Sociolog de formatie (si vocatie, dupa cum se va dovedi), Mihai Dinu Gheorghiu a \u00eenceput prin a face critica literara, fiind unul dintre cei mai activi si remarcabili cronicari din generatia ’80. Traseul lui Mihai Dinu Gheorghiu duce de la critica literara la studiul si investigatia sociologice, \u00eentr-o mutatie perceptibila de accent pe parcursul primelor trei carti, devenita apoi convertire deplina \u00een savant. Eseul de debut (\u201eIbraileanu, romanul criticului\u201c, mixat, dupa canoanele colectiei, cu o antologie de texte) e o punere inteligenta \u00een scena a conceptelor si conceptiei lui Ibraileanu, pornind de la ipoteza \u201eidentitatii\u201c parabolice dintre \u201eAdela\u201c si activitatea de \u201ecititor exilat \u00een critica\u201c a lui Ibraileanu. El se \u00eencheie cu o poetica a criticii, usor contaminata barthesian si vazuta, esential, ca discurs \u201e\u00eendragostit\u201c: \u201eliteratura ca fapt existential presupune doi \u00eendragostiti indispensabili\u201c. Al doilea e, fireste, cititorul, fata de care criticul se deosebeste doar prin faptul ca \u201e\u00eentretine cu opera relatii pervertite\u201c. Critica e o \u201eapropiere \u00eendragostita\u201c de opera, numai ca \u201em\u00e2ng\u00e2ierea criticii se numeste disectie\u201c. \u00cen vreme ce \u201escriitorul se gaseste \u00een opera iar cititorul se pierde \u00een ea\u201c, criticul \u201ese imagineaza\u201c sau se proiecteaza narcisic \u00een opera. Tot spre deosebire de cititor, criticul \u00eesi \u00eencepe treaba \u201ede la sf\u00e2rsit la \u00eenceput\u201c; critica \u201eeste reluarea da fine al capo a operei\u201c. Cam acesta e conceptul atribuit si lui Ibraileanu, pentru care, \u201emai mult dec\u00e2t pentru oricare alt critic rom\u00e2n\u201c, \u201eopera este organism, corp\u201c, care fie trezeste \u201eadmiratia muta \u00een fata perfectiunii (ipostaza \u00eendragostita)\u201c, fie se traduce \u201e\u00eentr-o lectie de anatomie (ipostaza doctoral-stiintifica)\u201c. Ibraileanu se comporta \u00een fata operei precum doctorul Codrescu \u00een fata Adelei, mereu ambivalent. Aceasta e ipoteza speculativa a eseului, a carui premisa accentueaza \u201eparabola\u201c Codrescu, personaj creat \u201edintr-o nostalgie a paradisului pierdut al lecturii\u201c. Valorile implicate \u00een disectia idilei romanesti sunt \u201etranspuse\u201c (identificate) apoi \u00een actiunea critica propriu-zisa a lui Ibraileanu. Investigatia e dusa \u00een general diacronic, dar mai degraba din urgenta logica dec\u00e2t din obligatie didactico-exegetica. Gheorghiu defineste mai \u00eent\u00e2i \u201emodelul cultural\u201c promovat de Ibraileanu, \u201eun model sintactic, opt\u00e2nd pentru semnul natural, asemantic, combat\u00e2nd tot ce i se pare artificial\u201c; de la modelul cultural se trece la cel literar si critic, la ceea ce Ibraileanu numea \u201ecritica complecta\u201c, cea care vede literatura deopotriva ca \u201emecanism, demontabil si analizabil\u201c si ca organism. Analiz\u00e2nd functionarea \u201emecanismului literar\u201c la Ibraileanu, Gheorghiu va urmari, de fapt, \u00een principal, trecerea \u201ede la organism la corp\u201c, printr-o \u201etehnologie a privirii\u201c, si elaborarea unui limbaj adecvat pentru critica \u201estiintifica\u201c. Practic, \u201eun limbaj propriu-zis stiintific\u201c ram\u00e2ne doar utopie, caci \u201esingura metoda autentica a criticii lui Ibraileanu\u201c e cea \u201eanalogica\u201c. Demonstratia lui Gheorghiu are o circularitate logica \u00een masura \u00een care problematica si principiile investigative ale lui Ibraileanu pot fi focalizate pe cele ale romanului. Facuta cu esprit de finesse, cu disociatii si deviatii subtile, ea e si convingatoare si seducatoare (dar convingatoare si prin argument, nu doar prin seductie).
\nConcise precizari de poetica \u2013 a cronicarului, de asta data \u2013 \u00eenchid si selectia de cronici din \u201eReflexe conditionate\u201c. Cu inteligenta sa euforica, predispusa spre ludismul conceptual, Gheorghiu face o analogie eficienta \u00eentre \u201ejucatorul de carti\u201c (cum se si numeste profesiunea sa de credinta) si cronicarul literar, recunosc\u00e2nd din capul locului ca si criticul \u201e\u00eesi are partea sa de cabotinism\u201c. E, \u00eensa, un cabotinism cu responsabilitate, \u00eentruc\u00e2t criticul e dator sa dea, \u201eprin carti\u201c, \u201eo expresie coerenta, un destin\u201c \u201ehazardului si sperantei\u201c. \u201eCriteriile coerente\u201c ale actiunii sale se vad mai cu seama \u00een operatiunile de \u201ebilant\u201c, transparente pentru optiunile facute. O sistematizare a propriilor optiuni e culegerea de comentarii de aici, dedicata deopotriva tuturor genurilor literare. Pe c\u00e2t s-a putut sistematiza \u201ehazardul\u201c comentariilor de \u00eent\u00e2mpinare e vizibila o afinitate cu literatura de rafinament, cu scriiturile de arta, dar fara nici un exclusivism. Cronicile sunt, \u00een general, \u201edescriptiv-analitice\u201c, \u00een ton agreabil, cu toleranta la joaca de idei si predispuse la generalizari, fie ca sunt de natura conceptuala, fie ca sunt observatii de fenomen. Vorbind, de pilda, en passant, despre \u201eromanul obsedantului deceniu\u201c, Gheorghiu observa ca acesta e si \u201eun bun prilej (…) de manipulare ideologica\u201c iar \u00een cadrul sau \u201eepicul se transforma \u00eentr-o terapie psiho-dramatica\u201c. Ori de c\u00e2te ori comentariul are prilejul sa decoleze spre concept, Gheorghiu deschide paragrafe eseistice sau sublimeaza particularul \u00een fenomenalitati. Aceste grefe eseistice, libere, fara regim, constituie, toate, puncte de focalizare problematica, note pe o partitura teoretica fragmentata. Ar fi fost de asteptat ca ele sa fie mai frecvente \u00een sectiunea dedicata criticii si exegezei, dar Gheorghiu procedeaza galant si corect, prefer\u00e2nd sa extraga viziunea celui comentat si sa-si suspende rezervele sau obiectiile. Acestea, fireste, nu lipsesc, dar nu sunt \u00eempinse spre solutii belicoase de idei. Regret\u00e2nd, bunaoara, ca Grigurcu nu si-a motivat analitic executia lui Stanescu, el admite, \u00eentelegator, ca \u201easemenea diferente de umoare sunt inevitabile \u00een practica cronicarului\u201c. Mai exigent e cu formularile conceptuale, cu acuratetea conceptelor (lui Ulici, care vorbeste de dedublarea eroilor dostoievskieni, \u00eei observa ca disocierea pe care o face \u201ee falsa\u201c, \u00eentruc\u00e2t \u201eat\u00e2t actiunea \/comportamentul\/ c\u00e2t si g\u00e2ndirea tin de psihologia generala ori individuala\u201c). Cu adevarat sensibil devine c\u00e2nd da peste comentarii ce se implica \u00een demersuri de natura sociologica \u2013 sau sociologizanta \u2013 unde gaseste destul amatorism. Aplicate, inefabil caustice, comentariile lui Gheorghiu au ritmul inteligentei \u00een actiune directa.
\nO \u201ecarte de tranzitie profesionala\u201c, dupa cum o autodefineste, e \u201eScena literaturii\u201c. Ea pare un compromis \u00eentre doua proiecte (altminteri, complementare): pe de o parte, o sinteza critica a sociologiei rom\u00e2nesti, pe de alta parte, o relansare conceptuala si metodologica a sociologiei critice. De aici aerul ei ofensiv, \u00een partea de propunere conceptuala si instrumentala, si atitudinea deconstructiva \u00een sectiunea istorica; tot de aici, desigur, si aspectul de \u201eintroducere\u201c \u00een domeniu si popasurile ample \u00een conspect. Pun\u00e2ndu-si \u00een cauza si asum\u00e2ndu-si dubla competenta si apartenenta (literar\/critica si sociologica), Gheorghiu \u00eesi ia riscul de a lucra \u201ela intersectia a doua sub-c\u00e2mpuri culturale\u201c, vaz\u00e2nd literatura \u201eca univers social pluristratificat si ierarhizat\u201c, ale carui \u201einstitutii\u201c si rituri le examineaza pe r\u00e2nd. Dispozitivul cel mai eficient (sau cel mai utilizat) al culturii rom\u00e2nesti (inclusiv, pe c\u00e2t posibil, a celei stiintifice) e, constata Gheorghiu, unul \u201eetnocentric\u201c.
\nAcest \u201eetnocentrism cultural\u201c, care \u201ea stat la baza formarii culturii si a intelectualitatii nationale\u201c, actioneaza \u00een \u201edublu sens\u201c: pe de o parte, \u201eca socializare a dominatilor (…), inclusiv prin culturalizare\u201c, si, pe de alta parte, \u201eca nationalizare (…) a produselor culturale\u201c. \u201eCritica sociologica\u201c si \u201esociologia critica\u201c propuse de Gheorghiu duc deopotriva la o reabilitare a sociologiei (eliberata de \u201etrauma\u201c sociologismului) si la o deschidere a modelului cultural. Buna parte din demonstratie e dedicata elaborarii instrumentarului, \u201econstructiei armelor\u201c conceptuale si metodologice. E un bun prilej pentru Gheorghiu de a discuta asupra principalelor orientari sociologice (nationale si occidentale). \u201eAnaliza institutionala a literaturii\u201c, care ar urma cristalizarii conceptuale, \u201ese sprijina pe doua postulate majore\u201c: \u201eautonomia relativa\u201c a institutiei literare si \u201eomologia structurala cu societatea \u00een ansamblu\u201c. Iar domeniul specific al sociologiei culturii iese din confruntarea cu \u201eistoricismul\u201c si \u201ecriticismul\u201c. Densa, poate si din cauza suprapunerii obiectivelor, \u201eScena literaturii\u201c constituie (ar fi constituit) o excelenta propedeutica pentru ulterioare investigatii punctuale sau fenomenale. Metafora teatrala e, \u00een realitate, un concept \u00een care se integreaza toate elementele si toti factorii care definesc fenomenul literar, de la simbolurile dominante la relatiile pur economice.
\nO culegere de cercetari sociologice propriu-zise e \u201eAnaliza si interventie \u00een stiinta sociala\u201c, grup\u00e2nd \u00een trei sectiuni ceea ce Gheorghiu \u00eensusi numeste \u201ecercetari alimentare\u201c, adica o serie de \u201ecercetari ocazionale, care \u00eei permit cercetatorului sa supravietuiasca \u00een conditiile \u00een care nu gaseste o finantare pentru temele lui prioritare\u201c. Integrat \u00een diverse colective de cercetare (din Franta si Rom\u00e2nia), Gheorghiu a investigat saracia din \u00eenchisori, problemele legate de protectia copilului si cele referitoare la relatiile de cooperare \u00een munca. Asumate de nevoie, temele (ultimele doua) au devenit, cum zice singur \u00een \u201eIntroducere\u201c, \u201eteme majore ale activitatii mele profesionale\u201c. \u201eIntroducerea\u201c e, deopotriva, un concis \u2013 si sobru \u2013 curriculum (inclusiv al activitatii didactic-universitare) si un manifest, o schita de proiect si metoda pentru cercetarile ulterioare, dedicate frontierelor dintre grupurile sociale (cercetare aplicata, \u00een care sunt implicati si studenti, masteranzi, doctoranzi).
\nCompetentele literare si sociologice se reunesc \u00een \u201eIntelectualii \u00een c\u00e2mpul puterii\u201c, dar de aceasta data sub hegemonia celei sociologice. Prima parte a cartii (\u201eFormarea intelectualului de partid\u201c) pare a relua teza de doctorat, desi Gheorghiu zice ca volumul aduna \u201erezultatele mai multor proiecte de cercetare privind elitele intelectuale din doua tari ale socialismului real\u00b8 Germania de Est (fosta RDG) si Rom\u00e2nia\u201c. Perspectiva de abordare este cea a \u201eistoriei sociale\u201c, singura \u00een masura sa scoata cercetarea sociologica din cele doua situatii \u201ecaricaturale ale propriei vocatii\u201c \u00een care s-a afundat: sondajul de opinie si cercetarea de arhiva. Sectiunea \u2013 consistenta \u2013 dedicata \u201eintelectualului de partid\u201c analizeaza \u00een paralel evolutia scolilor de partid \u00een RDG si Rom\u00e2nia (dar paralelismul e mult mai extins), urmarind procesul de la \u00eenfiintarea si p\u00e2na la disparitia acestora. Rolul acestor scoli (acela de a forma o \u201enobilime de stat socialista\u201c) si metamorfoza lor sunt studiate din diverse perspective, merg\u00e2nd de la cercetarea de arhiva la interviu, chestionar si biografie (iar Gheorghiu evidentiaza onest limitele si riscurile fiecarei metode). Studiul diacronic al acestor scoli (cu un statut destul de ambiguu, fiind deopotriva \u201escoli populare\u201c si \u201escoli de elita\u201c) evidentiaza \u201etrei perioade distincte\u201c: una a \u201epreliminariilor istorice\u201c \u00een care modelul leninist triumfa, alta a Internationalei a III-a si, \u00een fine, cea postbelica, \u00een care se \u00eenfiinteaza scolile \u201enationale\u201c (\u00een tarile devenite comuniste). Acestea, la r\u00e2ndul lor, trec printr-un proces de \u201eacademizare\u201c, \u00eencerc\u00e2nd sa egaleze scolile laice \u00een prestigiul diplomelor si \u00een competenta profesionala a cadrelor. Din ele au iesit \u201eintelectualii de partid\u201c, ele au transformat \u201erevolutionarii de profesie\u201c \u00een \u201ecadre de aparat\u201c. Saga scolilor de partid e urmarita p\u00e2na la disolutia acestora si la procesele de reconversie si adaptare \u00een care au intrat universitarii de partid dupa prabusirea sistemului. Un capitol aparte e dedicat \u201ecentrelor de excelenta\u201c aparute \u00een Estul european dupa anii ’90 (exemplificat prin Bulgaria si Rom\u00e2nia), cu marcarea diferentelor fata de cele occidentale.
\nMult mai de interes pentru literati e partea secunda, \u201ePuterea simbolica si puterea politica a scriitorilor\u201c, \u00een care Gheorghiu \u00eesi \u00eemplineste (partial) un mai vechi proiect de cercetare institutionala a literaturii. Studiul porneste de la o dezbatere conceptuala (Gheorghiu fiind, ca \u00eentotdeauna, scrupulos \u00een definirea conceptelor si metodelor) si trece apoi la radiografia \u201einstitutiilor\u201c \u201ec\u00e2mpului literar\u201c, fie ele institutii \u201einternationale\u201c (PEN Club si Uniunea Scriitorilor Sovietici), fie \u201enationale\u201c. Istoria institutionala devine, tot mai accentuat, o analiza morfologica si problematica. Structura cercetarii e similara celei din prima parte, merg\u00e2nd de la fundarea institutiilor si p\u00e2na la conditia lor actuala. Observatiile de \u201efenomen\u201c sunt obiective, simple descrieri \u201eanalitice\u201c, fara implicare pasionala \u00een vreo cauza sau tabara (afara, poate, de pozitia mai transanta luata fata de mitologiile si complexele \u201ecomplotiste\u201c). \u00cen general, tocmai din aceasta pricina, sunt greu de respins (chiar daca unele observatii sunt deja \u201edepasite\u201c de fenomenalitatea literara; cum e, bunaoara, observatia referitoare la hegemonia dictionarelor si disparitia istoriilor literare; lucrurile par a se fi echilibrat, daca nu si rasturnat, \u00een ultima vreme, c\u00e2nd e perceptibila o febra a \u201eistoriilor\u201c, declansata de \u201eIstoria critica…\u201c a lui N. Manolescu). Dar traseul evolutiv al categoriei scriitoricesti e surprins \u00eentr-un desen corect, fie ca e vorba de relatiile tensionate dinainte de \u201990, fie ca e vorba de peripetiile adaptarii de dupa. Urmarind, de pilda, \u201edominantele\u201c acestui \u201espatiu intelectual politizat\u201c de dupa \u201990, Gheorghiu stabileste patru etape evolutive: un prim timp al \u201eprofetiilor intelectuale\u201c, urmat de o \u201eviata asociativa intensa\u201c, apoi \u201epolitizarea intensa a vietii intelectuale\u201c si, \u00een fine, hegemonia \u201eintelectualilor mediatizati\u201c si a \u201eexpertilor\u201c. Cu un unghi de maxima cuprindere, ce merge de la transformarile institutionale la cele din interiorul discursului literar si de la statistici la problematica (institutionala si personala), Gheorghiu radiografiaza un fenomen institutional cu seninatatea si cu rigoarea savantului. Pe c\u00e2t s-au putut generaliza si sistematiza aspectele fenomenului, Gheorghiu a facut-o cu scrupul de concepte si nuante deopotriva, \u00eencerc\u00e2nd sa nu piarda \u00een generalizari concretul si diversitatea. Procesele de cristalizare si tendintele de structurare sunt conspectate \u00een diacronia lor, fiind, fireste, elementele de prioritate ale \u00eentregii cercetari.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sociolog de formatie (si vocatie, dupa cum se va dovedi), Mihai Dinu Gheorghiu a \u00eenceput prin a face critica literara, fiind unul dintre cei mai activi si remarcabili cronicari din generatia ’80. Traseul lui Mihai Dinu Gheorghiu duce de la critica literara la studiul si investigatia sociologice, \u00eentr-o mutatie perceptibila de accent pe parcursul primelor… Cite\u0219te mai mult »Mihai Dinu Gheorghiu si relansarea sociologiei critice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1711,5422,5420,5421],"class_list":["post-7508","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critica-literara","tag-investigare-sociologica-in-literatura","tag-mihai-dinu-gheorghiu","tag-sociologie"],"views":2293,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7508","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7508"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7508\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7508"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7508"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7508"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}