{"id":7487,"date":"2011-04-28T07:48:13","date_gmt":"2011-04-28T05:48:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7487"},"modified":"2011-04-28T09:25:42","modified_gmt":"2011-04-28T07:25:42","slug":"andrei-d-saharov-contemporanul-nostru-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/andrei-d-saharov-contemporanul-nostru-ii\/","title":{"rendered":"Andrei D. Saharov, contemporanul nostru (II)"},"content":{"rendered":"

Pentru profesorul dintr-o universitate americana oarecare, A.D. Saharov era un mare fizician, care critica deschis sistemul, guvernul si politica tarii sale \u2013 cum faceau at\u00e2tia dintre colegii sai americani cu sistemul, guvernul si politica SUA; de ce \u00eensa \u2013 se \u00eentreba naiv profesorul american \u2013, \u00een URSS, astfel de lucruri sunt pedepsite, iar \u00een SUA, nu? \u201eSi Saharov \u00een Rusia, si Chomsky \u00een SUA sunt disidenti\u201c \u2013 \u00eemi spunea un coleg de la Stanford; \u201esi am \u00eenteles diferenta dintre sistemul sovietic si democratia noastra abia c\u00e2nd am vazut c\u00e2t de diferit sunt tratati acesti intelectuali critici de guvernele lor\u201c, adauga el, fac\u00e2nd aluzie la faptul ca, pe c\u00e2nd A.D. Saharov era haituit si deportat cu domiciliu obligatoriu, nimeni nu s-a g\u00e2ndit vreodata sa-1 deranjeze pe marele lingvist Noam Chomsky \u2013 autor, pe l\u00e2nga al gramaticilor generative, si al multor carti \u00een care acuza SUA de mai toate faradelegile secolului \u2013 de la catedra sa de la MIT, Boston.<\/strong><\/em>
\nA avut nu at\u00e2t persoana lui A.D.Saharov, c\u00e2t continutul mesajului sau contestatar, un real impact asupra publicului occidental? Dupa parerea mea, da. S-a spus de multe ori, cu \u00eendreptatire, ca cel ce a schimbat \u00eentr-adevar perceptia lumii libere asupra fenomenului comunist a fost A.Soljenit\u00een, \u00een special prin cutremuratorul sau \u201eArhipelag Gulag\u201c. Descrierea faradelegilor ce au \u00eensotit de totdeauna \u00eencercarea de punere \u00een practica a utopiei egalitare, ca si explorarea ad\u00e2ncimilor universului concentrationar si a urmarilor lui \u00een societatea sovietica, au zdruncinat, \u00eentr-adevar, ireversibil, sensibilitatea lumii libere. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, perspectiva Gulagului a creat un cadru de referinta ce a permis reg\u00e2ndirea realista a \u00eentregii istorii a comunismului, istorie apta \u00een sf\u00e2rsit a include multe marturii si detalii ce fusesera decenii \u00eentregi ignorate. \u00cen acelasi timp \u00eensa, tocmai aceasta abordare a problemei comunismului, prin prisma unor stari si experiente-limita si sub unghi mai degraba patologic, a limitat mult publicul occidental al marelui scriitor si i-a \u00eendepartat \u00een special pe membrii influentului grup al intelectualilor liberali (daca nu chiar de st\u00e2nga), cu un rol important, daca nu chiar hotar\u00e2tor, \u00een viata spirituala a \u201elumii libere\u201c. As spune, simplific\u00e2nd desigur, ca marturia lui A. Soljenit\u00een a avut rasunet \u00een special \u00een r\u00e2ndul celor ce erau deja anticomunisti si antisovietici si le-a oferit argumente noi, de netagaduit si de neignorat, \u00eempotriva ordinii rosii. Dar daca buna-credinta si geniul literar al marelui scriitor nu au fost niciodata puse la \u00eendoiala, nici chiar de intelectualii liberali, \u00een schimb, priceperea sa de analist politic a fost \u00een aceste cercuri nu arareori discutata.
\nIntelectualul liberal occidental va \u00eempartasi greu indulgenta (daca nu chiar admiratia) lui A.Soljenit\u00een pentru autocratica Rusie tarista prerevolutionara (ori pre-1917), chiar daca va fi de acord cu faptul ca, \u00een raport cu ceea ce avea sa vina \u2013 respectiv dictatura bolsevica \u2013, aceasta epoca nu era de tot neagra, cum o prezenta istoria comunista; intelectualul liberal va adera (constient sau nu) la mult citata fraza a marxistului francez J. Ellenstein, care spunea ca \u201epopoarele subdezvoltate produc socialism subdezvoltat\u201c, spre a exprima multe din crimele comise, \u00een numele socialismului, de Lenin, mai ales de Stalin si chiar de urmasii lor \u00een necivilizata Rusie. Si acelasi intelectual, fascinat de inanalizabilul si abisalul \u201esuflet slav\u201c, at\u00e2t de extraordinar explorat de marele romancier, va renunta sa judece dupa propriile sale criterii, umane si morale, o istorie pe care \u00eensasi arta scriitorului \u00eel convingea ca nu o putea \u00eentelege si explica rational.
\n\u00cen plus, faradelegile prin care s-a instalat \u201eordinea rosie\u201c nu \u00eenseamna automat, \u00een logica occidentala, si faptul ca \u201eaceasta este rea\u201c; am auzit astfel intelectuali radicali de st\u00e2nga care, \u00een sprijinul acestei asertiuni, citau faptul (discutabil, de altfel) ca si democratia americana s-a instalat dupa genocid (respectiv, exterminarea \u00een masa a indienilor americani), dar ca aceasta nu o condamna aprioric, asa cum sugereaza cei ce pun \u00een perspectiva istorica ordinea comunista.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, nici criticile moralizatoare si adesea superficiale la adresa \u201edemocratiei occidentale\u201c, nici solutiile politice ce prevedeau o Rusie \u00eentoarsa la fundamentalisme religioase si structuri traditionale nedemocratice, nici profetiile negre privind victoria comunismului \u00eempotriva relaxatei democratii occidentale (\u00een paranteza fie zis, ce s-au aratat mult mai repede dec\u00e2t ne-am \u00eenchipuit ne\u00eentemeiate), \u2013 si nici apelul (implicit) la mobilizarea Vestului \u00een vederea cruciadei inevitabile, nu erau \u00een masura sa mareasca popularitatea lui A. Soljenit\u00een \u00een r\u00e2ndul intelectualitatii liberale. Acestei audiente, mai degraba indiferente la dezvaluirile lui A. Soljenit\u00een, s-a adresat, desigur, fara un \u201eplan dinainte stabilit\u201c, academicianul A.D. Saharov.
\nCritica sa adusa regimului sovietic nu mai era \u00eentemeiata pe evocarea trecutului, ci pe analize logice: daca antisovietismul lui A. Soljenit\u00een era de sorginte istorica, cel al lui A.D. Saharov ram\u00e2ne structural***. Mesajul lui A.D. Saharov nu mai face apel ca acela al marelui sau contemporan la specificul sufletului rus pervertit de comunism, ci se adreseaza colegilor occidentali \u00een limbajul universal al libertatii \u2013 de g\u00e2ndire, de exprimare, de creatie, de asociere, de calatorie ori de emigrare. Marea intelectualitate occidentala a aflat astfel, de la un stimat membru al \u201einvizibilului colegiu\u201c al elitei spiritului, ca astfel de libertati, ce \u00eei par absolut normale, sunt refuzate de regimurile comuniste unei treimi din populatia globului. \u201eOrdinea rosie\u201c a aparut astfel \u00een adevarata sa lumina si \u00een ochii celor ce nu considerau aprioric ca socialismul ori comunismul sunt cuvinte de ocara. As adauga si faptul ca mesajul anticomunist echilibrat si masurat al lui A.D. Saharov a creat \u00een r\u00e2ndul intelectualitatii occidentale (si desigur nu numai acolo) si explicabile \u00eendoieli \u00een ceea ce priveste profesionalitatea ori chiar inteligenta primara a liderilor comunisti; caci, daca \u201epedepsirea vinovatilor\u201c pentru decenii de ordine totalitara, cum sugerau A. Soljenit\u00een si altii, nici nu putea fi pusa realist \u00een discutie, \u00een schimb asigurarea acelor libertati pentru care milita A.D. Saharov parea compatibila cu ordinea rosie, ba chiar avantajoasa pentru performanta ei \u2013 si ignorarea acestor posibilitati de ameliorare a sistemului, \u00een ochii Vestului, denota nu numai dogmatism inuman ci, si mai grav, lipsa de elementar fler politic.
\nMesajul disident al marelui fizician a reusit astfel indirect sa zdruncine unul din miturile cele mai trainice ale relatiilor Est-Vest \u00een epoca \u201erazboiului rece\u201c: si anume ca, desi posibil cinici ori rau intentionati, liderii comunisti sunt totusi buni profesionisti \u00een ale politicii. A.D. Saharov dovedea indirect ca nu era asa…<\/p>\n

Dar persoana lui A.D. Saharov ca disident si mesajul sau antitotalitar au avut un impact mult mai important, cred eu, dec\u00e2t cel avut \u00een Occident, \u00een straturile cele mai diferite ale societatii sovietice. Istoricii viitorului vor fi \u00een masura, sper, sa demonstreze aceasta, atunci c\u00e2nd arhivele vor fi \u00een sf\u00e2rsit deschise, iar studiosii vor cerceta, cu profesionalitate, fascinanta tema a \u201eInfluentei lui A.D. Saharov asupra contemporanilor sai\u201c. Putinele argumente cu care \u00eemi ilustrez ipoteza \u00eemi par din familia crestelor de ghetar care doar anunta marea masa submarina, fara \u00eensa a-i dezvalui dimensiunile. Voi \u00eencepe astfel cu influenta pe care a avut-o A.D. Saharov asupra colegilor sai \u00eentru mare stiinta.
\nDesi zg\u00e2rcite \u00een comentarii pe aceasta tema \u2013 poate si din explicabila pudoare si delicatete a autorului \u2013 \u201eMemoriile\u201c ne permit totusi sa vedem si altceva dec\u00e2t apare la prima vedere \u2013 si anume dificultatea marelui fizician de a-si convinge confratii sa i se alature. Relatiile disidentului cu mai-batr\u00e2nul mare fizician P. Kapitsa, mentionate \u00een \u201eMemorii\u201c, sunt astfel edificatoare; dar cine stie c\u00e2te astfel de demersuri la oficialitati, precum cele \u00eent\u00e2mplator gasite privind pe P. Kapitsa ori macar crize de constiinta cu urmari \u00een planul comportamentului nu a generat curajul lui A.D. Saharov? Si c\u00e2t a c\u00e2stigat ideea de contestatie prin faptul ca un savant de talia lui A.D. Saharov era purtatorul ei? Se povesteste astfel ca, dupa ce semnase mai degraba indiferent (lucru pe care se pare ca apoi l-ar fi regretat) o scrisoare colectiva catre A. Soljenit\u00een, prin care marele romancier era \u201emustrat\u201c pentru faptul ca prezenta lumii o imagine exclusiv negativa, apocaliptica, a Rusiei, celebrul matematician A.N. Kolmogorov a refuzat cu indignare sa se alature oricarei \u00eencercari de \u00eenvinuire a \u201ecolegului Saharov\u201c si a devenit \u00een ultimii ani ai vietii sale un critic deschis al unor stari si evolutii din stiinta sovietica. Si sirul ar putea fi, desigur, continuat.
\nDaca parasim elita stiintifica si ne referim la marele public din Uniunea Sovietica, cred ca aspectul cel mai impresionant \u00een \u201efenomenul Saharov\u201c a fost faptul ca acest mare savant, ajuns pe culmile carierei si gloriei, si-a riscat constient ce i-a mai ramas din viata (sa nu uitam ca Saharov a intrat \u00een contestatie pe la 40 de ani) din dragoste pentru idealuri abstracte si idei generale si fara a reclama nimic pentru sine. Cetateanul sovietic stia mai bine dec\u00e2t oricine ce risc imens presupunea contestatia; si, desi banuia ca statutul de exceptie al marelui fizician \u00eei asigura o oarecare protectie \u00eempotriva despotismului sistemului, era constient si de fragilitatea unei astfel de protectii si de marile pericole pe care tocmai o personalitate ca Saharov le avea de \u00eent\u00e2mpinat (caci daca un \u201eproces public\u201c al savantului parea \u00eentr-adevar greu de imaginat, un accident \u00een care disidentul sa-si piarda viata ori o misterioasa boala fara leac care sa-1 piarda nu ram\u00e2neau \u00een zona imposibilului).
\n\u00cen plus, cetateanul sovietic avea o viziune usor diferita de cea a occidentalului fata de martiraj, \u00een particular fata de detentia politica, si nu-l suspecta pe A.D. Saharov pentru faptul de a nu fi trecut prin acel infern; de altfel, nu era un secret pentru nimeni ca marea majoritate a celor ce fusesera \u00eentemnitati nu intrasera \u00een gulag din proprie initiativa, ca \u00een procese lungi si penibile multi \u00eencercasera sa scape (nu totdeauna cu demnitate) de pedepsele nemeritate si ca putini avusesera curajul de a \u00eenfrunta sistemul \u00eenainte de a fi fost arestati \u2013 un curaj pe care marele fizician \u00eel dovedise cu prisosinta.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, sa mentionez si ca, familiarizat cu stratificarile si tabuurile societatii sovietice, cetateanul sovietic era mai putin tentat sa g\u00e2ndeasca, cum ar face-o, de pilda, cititorul rom\u00e2n ori emigrantul sovietic, ca atitudinea lui Saharov ram\u00e2ne dubioasa, proba fiind de tipul \u201esa fi facut eu asta si sa vezi ce ar fi iesit\u201c; tocmai pentru faptul ca cetateanul sovietic \u00eentelegea mai bine ca oricine ca aici este miezul \u00eentregii probleme, anume ca el nu este Andrei Saharov… Cu corolarul ca marele fizician si-a folosit statutul de exceptie spre a vorbi \u00een numele celor multi, mai putin rasfatati de soarta dec\u00e2t el, dar care meritau un destin mai bun.
\nFenomenul Saharov a avut \u00eensa o influenta \u00eentr-adevar unica, cred eu, \u00een elita sovietica \u2013 incluz\u00e2nd aici nomenclatura ori chiar serviciul secret (teribilul KGB). Tocmai statutul de la care si-a pornit contestatia A.D. Saharov facea demersul marelui fizician credibil, asa cum putine mai erau (\u00een cercul restr\u00e2ns figur\u00e2nd, de pilda, fizicianul I. Orlov ori matematicianul I. Safarevici). \u00cen plus, pentru o lume eminamente corupta, cum era elita sovietica, perfecta onestitate a marelui fizician nu putea ram\u00e2ne fara nici un ecou: KGB-ul stia mai bine dec\u00e2t oricine ca A.D.Saharov nu era un agent destabilizator manipulat de inamicii din exterior ai puterii sovietice, ca nu urmarea obtinerea unor avantaje personale, materiale ori din ordinea publicitatii, si ca nu primea nicio rasplata de la nimeni pentru curajul sau civic.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, ceea ce probabil impresiona si mai mult era faptul ca marele disident nu se alinia automat oricaror critici ale politicii sovietice: de pilda, daca A.D. Saharov a denuntat invadarea Afganistanului, o data cu mai toti adversarii imperiului rosu, el si-a exprimat si dezaprobarea (\u00eentemeiata pe argumente tehnice si morale) pentru \u201erazboiul stelelor\u201c, propus de presedintele american R. Reagan, odata cu prietenii de peste tot ai sovietelor. Aceasta dovedea, fara putinta de tagada, independenta spirituala a marelui fizician disident. O buna impresie trebuie sa fi lasat KGB-ului si aristocratica demnitate a lui A.D. Saharov \u00een relatiile sale cu Occidentul. Marele fizician nu a amestecat niciodata criticile la adresa sistemului sovietic cu cele la adresa poporului si culturii ruse; iar tonul sau \u00een dialogul cu \u201elumea libera\u201c nu era deloc tonul slugarnic si umil al celui ce striga dupa ajutor, ci tonul masurat si respectabil al medicului ce pune un diagnostic si \u00eel comunica si colegilor. Era o nota buna pentru independenta spirituala a lui A.D. Saharov, pe care \u00eensa, desigur, numai unii dintre liderii KGB-ului i-ar fi acordat-o. Caci independenta implica si riscuri mari pentru orice totalitarism. Si oricine cunoaste sistemul sovietic stie ca dusmanul cel mai periculos al comunistei \u201eg\u00e2ndiri captive\u201c, cum ar spune C. Milozs, este nu g\u00e2ndirea anticomunista, ci g\u00e2ndirea independenta: aceasta emancipeaza cu adevarat spiritele si face posibila renasterea. Ajungem la elementul esential, cred eu, al fenomenului Saharov.
\nFaptul ca un savant de talia lui A.D. Saharov si-a capatat si mentinut independenta spirituala, fiind astfel liber \u00eentr-un univers concentrationar, a devenit exemplar si nu a trecut fara urmari. Numeroase marturii din ultimii ani certifica imensul prestigiu si simpatia (adevarat, secrete) pe care le-a nascut marele disident \u00een mijlocul celor ce ar fi trebuit sa-i fie adversari ireductibili \u2013 ca membrii elitei birocratice ori liderii KGB. \u00cen \u201eMemoriile\u201c lui G. Arbatov, consilier al multor conducatori sovietici \u2013 dinainte si de dupa L. Brejnev \u2013 este mentionat astfel respectul, desigur secret, pe care acest inteligent aparatcik 1-a nutrit fata de A.D. Saharov \u2013 si cazul nu este singular. Si numai istoria ne va arata \u00een ce masura aparatul represiv al KGB, fascinat de atitudinea lui A.D. Saharov, n-a putut ori n-a dorit sa-1 reduca la tacere pe marele disident…
\nBanuiesc ca, pe l\u00e2nga dificultatile legate de prestigiul imens al fizicianului, un rol important \u00een aceasta debu-solare a aparatului represiv 1-a jucat si mesajul sau contestatar echilibrat si masurat. Daca, \u00eentr-adevar, \u201eceea ce cerea\u201c Soljenit\u00een era imposibil de satisfacut, \u201eceea ce cerea\u201c Saharov parea, la prima vedere cel putin, negociabil \u00een cadrul sistemului sovietic \u201easa cum era\u201c \u2013 si refuzul discutiei ridica iar problema dificila a competentei liderilor. Marele disident atingea astfel un element esential pentru erodarea ordinii sovietice: caci oricine stie ca tocmai nemultumirile si discutiile privind ordinea totalitara si, \u00een primul r\u00e2nd, \u00eembunatatirea ei au declansat acea reactie \u00een lant ce a dus la caderea dictaturii…
\n\u00cen sf\u00e2rsit, popularitatea disidentului A.D. Saharov a fost enorm sporita de generozitatea si \u00eentelegerea pe care acest intelectual de exceptie le-a aratat totdeauna fata de cei \u201eobisnuiti\u201c, ce n-au avut curajul ori, simplu, n-au dorit sa-i calce pe urme. Memoriile sunt pline de astfel de nobile explicatii ale \u201enonalinierii\u201c altora si, \u00een aceeasi categorie, ar trebui poate trecuta si aristocratica usurinta cu care, spre deosebire de multi alti disidenti, A.D. Saharov iarta pe cei ce l-au persecutat si mai ales pe umilii agenti pusi de sefii lor sa-1 haituiasca (\u00een ultimii ani au aparut chiar marturii care certifica, de pilda, modul urban si aproape patern \u00een care marele disident \u00eesi trata temnicerii la Gorki, desigur absolviti de pacatele lor de \u201ecozi de topor\u201c…).
\nSi, \u00een plus, cred ca nu gresesc daca presupunem ca A.D. Saharov a avut cel putin un mare admirator printre liderii sovietici: este vorba de M. Gorbaciov, care i-a si anulat exilul la Gorki si 1-a invitat sa-si reia locul pe care-1 merita \u00een perioada dominata de \u201eglasnost\u201c si \u201eperestroika\u201c.
\nDar, daca, \u201e\u00een secret\u201c A.D. Saharov era stimat, cel putin p\u00e2na la venirea lui M. Gorbaciov la c\u00e2rma imperiului, el trebuia tratat, oficial, ca un adversar. Lucrul nu era usor si avem motive sa credem ca disidenta lui A.D. Saharov trebuie sa fi provocat mari dureri de cap liderilor aliniati ai KGB. \u00centr-adevar nici una dintre etichetele prin care se \u00eencercase p\u00e2na atunci \u2013 uneori, cu reusite \u2013 compromiterea contestatarilor nu se potrivea acestui caz de exceptie. Putea fi oare acuzat de mediocritate \u00een cautare de ieftina publicitate un savant at\u00e2t de onorat de \u00eensasi puterea sovietica? Putea fi oare banuit de lipsa de patriotism un om de stiinta ce contribuise hotar\u00e2tor la sporirea puterii militare si astfel a prestigiului tarii \u00een care s-a nascut si pe care n-a dorit niciodata s-o paraseasca? Raspunsurile negative erau evidente. Si atunci KGB a inventat o istorie, pe c\u00e2t de ridicola, pe at\u00e2t de naiva, care a facut \u00eensa ceva cariera \u2013 adevarat, \u00een cercuri periferice, totdeauna dornice de zvonuri ce pot zdruncina idolii… \u00cen \u201eexplicatia\u201c pe care KGB-ul (desigur, nu direct, ci prin interpusi, adesea strecurati abil \u00een cercuri influente) o dadea \u201eratacirilor\u201c disidente ale lui A.D. Saharov, rolul fundamental revenea \u201enefastei\u201c sale sotii, Y. Bonner; ea \u00eensasi reputat medic pediatru, legata prin multe fire de nomenclatura bolsevica, doamna Y. Bonner, evreica, dorea, chipurile, emigrarea familiei sale \u00een Occident si, \u00een plus, era nemultumita de coloratura nationalista si antisemita a comunismului sovietic \u00een perioadele Hrusciov-Brejnev \u2013 si 1-a convins si pe celebrul sau sot sa ia calea disidentei. A.D. Saharov, generos dar slab, n-a putut rezista presiunilor unei sotii ambitioase si s-a vazut angajat mai degraba fara voia sa \u00een \u201eactivitati antisovietice\u201c. Tot restul, sugera \u201evarianta\u201c amintita, este rodul campaniei antisovietice, sustinute si de influentele cercuri sioniste internationale. Mai este nevoie sa adaug c\u00e2t de ridicole sunt astfel de asa-zise explicatii? Orice iubitor al adevarului stie ca ceea ce i-a apropiat pe crestinul A.D. Saharov si pe evreica Y. Bonner a fost tocmai angajamentul dezinteresat \u00een favoarea respectarii drepturilor tuturor oamenilor, de orice rasa, religie ori etnie; si nu este de crezut ca KGB-ul nu stia asta.
\nSa parasim \u00eensa aceasta vulgara diversiune si sa recapitulam concluziile privind efectele \u201efenomenului Saharov\u201c. Am demonstrat, sper, ca at\u00e2t persoana c\u00e2t si mesajul contestatar al lui A.D. Saharov au avut un imens impact, at\u00e2t \u00een afara URSS, c\u00e2t mai ales \u00een interiorul imperiului rosu. Si ca, prin promovarea independentei spirituale \u00een lumea g\u00e2ndirii captive, ele au contribuit \u2013 poate chiar hotar\u00e2tor \u2013 la erodarea structurilor totalitare.
\n*<\/strong>
\n*\u00a0\u00a0 *<\/strong>
\nA.D. Saharov a plecat dintre noi \u00eenainte de victoria democratiei \u00een Rusia si dezmembrarea URSS, momente ce au marcat prabusirea de fapt a dictaturii bolsevice instalate prin puciul din 1917. \u00cen vremurile \u00eenca grele ale tranzitiei, lumea postcomunista traieste \u00eensa din plin sub semnul libertatii. Societatea civila, decenii \u00eentregi sugrumata de dictatura, a devenit o realitate. Dar, citind multe nume de coautori ai acestui scenariu neasteptat \u2013 de la M. Gorbaciov la B. Elt\u00een, L. Walesa ori V. Havel \u2013 \u00eemi pare ca literatura ce descrie sf\u00e2rsitul comunismului \u00eenregistreaza mai degraba pe cei ce au cules fructele contestatiei dec\u00e2t pe cei ce, singuri si izolati, \u00eentr-o lume fara speranta, au semanat, \u00een urma cu decenii, semintele independentei spiritului. Si \u00een r\u00e2ndul acestora, ram\u00e2ne, unic si irepetabil, A.D. Saharov. Cred ca nimeni n-a explicat mai bine rolul marelui fizician \u00een tulburata istorie a acestui sf\u00e2rsit de secol dec\u00e2t ilustrul disident polonez A. Michnik. \u201e\u00cen ultimii ani, lumea nu vorbea dec\u00e2t despre Gorbaciov, Iakovlev si Sevarnadze; se scriau articole si eseuri interminabile despre ei, iar eu reaminteam \u00eentr-una, era o adevarata obsesie, ca \u201eadevaratul autor al schimbarilor politice din Rusia nu era nici unul dintre acesti trei oameni, ci Andrei Dimitrievici Saharov, constiinta Rusiei si a lumii contemporane\u201c, scrie A. Michnik, adaug\u00e2nd: \u201eLipsit de putere, exilat \u00een orasul \u00eenchis Gorki, Saharov a adus sprijin moral si politic g\u00e2ndirii democratice ruse. Paradoxul existentei impune ca, pentru ca ideile lui Saharov sa se \u00eentrupeze, sa fie nevoie de comunisti, de aparatciki ai partidului bolsevic, aparuti ca \u201eerori genetice\u201c, de oameni ca Gorbaciov, Iakovlev si Sevarnadze (…), indispensabili pentru nimicirea comunismului si a imperiului sovietic\u201c****
\nSunt putine de adaugat la aceste justitiare cuvinte. Dar pe care le uitam prea adesea, noi, ingratii…<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201e\u00censemnari despre Memoriile lui A.D. Saharov\u201c, este un text scris de Mihai Botez \u00een California, \u00een 1993. <\/strong>
\n El a aparut mai \u00eent\u00e2i, prescurtat, \u00een\u201cRom\u00e2nia literara\u201c, Anul XXVI, 29 decembrie 1993 \u2013 11 ianuarie 1994, nr. 51-52, p. 16., si a fost reluat apoi \u00een volumul\u201cDilemele sperantei\u201c, 1994, EFCR, p.123-138.<\/strong>
\n Prefata ampla (30 pagini) a lui Mihai Botez la \u201eMemoriile\u201c lui Saharov, 2 volume, aparuta la editura Litera, 1996, reia pasajul referitor la funeraliile lui Saharov, existent \u00een textul original, dar omis de autor \u00een volumul \u201eDilemele Sperantei\u201c, 1994.<\/strong>
\n Pentru textul de fata, reprodus \u00een \u201eCultura\u201c am adaugat \u00eensa acest pasaj, existent \u00een prefata scrisa de Mihai Botez, consider\u00e2nd ca aceasta pagina completeaza textul, explicit\u00e2ndu-l.<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Note<\/strong>
\n* Iata, astfel, confesiunea corespondentului unui mare ziar american: \u201eDaca privim situatia \u00een mod logic, oricine devine disident \u00een aceasta tara (n.n. U.R.S.S.) trebuie sa fie putin nebun (…) Iar acesti nebuni nu contenesc sa ma caute\u201c (citat de A. Nagorski, Reluctant Farewell, dupa D. Satler, \u201eLes correspondants etrangers \u00e2 Moscou\u201c \u00een L’Autre Europe, 14, 1987). E adevarat ca multi alti corespondenti si diplomati g\u00e2ndeau altfel…<\/p>\n

**Obiectivitatea \u00eemi cere sa semnalez ca tocmai argumentele \u00een favoarea credibilitatii pentru intelectualul occidental erau cele care au aparut \u201edubioase\u201c \u00een unele cercuri ale emigratiei ruse si est-europene: ca si (posibil) ne\u00eencrezatorul cititor rom\u00e2n, si aici apare mirarea ca sub comunisti se poate face cariera (onesta), ca poti sa nu fi suferit fara sa fi facut \u201epacte\u201c dezonorante cu regimul etc. De altfel, prestigiul lui A.D. Saharov \u00eemi pare ca a ramas mult mai mare \u00een r\u00e2ndul marii intelectualitati occidentale dec\u00e2t \u00een cercurile acrite ale emigrantilor…<\/p>\n

*** Dupa parerea mea, aceasta demonstreaza si geniul fenomenului contestatar rus: A. Soljenit\u00een si A.D.Saharov nu trebuie pusi \u00een perspectiva de competitie, ci de complementaritate.<\/p>\n

****Corespondenta de la A. Michnik, \u00een \u201eLettre Internationale\u201c, editia rom\u00e2na, vara 1992, p.95.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pentru profesorul dintr-o universitate americana oarecare, A.D. Saharov era un mare fizician, care critica deschis sistemul, guvernul si politica tarii sale \u2013 cum faceau at\u00e2tia dintre colegii sai americani cu sistemul, guvernul si politica SUA; de ce \u00eensa \u2013 se \u00eentreba naiv profesorul american \u2013, \u00een URSS, astfel de lucruri sunt pedepsite, iar \u00een SUA,… Cite\u0219te mai mult »Andrei D. Saharov, contemporanul nostru (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[5406,5403,5405,5404],"class_list":["post-7487","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-disidenti-rusi","tag-memoriile-lui-a-d-saharov","tag-stiinta-sovietica","tag-uniunea-sovietica"],"views":1317,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7487","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7487"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7487\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7487"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7487"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7487"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}