{"id":7501,"date":"2011-04-28T08:02:51","date_gmt":"2011-04-28T06:02:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7501"},"modified":"2011-04-28T10:54:20","modified_gmt":"2011-04-28T08:54:20","slug":"societatea-spectacolului-la-romani","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/societatea-spectacolului-la-romani\/","title":{"rendered":"Societatea spectacolului la rom\u00e2ni. Alexandru Matei, Morm\u00e2ntul comunismului rom\u00e2nesc"},"content":{"rendered":"

Alexandru Matei, Morm\u00e2ntul comunismului rom\u00e2nesc. „Romantismul revolutionar” inainte si dupa 1989, <\/em>prefata de Adrian Cioroianu, IBU Publishing, Bucuresti, 2011, 248 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Inca de la debutul in volum de acum c\u00e2tiva ani aparea evident ca literatura nu-i oferea lui Alexandru Matei un spatiu privilegiat de reflectie, menit sa-i epuizeze toate disponibilitatile teoretice. Alunecarile permanente in consideratii metaliterare, interesul pentru mecanismele culturii in era globalizarii si a mediatizarii, descompunerea atenta a strategiilor succesului de piata anuntau o despartire c\u00e2t se poate de autentica de vechiul mod de a intelege si comenta literatura. Ba mai mult. Daca nu-i chiar sigur ca \u201eUltimele zile din viata literaturii\u201c (2008) convinge cu privire la disparitia fara urme a unei discipline si practici umaniste, in schimb, volumul vorbeste indirect, dar foarte elocvent, despre un comentator care nu se mai poate exprima public prin intermediul ei. Camasa literaturii e prea str\u00e2mta pentru ceea ce simte Alexandru Matei ca are de spus in spatiul cultural rom\u00e2nesc. Intr-un fel, mare parte din contradictiile mai mult sau mai putin inscenate ale cartii isi aveau originea in tensiunea unui discurs care nu-si gasea obiectul. <\/strong><\/em>
\nRoland Barthes, c\u2019est moi<\/strong>
\nAsa inc\u00e2t e absolut firesc ca t\u00e2narul eseist sa paraseasca, in volumul recent aparut, culoarul mai ingust al comentariului literar in favoarea unor reflectii generale despre ultimele doua decenii rom\u00e2nesti. N-am precizat, de altfel, sfera reflectiilor lui Alexandru Matei tocmai pentru ca ea e dependenta organic de noul tip de discurs pe care un cititor impatimit de French Theory incearca sa-l acrediteze in spatiul rom\u00e2nesc. In ciuda titlului destul de emfatic si de restrictiv, \u201eMorm\u00e2ntul comunismului rom\u00e2nesc. \u00abRomantismul revolutionar\u00bb inainte si dupa 1989\u201c nu e carte despre politica sau despre spatiul public, nici despre discursul intelectual sau noile canale media, ci despre dinamica foarte complexa dintre toate acestea. Obiectul \u201efilozofiei pop\u201c, care amesteca permanent limbajul inalt cu temele cotidiene, scurtcircuiteaza bibliografiile cele mai complicate prin experiente autobiografice si mixeaza p\u00e2na la indistinctie citatele filozofice, politice sau literare cu referinte din sfera consumerismului, nu poate fi dec\u00e2t insasi \u201esocietatea spectacolului\u201c ca domeniu inedit de investigatie. Nu de un amestec al criteriilor e vorba aici, ci de constiinta ca, devenit marfa, cum se int\u00e2mpla in orice societate capitalista, discursul intelectual isi pierde autenticitatea. Singura cale de a mai spune ceva percutant e, pe de o parte, de a-ti pune nonstop la indoiala propria legitimitate si, pe de alta parte, de a alterna permanent perspectivele prin aceasta plasa groasa de referinte hibride.
\nChiar dac\u00e3 ar parea colaterala, chestiunea propriei legitimitati (sau \u201econstiinta scrisului propriu\u201c, cum ii zice Alexandru Matei pe urmele eseului lui Roland Barthes din \u201eGradul zero al scriiturii\u201c) e cruciala in cultura rom\u00e2na actuala, care nu pare sa fi iesit \u2013 eseistul are perfecta dreptate \u2013 din epoca romantica a adevarurilor general-valabile, rostite pe un ton profetic si sententios. De mare relevanta, dincolo de dualitatea steril-inchizitoriala de tipul \u201est\u00e2nga-dreapta\u201c, e distinctia dintre intelectualii de ethos, \u201ecare isi pun mereu problema legitimitatii propriului discurs\u201c (de tipul Ciprian Siulea, Caius Dobrescu, Alex. Cistelecan) si intelectualii de pathos, prizonieri ai unui limbaj \u201eautarhic, autosuficient, subintins de o logica a sentimentului\u201c (Vladimir Tismaneanu, Traian Ungureanu, Sorin Lavric, Mihail Neamtu). Intr-un fel, gestul lui Alexandru Matei repeta actiunea lui Roland Barthes din Franta anilor ?60 c\u00e2nd, exasperat de at\u00e2tea adevaruri absolute in c\u00e2mpul stiintei literaturii, criticul simtea nevoia sa atraga atentia asupra istoricitatii si a partialitatii oricarui tip de argument. Pentru a fi serios si credibil, un studiu critic \u2013 la fel ca o dezbatere culturala autentica \u2013 trebuie sa porneasca intotdeauna de la devoalarea propriilor experiente si premise. E, de fapt, ceea ce desparte o etapa romantica, increzatoare in tranzitivitatea limbajului, in univocitatea sensului si in capacitatea subiectului de a gira adevaruri transistorice si era modernista a scepticismului, a interogarii propriilor metode si a constiintei alteritatii. O analiza de proportii \u2013 mult mai extinsa si mai documentata \u2013 a acestui retard ar echivala cu o oglinda fidela a culturii rom\u00e2ne din ultima jumatate de secol si ar reprezenta o buna premisa de depasire a impasului. Mai ales ca opozitia din unghiul \u201econstiintei scriiturii\u201c, barometru excelent al gradului rom\u00e2nesc de sincronizare la Weltanschauung-ul occidental, subintinde o foarte valabila definitie a intelectualului in era comodificarii absolute: \u201eDiscursul intelectual nu este cel in care un om cultivat depl\u00e2nge patetic si ritos dovezile decadentei (…), nici cel care mobilizeaza masele pentru a trece la actiune emancipatoare, ci cel care incearca sa evite capcanele absorbtiei propriului discurs in circulatia capitalului\u201c.
\nAnticomunismul pixelizat<\/strong>
\nProbabil ca trecerea de la romantismul la modernismul cultural ar putea fi taxata usor drept ipostaza a unui progresism orb, daca in pericol n-ar fi insasi cultura dezbaterii libere si dialogul intelectual civilizat. Caci Alexandru Matei urmareste cu acuitate si denunta, la diferite niveluri, intreaga serie de blocaje pe care un c\u00e2mp intelectual marcat de pathos il impune circulatiei in cultura a ideilor. Imposibilitatea de a vorbi despre comunism dec\u00e2t pe un ton vehement acuzator (\u201eanticomunismul\u201c e unul dintre cele mai importante deadend-uri culturale actuale) atenteaza nu doar la configurarea unei alternative serioase de st\u00e2nga, at\u00e2t de necesara in era capitalismului pur si dur, c\u00e2t mai ales la respectul nuantei si al libertatii de exprimare: \u201eIn clipa in care in numele condamnarii comunismului condamnam st\u00e2nga, tiermondismul, corectitudinea politica, g\u00e2ndirea franceza, orice dezbatere in cheie, g\u00e2ndirea se opreste, isi face bagajele si lasa armele sa vorbeasca\u201c. Excelent formulata e si pledoaria pentru parasirea tonului vehement in favoarea unei analize pixelizate a fenomenului \u2013 cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t abia aceasta din urma ar intrerupe cercul emotional al razbunarii si al instrumentarii politice a urii: \u201eCum putem dezafecta ceva? Simplu, la prima vedere. Prin blocarea circuitului afectiv. Blocarea insasi este mult mai greu de realizat, pentru ca circuitul afectiv este la fel de autonom si impredictibil precum circuitul apei in natura. Solutia ar fi ipostazierea unui fragment de circuit: punerea lui intr-o rama. Asta inseamna de fapt sa g\u00e2ndesti ceva, sa opresti o dinamica intr-o poza, sa iei fotografia si sa descompui imaginea p\u00e2na la pixelii din care se compune, care seamana intre ei, iar imaginea dispare. Masacrul din padurea Katyn, din 1940, luptele de strada din martie 1990, de la T\u00e2rgu-Mures, trebuie descompuse p\u00e2na la atomii de violenta care le compun, cercetate p\u00e2na la exterioritatea care le determina \u2013 momentele istorice care infasoara aceste fapte -, p\u00e2na intr-acolo inc\u00e2t particularul lor se deformeaza. Recompunerea imaginii va pastra in memoria celui care a g\u00e2ndit-o elementele ei componente, materia celor doua imagini\u201c. Dificultatea unei culturi a negocierii e documentata de Alexandru Matei cu exemple din cei mai cunoscuti intelectuali rom\u00e2ni de azi: Gabriel Liiceanu invoca intr-o polemica cu Al. Paleologu argumentul \u201enobiliar\u201c al autoritatii impotriva ratiunii, Andrei Plesu condamna \u201ecultul personalitatii\u201c unui jurnalist francez pentru Barack Obama dar tolereaza osanale intelectuale pro-basesciene, Traian Ungureanu lanseaza atacuri furibunde la adresa ONG-urilor s.a.m.d. Nu scapa deconstructiei atente a lui Alexandru Matei nici noua generatie de eseisti, carora nu li se reproseaza at\u00e2t conservatorismul sau antirelativismul \u2013 eseistul e tolerant p\u00e2na la capat \u2013, c\u00e2t mai degraba neprofesionalismul. A combate autist cu bibliografii pre-stabilite fara a incerca sa percepi din interior universul referential al oponentului de idei e curat balcanism, ironizat cu severitate: \u201eCartea \u201eepistolelor\u201c publicata de Gabriel Liiceanu cuprinde printre altele dovada persistentei superioritatii carismei asupra argumentului in societatea rom\u00e2neasca. Si nu oriunde, ci chiar in acel punct de pornire a societatii civile, a democratiei argumentului pe baza bunului-simt. Inceput demult si continuat, asa cum o demonstreaza prezenta publica a unor intelectuali ca Sorin Lavric si Mihail Neamtu, p\u00e2na in zilele noastre, acest discurs intelectual esentialist mai face inca victime printre toti cei care se cred scutiti de lectura a o suta de carti in schimbul unei voci \u201eindurate\u201c, pasionate si patetice care susura in Gradina Ghetsimani\u201c.
\nAm insistat, din cauza aderentei la multe dintre pozitiile lui Alexandru Matei, asupra aspectului polemic al studiului sau, las\u00e2nd la o parte patrunzatoarele analize ale \u201esocietatii spectacolului\u201c postdecembrist. Autorul \u201eMorm\u00e2ntului comunismului\u201c e primul care stabileste extrem de corect etapele despartirii treptate de politic si intrarea tot mai accentuata in era mediaticului atotdeziluzionant. Nu retin dec\u00e2t c\u00e2teva dintre bornele in jurul carora eseistul construieste una dintre cele mai coerente \u201enaratiuni teoretice\u201c (adica proiectate pe ecranul modernitatii, cu directiile si \u201eobsesiile\u201c ei majore) ale Rom\u00e2niei postrevolutionare: \u201eimpuscarea lui Ceausescu \u2013 ghilotinarea sacralitatii politicului\u201c; \u201eprocesul Ceausestilor de la T\u00e2rgoviste a fost deznodam\u00e2ntul modernitatii, ca era a terorii melioriste, in ipostaza ei rom\u00e2neasca\u201c; \u201e2000 a fost momentul in care a fost limpede ca, in politica, profesionalismul si moralitatea n-au nimic de-a face una cu cealalta\u201c s.a.m.d. Las, insa, cititorului placerea de a savura mostrele de g\u00e2ndire paradoxala \u2013 dar si foarte incomoda \u2013 despre Ceausescu in calitate de erou al neamului si (stupoare!) despre \u201eceausism\u201c ca singura forma rom\u00e2neasca de participare la Istorie. Dincolo de a ponegri victimele comunismului sau de a-si etala nostalgii cinice, cum a putut sa denunte un paznic dogmatic al anticomunismului precum Laszlo Alexandru, Matei practica aici un \u201ecioranism\u201c intors, menit sa explice fascinatia Puterii traita la nivel individual in orice sistem totalitarist. Adeziunea instinctiva la regimul ceausist \u2013 renegata de multi, plasata de eseist la adapostul propriei ciclotimii adolescentine \u2013 ar proveni din faptul ca \u201ela scara istorica a Rom\u00e2niei, obsesia Istoriei are in Nicolae Ceausescu singura ei initiativa\u201c. Lucru absolut scandalos, foarte dur at\u00e2t pentru urechi nationaliste, c\u00e2t si pentru sensibilitatea anticomunista, dar care merita luat in considerare ca punct crucial in aceasta provocatoare psiho-drama a natiunii rom\u00e2ne dupa Alexandru Matei.
\nNeajunsurile eseisticii de acest tip provin, la fel ca atuurile sale principale, din limitele filozofiei franceze actuale: tendinta de autoreflexivitate inutila, cantonarea nesf\u00e2rsita in prolegomene, comparatia fortata (discursul lui Traian Ungureanu e raportat la un moment dat la cel al lui Heidegger), nedigerarea completa a particularului in filozofia generala. E ridicol \u2013 oric\u00e2t am recunoaste opacitatea de substanta a limbajului \u2013 a vorbi, de pilda, despre Ceausescu in termeni precum: \u201eDin punctul meu de vedere, Ceausescu a fost un Celalalt care, incerc\u00e2nd sa ne \u201easimileze\u201c, a devenit dusmanul nostru.
\nL-am ucis\u201c. Dincolo de astfel de licente de limbaj, nu foarte frecvente, cartea propune imaginea unui intelectual matur, capabil de dezbatere si \u2013 cel mai important \u2013 dornic de dialog cu toate categoriile intelectuale actuale, indiferent de orientarea ideologica sau culturala. Dupa \u201eMorm\u00e2ntul comunismului rom\u00e2nesc\u201c, doar cei rau-voitori, capitivi inca in bolgiile romantice ale afectelor, vor putea sa ignore pozitiile lui Alexandru Matei in problematizarile cele mai acute ale spatiului public rom\u00e2nesc.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alexandru Matei, Morm\u00e2ntul comunismului rom\u00e2nesc. „Romantismul revolutionar” inainte si dupa 1989, prefata de Adrian Cioroianu, IBU Publishing, Bucuresti, 2011, 248 p.   Inca de la debutul in volum de acum c\u00e2tiva ani aparea evident ca literatura nu-i oferea lui Alexandru Matei un spatiu privilegiat de reflectie, menit sa-i epuizeze toate disponibilitatile teoretice. Alunecarile permanente in… Cite\u0219te mai mult »Societatea spectacolului la rom\u00e2ni. Alexandru Matei, Morm\u00e2ntul comunismului rom\u00e2nesc<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4220,5413,5416,5415,5414,5417],"class_list":["post-7501","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alex-goldis","tag-alexandru-matei","tag-comentarii","tag-eseuri-despre-societstes-romaneasca","tag-mormantul-comunismului-romanesc","tag-reflectii"],"views":1689,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7501","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7501"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7501\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7501"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7501"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7501"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}