{"id":7497,"date":"2011-04-28T07:57:09","date_gmt":"2011-04-28T05:57:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7497"},"modified":"2026-01-23T20:45:41","modified_gmt":"2026-01-23T18:45:41","slug":"android-view","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/android-view\/","title":{"rendered":"Android View. val chimic, umilirea animalelor"},"content":{"rendered":"

val chimic, umilirea animalelor, <\/em>postfata de Bogdan Perdivara, Casa de pariuri literare, 2010, 66 pag.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Pentru a recenza \u201eumilirea animalelor\u201c am sa ma opresc mai int\u00e2i asupra a doua poeme: \u201enoctarium\u201c si \u201eMIT\u201c. Cu ajutorul lor voi incerca sa descriu poezia lui val chimic si sa-i identific originalitatea; nu in ultimul r\u00e2nd, ma voi stradui sa arat de ce consider \u201eumilirea animalelor\u201c drept unul dintre cele mai bune volume de poezie din ultimii zece ani. Recurg la aceasta modalitate din mai multe motive: 1. analizele de text sunt mult prea rare in spatiul criticii de int\u00e2mpinare, fiindu-le preferate prea adesea citarile de text; 2. este o poezie daca nu dificila, cel putin expusa prejudecatilor; 3. Alex Goldis a scris deja un excelent articol sintetic iin \u201eCultura\u201c<\/a> \u2013 ar fi inutil sa-l dublez.<\/strong><\/em>
\n <\/strong><\/p>\n

\u201enoctarium\u201c:<\/h2>\n

\u201ein ultimul compartiment al metroului,\/ imi imaginez cum viteza incinge peretii\/ peisajul dilatat ca un airbag\/ peste care se lasa corpul moale,\/ inima atletica, inutila\/\/ o vedere cu podul brooklyn\/ inainte de culcare\/\/ vreau pe cineva care sa ma entuziasmeze,\/ sa ma faca sa imi tin calmul, numai pentru asta\/ si l-as iubi\/\/ distanta se mareste intre mine\/ si cei asupra carora m-am inselat,\/ (viteza prevazatoare cu care masinile\/ intra si ies dintr-un oras, benzi paralele si\/ nici un incident)\/\/ nevoia de a sti ca in intuneric\/ ar trebui sa porneasca un motor\/ si niciodata o inima\/ panoul de siguranta se aprinde de unul singur\/ peste linia de productie\/ prezenta umana are nervii sectionati,\/ m\u00e2inile tocite p\u00e2na la umeri,\/ e invingatorul cu capul taiat caruia\/ mediul nu-i solicita nimic\/\/ ridicola aceasta cerinta a imaginatiei.\/ lichidul sta inghetat in etuve\/ neoanele scalda in ape limpezi\/ geamurile incaperilor transparente.\u201c<\/p>\n

Se observa, in primul r\u00e2nd, stilul relativ alb al textului. Predomina substantivele si verbele. Adjectivele nu deranjeaza sensul de baza al substantivelor. Figurile de stil aproape lipsesc: o comparatie precum \u201epeisajul dilatat ca un airbag\u201c, in loc sa produca, asa cum se obisnuieste, deturnare semantica, reajusteaza, dimpotriva, alonja \u201eabstracta\u201c a combinatiei \u201epeisajul dilatat\u201c. O singura ruptura in compactetea discursului poate fi notata, prin versurile \u201eo vedere cu podul brooklyn\/ inainte de culcare\u201c: acest g\u00e2nd ratacit reprezinta unul dintre foarte rarele ecouri intertextuale cu baza in mainstream strecurate in poezia lui val chimic \u2013 o poezie miscata in schimb de valuri subterane\/ underground venind din literatura SF, din diverse lyrics&muzici ori din prospecte corelate cibertehnologiei recente. In acest sens seamana cu poezia scrisa de Gabi Eftimie \u2013 si ea tehnofila si, asa cum observa Adrian Schiop in prefata la \u201eochi rosii polaroid\u201c(2006), influentata de grunge. Revenind la \u201epodul brooklyn\u201c, referinta la Hart Crane este \u201eratacita\u201c intr-un discurs in care astfel de referinte sunt rarisime, dar ea nu e deloc int\u00e2mplatoare. Poemul \u201ePodul Brooklyn\u201c al americanului raporta trecerea unei zile newyorkeze, cu tot fluxul ei uman, eterogen si fluid, la referinta metalica si statica a podului. In fond, schema lui val chimic in \u201enoctarium\u201c nu e alta; pentru a nu mai vorbi de versurile din textul lui Crane (\u201eDintr-un metrou, o pivnita sau pod\/ Spre parapet grabeste un nebun;\/ Se-apleaca, bluza-i suiera in v\u00e2nt\u201c, trad. Rodica Mihaila si Irina Grigorescu) care fac o legatura directa cu metroul din \u201enoctarium\u201c.
\nMai departe. Prima strofa instaleaza cele doua coordonate ale poemului. Prima tine de miscare si viteza, in regim at\u00e2t fizic c\u00e2t si imaginar; a doua, de imaginea inimii, ce va fi reluata si tradusa ulterior prin imaginea mecanica a unui motor. Vocea apartine unui personaj urban care circula cu metroul, unui corp pasiv si \u201emoale\u201c, cu o inima, deci, \u201einutila\u201c. Miscarea subterana provoaca, printr-o serie de asocieri, miscarea g\u00e2ndurilor dinspre prezentul blazat catre un viitor descris de mici dorinte emotionale (\u201evreau pe cineva care sa entuziasmeze\u201c) sau catre un trecut marcat de regrete (\u201edistanta se mareste intre mine\/ si cei asupra carora m-am inselat\u201c). Aceasta din urma miscare catre trecut este tradusa prompt intr-o imagine de natura mecanica, a masinilor inscrise intr-un trafic fara \u201enici un incident\u201c; abordarea va fi continuata prin secventa urmatoare, contin\u00e2nd aprofundarea reveriei mecanomorfe prin substituirea dezirata a inimii (denot\u00e2nd afectivitate vulnerabila) cu un motor ce pare sa promita predictibilitate, siguranta si \u201eairbag\u201c \u2013 imaginea acestuia, strecurata in primele versuri, nu este, iata, int\u00e2mplatoare). Fantasma este impinsa catre ultimele consecinte: substituirea umanului printr-o simpla piesa mecanica angrenata in productie. (Putem vedea aici o versiune new tech a ataraxiei si totodata un argument contra foucaultienilor pentru care conceptul umanului se schimba odata cu paradigma tehnica.) Deja, reveria privata atinge ideologicul, par\u00e2nd ca recreeaza, pastr\u00e2nd proportiile, faimoasa secventa din \u201eTimpuri noi\u201c al lui Chaplin. In acest punct vad o diferenta fata de poezia primilor douamiisti, care era trivial-politica in sensul ca incorpora politicul ca referinta negativa concreta, ca greata fata de Iliescu, Nastase, PSD, CDR s.a. Dar aceasta lehamite nu devenea aproape niciodata intr-at\u00e2t de abstracta inc\u00e2t sa fie ideologica. La Gabi Eftimie si val chimic alienarea \u2013 care este una dintre temele principale \u2013 e transpolitica, in sensul in care e produsa de un sistem mai mult conceptual dec\u00e2t real. Lucrul se vede si in cel de al doilea ciclu al volumului, \u201eumilirea animalelor\u201c (\u201enoctarium\u201c face parte din primul ciclu, \u201ezilele cu femeia chimica\u201c): monologurile care il compun reprezinta o forma neagitatorica de feminism, compens\u00e2nd prin subtilitatea observatiei lipsa unei teze exprimate tranzitiv (de comparat cu ultimul volum al Elenei Vladareanu). Revenind la poemul citit p\u00e2na acum, impingerea catre ultimele consecinte ale reveriei mecanomorfe are rolul operatiei numite reducere la absurd, sf\u00e2rsind prin a se autoinvalida; personajul isi ia seama si reintra in realitatea din care \u201eplecase\u201c. Poemul sf\u00e2rseste pe muchie, adica ironic si in bucla, intruc\u00e2t decorul metroului in care se intoarce e in acelasi timp unul supraexpus, acceler\u00e2nd deci insecuritatea (\u201eneoanele scalda in ape limpezi\/ geamurile incaperilor transparente\u201c), c\u00e2t si unul artificial, precum fantasma tocmai parasita ca \u201eridicola\u201c, dar fara airbag-urile acesteia. Un sf\u00e2rsit ce pare ca trimite la \u201eCollateral\u201c, reflectia lui Michael Mann despre singuratatea metropolitana pornind de la ultima noapte din viata unui killer, terminata intr-un metrou newyorkez.<\/p>\n

\u201eMIT\u201c:<\/h2>\n

\u201ecopilul-mami si copilul-tati au iesit tin\u00e2ndu-se de m\u00e2na.\/ c\u00e2nd vagonul metroului s-a pus in miscare\/ mi-am dat seama ca oamenii de cancer erau aproape.\/\/ nu din presimtire sau dintr-un fior se apucasera de lucru, ci\/ dintr-o dorinta de compensare,\/ asa cum marea atrage tintele pneumatice\/\/ din departare au st\u00e2rpit tipetele de placere ale copiilor,\/ casele au ramas goale, tesuturile de celuloid\/ au atacat membranele fara aparare\/\/ vorbeau despre necesitatea de a\/ fi mai multi odata\/\/ din inconstienta si din desfr\u00e2u\/ si-au lasat sculele la vedere,\/ asa ca am profitat p\u00e2na la capat de tot\/ copiii au mers la vulcanizare\/ si si-au umflat capul\/\/ la final, dupa\u00a0 satisfacere chinuita,\/ au taiat la nivelul solului fiintele noi,\/ capilarele au imp\u00e2nzit pam\u00e2ntul p\u00e2na la miez.\u201c<\/p>\n

\u201eMIT\u201c (titlul poate trimite fie la Massachusetts Institute of Technology, fie la sensul de \u201epoveste\u201c) este unul dintre poemele cele mai obscure ale volumului; oricum, sensibil mai dificil dec\u00e2t \u201enoctarium\u201c, care, in termeni de fizica a scenariului, nu era mult diferit de pastelurile lui Alecsandri (decor initial \u2013 evaziune provocata de catre un element al decorului \u2013 reintoarcere in spatiul initial, imbogatit printr-un mic adaos anecdotic). Nici aici nu gasim prea multi tropi \u2013 de fapt, doar o comparatie; stranietatea e instalata din capul locului, prin substantive care ii tes autist realitatea, si se pastreaza, cvasi-impermeabila, p\u00e2na la capat. Relatarea este de o raceala perfecta; nici o urma de emotie sau de implicare. Poemul mizeaza pe suprapunerea perfecta dintre un scenariu sexual (pe traiectoria desfr\u00e2u \u2013 sculele \u2013 satisfacere) si un scenariu al exterminarii \u2013 de factura, sa zicem, SF-apocaliptica (v. succesiunea oamenii de cancer \u2013 tintele \u2013 au atacat \u2013 fara aparare \u2013 au taiat). Dublul sens al cuv\u00e2ntului \u201esculele\u201c (de penis si de instrument), plasat in miezul poemului, este c\u00e2t se poate de caracteristic pentru intentiile lui. Interpretarile sunt, desigur, mai numeroase dec\u00e2t cele doua secvente de baza. De pilda, in prima strofa, culeasa in italice, si care suna ca un citat din culegerile experimentale ale lui Zaica, pot fi gasiti s\u00e2mburii unei interpretari care trimite la un scenariu infantil, de tip \u201ejoaca de-a mama si de-a tata\u201c, asadar de explorare timpurie a sexualitatii. Poemul ar fi, deci, o parafraza foarte amortizata a gesturilor cunoscute, transferate unor copii. O alta posibilitate sta in unificarea celor doua scenarii in versiunea poemului ca \u201edescriere\u201c a unui act sexual protejat \u2013 care extermina deci, din proiect, nenascutii copii.
\n<\/strong><\/p>\n

Ce este nou<\/h2>\n

Noutatea cel mai usor de observat a poeziei lui val chimic tine de vocabularul plin de cuvinte tehnice, din chimie, fizica etc. observarea acestei noutati trezeste in principiu doua tipuri de reactie. Prima de respingere in fata unei forme \u201especializate\u201c de literatura \u2013 asemanatoare cu repulsia incercata de toti oamenii seriosi in fata SF-ului. A doua reactie sta in sublicitarea noutatii lui val chimic pe considerentul ca poezia ei reprezinta un simplu update terminologic provocat de presiunea acestui formidabil mediu & instrument care este internetul: cam asa cum poezia sf\u00e2rsitului de secol XIX a dat sareta pe automobil, fara a suferi prin asta vreo schimbare.
\nDe fapt, acest import lingvistic a inceput de mult, inca din anii 80 ai \u201epostmodernismului fara postmodernitate\u201c. Nici conceptul de \u201epoezie SF\u201c nu este nou. Almanahul \u201eAnticipatia\u201c publica in anii 80, sub aceasta eticheta, poeme de Magdalena Ghica, Traian T. Cosovei, Mircea Cartarescu, Calin Vlasie (citez din memorie, deci lista reala poate fi usor diferita\u2026). Toti acestia fac parte din mainstream (mai putin Vlasie, dar nu pentru ca ar scrie o \u201epoezie SF\u201c). Deci aceasta noutate a lui val chimic este falsa.<\/p>\n

Originalitatea ei reala sta in sase chestiuni.
\nIn primul r\u00e2nd, alaturi de Gabi Eftimie, val chimic scrie poezia cea mai lipsita de referinte in traditia autohtona. Tot ce s-a scris in anii 2000 poate fi descris in raport cu precedenta compusa din Mircea Ivanescu, Marin Sorescu, Ion Muresan, Angela Marinescu, Cristian Popescu sau altii; nu si poezia celor doua.
\nIn al doilea r\u00e2nd, forjeaza un aliaj in acelasi timp dens si imersiv intre o intranzitivitate (obscuritate, daca vreti) foarte modernista si un imaginar cibernetic extrem de postmodern.
\nIn al treilea r\u00e2nd, la nivelul filozofiei implicite, ofera pe ample secvente o perspectiva foarte rece si in acelasi timp foarte analitica, pe care nu o mai gasesc altundeva, de tip android-view. Un tagline al acestei poezii ar suna astfel: Cum aratam vazuti prin ochii unui android.
\nIn al patrulea r\u00e2nd, nu am gasit nici un poem dezamagitor in tot volumul.
\nIn al cincilea r\u00e2nd, poemele nu sunt uzate dupa un numar mare de lecturi: dimpotriva.
\nIn al saselea r\u00e2nd, textele lui val chimic sunt virale ca niste hituri. Paraziteaza memoria, chiar daca tot timpul ram\u00e2ne o distanta intre ceea ce ai vrea sa fredonezi si ceea ce, de fapt, ing\u00e2ni.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

val chimic, umilirea animalelor, postfata de Bogdan Perdivara, Casa de pariuri literare, 2010, 66 pag. Pentru a recenza \u201eumilirea animalelor\u201c am sa ma opresc mai int\u00e2i asupra a doua poeme: \u201enoctarium\u201c si \u201eMIT\u201c. Cu ajutorul lor voi incerca sa descriu poezia lui val chimic si sa-i identific originalitatea; nu in ultimul r\u00e2nd, ma voi stradui… Cite\u0219te mai mult »Android View. val chimic, umilirea animalelor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3494,5412,4665,4369,4368,5411],"class_list":["post-7497","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mihai-iovanel","tag-poeme","tag-poezie-romaneasca-actuala","tag-umilirea-animalelor","tag-val-chimic","tag-volume-de-versuri"],"views":2382,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7497","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7497"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7497\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28106,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7497\/revisions\/28106"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7497"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7497"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7497"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}