el s-ar afla peste tot, cu toate ca \u201eacum nu prea mai produce haz, de parca i s-ar fi terminat inspiratia\u201c.
\nOricum, daca a fost \u201ereformat\u201c sau scos \u2013 abuziv \u2013 la pensie ca un slujbas oarecare, de vreun iresponsabil Boc, trebuie sa-l rechemam de urgenta in Cetate. Altfel, riscam ca in locul sau sa se instaleze pe aici \u2013 de fapt s-a si instalat! \u2013 pentru multa vreme de acum incolo, nimeni altul dec\u00e2t… G\u00e2ga! Si, sa nu uitam, proteicul G\u00e2ga poate fi si chiar este om politic, presedinte, europarlamentar, ministru, diplomat, scriitor, critic de arta, dar mai ales filosof si jurnalist…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In revista trimestriala de literatura, arte si atitudini \u201eConta\u201c care apare la Piatra Neamt (director, poetul Adrian Alui Gheorghe) este publicata o ampla ancheta privind \u201eBancul si literatura\u201c. Idee publicistica inspirata si, cel putin p\u00e2na la un punct, deloc frivola, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t bancul, asa cum sustine nu fara oarecare temei unul… Cite\u0219te mai mult »Misterioasa disparitie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5423,2424,5424,5425,2425],"class_list":["post-7511","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bancul-si-literatura","tag-adrian-alui-gheorghe","tag-personajul-bula","tag-portretul-lui-bula","tag-revista-conta"],"views":1813,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7511","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7511"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7511\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7511"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7511"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7511"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}