Un \u201etext regasit\u201c dupa 80 de ani si republicat de \u201eDacia literara\u201c capata deodata \u00een ochii cititorului prevenit o actualitate frapanta. Dedicat unei rupturi, textul regasit de publicatia ieseana se intituleaza \u201eTitu Maiorescu si lumea noastra\u201c. A aparut \u00een \u201eUniversul literar\u201c de s\u00e2mbata, 24 februarie, 1940. E semnat de Constantin Noica, autor, p\u00e2na la acea data c\u00e2nd avea 31 de ani, al c\u00e2torva carti ce-i adusesera un binemeritat prestigiu: \u201eMathesis sau bucuriile simple\u201c (debut editorial, 1934) distinsa cu Premiul tinerilor scriitori, \u201eConcepte deschise \u00een istoria filosofiei la Descartes, Leibniz si Kant\u201c (1936), careia i se acorda Premiul Academiei Rom\u00e2ne si \u201eViata si filosofia lui Ren\u00e9 Descartes (1937), ce-i consolideaza stralucit intrarea \u00een elita g\u00e2nditorilor si filozofilor rom\u00e2ni. Un filozof atipic: care \u00eenainteaza \u201edespartindu-se\u201c, ca racheta de treptele ei. O despartire, \u201efractura\u201c tinereasca relativ spectaculoasa e articolul \u201eTitu Maiorescu si lumea noastra\u201c, publicat la \u00eenceputul anului (1940), an \u00een care va deveni pentru un foarte scurt interval redactor-sef al oficiosului legionar \u201eBuna-vestire\u201c. Totodata, articolul preludeaza mult mai t\u00e2rzia \u201eDespartire de Goethe\u201c din 1976, cu titlul initial \u201eAnti-Goethe\u201c. Despartirile acestea practicate frecvent, direct sau indirect, de Constantin Noica \u00eesi au t\u00e2lcul si importanta lor. Las\u00e2nd la o parte \u00eenca o \u201edespartire\u201c, aceea din rasunatoarea \u201eScrisoare catre un intelectual din Occident\u201c din 1987, e de observat ca \u00een general omul acestor \u201erupturi\u201c repetate vadeste tocmai prin ele o consecventa si continuitate exemplare, aparent paradoxale: continuitatea \u00eencrederii explicite si a elogiului implicit dedicate exclusiv tineretii creatoare si s\u00e2ngelui proaspat si nepervertit \u00een cultura si filozofie, \u201eomului nou\u201c sau \u201e\u00eennoirii omului\u201c \u00een si prin dedicatia \u00eenrobitoare si exclusiva, chiar claustranta, a unicului \u201edemon creator\u201c si a acelei existente tinere, proaspete si nelinistite, necanonice si \u201etrairiste\u201c, cum a botezat-o mai demult rationalizantul pozitivist incoruptibil Serban Cioculescu. \u201eBatr\u00e2netea\u201c, \u201eclasicitatea\u201c, \u201eaticismul\u201c, \u201emasca\u201c publica a personalitatii obtinuta prin stilul existentei – \u201eucigasul\u201c r\u00e2vnitei autenticitati! – toate acestea nu par sa intre \u00een prescriptiile decalogului pedagogic al filozofului. Chiar si, ori mai ales, aliantele, fratiile fatise ori secrete cu tineri eminenti culesi din generatiile postbelice au p\u00e2na la urma semnificatia si forma unei repetate \u201edespartiri\u201c a filozofului de ceea ce el considera trecut, datat, expirat si lipsit de \u201eautenticism\u201c existential mai mult sau mai putin mistic. \u00cen fine, initiativele lui publice, putine altminteri, dinainte si de dupa razboi, inclusiv programul de selectie naturala din faimosul articol publicat \u00een revista craioveana \u201eRamuri\u201c (1981), \u201eCei douazeci si doi sau cultura de performanta\u201c exalta ruptura, despartirea, fractura si propun implicit cultul tineretii retrase si claustrate al \u201ecelor ce vin\u201c instruiti spartan \u00een rezervatii cu regim manastiresc. Cum se stie, cei douazeci si doi alesi pentru cuibul de la Paltinis corespundeau selectiei conform raportului de 1 la milion din cele 22 de milioane de rom\u00e2ni statistic presupusi drept locuitori ai Rom\u00e2niei acelui timp. Admirabila, utopia fantastica a lui Constantin Noica nu era scutita de influenta modei politice, a previziunilor statistice \u00een care planificarea devenise zeul suprem, regulatorul vietii publice si private a tuturor. Tinerii \u201eexpirantisti\u201c de azi care se \u201edespart\u201c m\u00e2niosi sau r\u00e2z\u00e2nd de predecesori, au \u00een Constantin Noica un model ilustru si un girant creditabil al despartirii de trecut, de modelele din forul acestuia si de \u201etombaterele\u201c epocilor ce ne preced. Titlul textului regasit si republicat de \u201eDacia literara\u201c anunta incompatibilitatea dintre \u201eTitu Maiorescu si lumea noastra\u201c: \u201eNoi nu suntem Atenieni. Pe Titu Maiorescu asa ni l-au trecut noua, tinerilor de azi. Poate l-au falsificat, nedreptatindu-l sau, dimpotriva, \u00eenfrumuset\u00e2ndu-i masca; dar asa ni l-au \u00eenfatisat: drept un om peste care a cobor\u00e2t harul ratiunii si care facea sa coboare harul ratiunii peste ceilalti. C\u00e2te lucruri nu ni s-au spus despre armonia, echilibrul, spiritul critic si seninatate lui! Noi nu l-am cunoscut si nu-l putem cunoaste. \u00cei cautam cartile si gasim doar fr\u00e2nturi din creatiile cele mari pe care nu le-a dat. \u00cei citim \u201e\u00censemnarile zilnice\u201c si ne trudim sa nu ne lasam amagiti de putinatatea lor. Dar vedem mai ales deformarile, da, deformarile pe care le-a produs \u00een c\u00e2teva cazuri, si atunci simtim ca a fost \u00eentr-adevar un om mare. C\u00e2nd sunt mari, oamenii desfigureaza realitatea dimprejurul lor. Dar mai simtim un lucru. Simtim mai mult dec\u00e2t ca Titu Maiorescu a fost cineva. Simtim ca A FOST cineva. \u00cel admiram, \u00eel folosim, \u00eel \u00eentelegem chiar; dar c\u00e2nd ni se vorbeste despre actualitatea lui ne isbeste c\u00e2t de \u201eocazional\u201c suna vorba aceasta. Ne este el actual? Va fi fiind celor pe cari amintirea sa nu i-a parasit niciodata. Noua ne poate da lectii, lectii dintre cele mai mari; actual nu ne este\u201c. Nu ne este actual, scrie Noica, pentru ca, \u00een loc sa \u201edesfigureze\u201c realitatea, s-a \u201eadaptat nevoilor\u201c ei, si-a \u201esacrificat propria vocatie creatoare\u201c dintr-o \u201egenerozitate\u201c rau \u00eenteleasa: mai t\u00e2rziu acelasi filozof \u00eel va sanctiona drastic pe Mircea Vulcanescu pentru ca, aflat \u00een puscarie, acesta s-a \u201esacrificat\u201c pe sine, las\u00e2ndu-se sa moara, salv\u00e2ndu-l pe altul. Stranie sanctionare a jertfei: sanctiune de o raceala curat maioresciana. Mai departe, Maiorescu nu este actual pentru ca \u201enu \u00eentelegea destul de dramatic istoria\u201c, fiindca, \u201epentru noi, cartea e neliniste\u201c, \u00een timp ce pentru Maiorescu, simplu profesor, cartea este material didactic \u00eenvatat si netrait, lipsit de viata: pura bibliografie. Profesorul nu e \u201ecarturarul nostru ideal\u201c si, desi \u201evizionarul politic de azi e mai putin intelectualizat dec\u00e2t Maiorescu\u201c, el e \u201emai ad\u00e2ncit, mai spiritualizat\u201c: \u201eOm al armoniei si faptei, Maiorescu facea concesii istoriei, \u00een loc s-o g\u00e2ndeasca si transforme \u00een cadrul unei viziuni care sa ne \u00eensufleteasca \u00eenca\u201c. Maiorescu apare cu justete \u00een ochii lui Noica drept un \u201eatenian\u201c, \u00een cazul caruia \u00eensa \u201ee prea serioasa disproportia \u00eentre dezastrul interior si seninatatea exterioara\u201c. \u00cei reproseaza, scot\u00e2ndu-l din actualitate, ca \u201edezastrul interior\u201c e \u00eennabusit prin disciplina intelectuala, si, \u00een loc sa ni se \u00eenfatiseze omul agitat din \u201e\u00censemnari…\u201c, traitor si suferitor al propriilor drame si dezastre, ne \u00eempinge \u00een fata \u201emasca\u201c senina si apolinica a unui \u201eprefacut\u201c. E un mare ipocrit Titu Maiorescu. E aceasta diferenta uriasa dintre un agnostic atenian capabil sa-si stap\u00e2neasca demonii, ai lui si pe ai altora, si \u201eomul crestin\u201c actual: \u201eNoi nu suntem Atenieni. Pentru cei de azi vieata publica nu e, ca pentru Maiorescu, o \u201eagora\u201c. Ea e – \u00een mod ideal, fireste – o biserica. Comunitatea cea mai \u00eenalta visata azi e altceva dec\u00e2t una prin consensul inteligentelor. E o comunitate de dragoste. Dragoste! Ar fi putut rosti Maiorescu, asa simplu si crestineste, cum \u00eel g\u00e2ndim azi, cuv\u00e2ntul acesta?\u201c Raceala proverbiala a lui Maiorescu nu e actuala, e rodul deliberat si rational urmarit al autoconstructiei intelectuale si al \u00eenabusirii s\u00e2ngeroase a clocotului si \u201edezastrului interior\u201c si e, crede Noica, o masca incompatibilita cu clocotul si elanul mistic al actualitatii: \u00een care unii viseaza o Rom\u00e2nie mai stralucitoare dec\u00e2t soarele de pe cer, iar un tovaras al sau din noua generatie cultiv\u00e2nd filozofia nelinistii si a aventurii va scrie \u201eSchimbarea la fata a Rom\u00e2niei\u201c, un soi de discurs pentru natiunea rom\u00e2na \u201esimpatic \u00eenflacarat si caracteristic pentru mentalitatea tinerilor \u00een noua Rom\u00e2nie, care sunt \u00een conditiile sufletesti ce au dus \u00een Germania romantica la filozofia idealista si mesianica\u201c (G. Calinescu).<\/p>\n
Nu-i tocmai greu de observat ca at\u00e2t \u00een felul \u00een care Noica \u00eel \u201edezactualizeaza\u201c pe agnosticul Maiorescu, si \u00een cel \u00een care Cioran vrea sa ne croim un destin cultivat mistic cu o Rom\u00e2nie \u201ecu populatia Chinei si destinul Frantei\u201c se aude vocea marelui profesor al acestei generatii nelinistite: vocea lui Nae Ionescu, a profetului \u201etrairii\u201c si al experientei, al \u201eratarilor\u201c gidiene fiindca, asa cum spune el, \u201eOmul e singurul animal care \u00eesi poate rata viata. Rata ram\u00e2ne rata orice ar face\u201c. C\u00e2nd toate aceste admirabile si frumoase utopii razlete si speculatii demne de cea mai \u00eenalta literatura artistica au cobor\u00e2t din mansarda, cerul sau cuibul g\u00e2ndirii si aduse pe pam\u00e2ntul tarii si al realitatii, multe dintre ele s-au dovedit dezastruoase. Ca si aceea de a-l condamna pe Maiorescu pentru ca omul cu acest nume si-a \u201eascuns\u201c si \u00eenabusit demonii si \u201edezastrul interior\u201c, c\u00e2stig\u00e2ndu-si cu acest greu pret libertatea de a fi senin, nemuritor si rece. De ar fi fost poet \u2013 Maiorescu ar fi fost un dezastru. Dar Maiorescu n-a fost poet, ci doar un \u201eatenian\u201c. Pastr\u00e2ndu-si biserica \u00een el, a ales sa fie pentru noi toti un om \u00een \u201eagora\u201c. Aticismul sau e cel mai \u00eenalt model pe care un mare om de cultura, intelectual si profesor rom\u00e2n l-a lasat urmasilor sai. Care au mereu de ales. Un \u201etext regasit\u201c dupa 80 de ani si republicat de \u201eDacia literara\u201c capata deodata \u00een ochii cititorului prevenit o actualitate frapanta. Dedicat unei rupturi, textul regasit de publicatia ieseana se intituleaza \u201eTitu Maiorescu si lumea noastra\u201c. A aparut \u00een \u201eUniversul literar\u201c de s\u00e2mbata, 24 februarie, 1940. E semnat de Constantin Noica, autor, p\u00e2na la acea… Cite\u0219te mai mult »Un atenian: Titu Maiorescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5402,2940,34,888,1864,4081,2653],"class_list":["post-7482","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dacia-literara","tag-dilema-veche","tag-constantin-coroiu","tag-constantin-noica","tag-emil-cioran","tag-radu-cosasu","tag-titu-maiorescu"],"views":2662,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7482","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7482"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7482\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7482"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7482"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7482"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nUn om fericit: Emil Cioran<\/strong>
\n\u00cen ultimii peste 20 de ani putine reviste
\nmi-au scapat fara sa-mi treaca macar pe dinaintea ochilor. Pe multe dintre ele le-am citit cu creionul \u00een m\u00e2na. Nu sunt putine nici cele pe care le-am tacut. Revista \u201eContact international\u201c apare la Iasi din 1990. E o publicatie de o rara eleganta, cu o tinuta grafica si plastica de clasa, dar probabil tocmai de aceea, \u00eentr-un peisaj revuistic at\u00e2t de pestrit si inegal, ea a trecut, cu discretia elegantei, ca si neobservata. O vad pentru prima oara si, recunosc, e o placere sa o deschizi si rasfoiesti, \u00eent\u00e2rziind mai \u00eent\u00e2i asupra \u201evernisajelor\u201c de arta plastica pe care ni le ofere. Revista, condusa de Liviu Pendefunda, cultiva eseuri pe cele mai diverse teme, cu precadere literare si, \u00eentr-o masura apreciabila, un esalon literar \u2013 proza, poezie, dramaturgie \u2013 cu nume mai noi sau mai vechi. Puterea unei reviste sta \u00een colaboratorii sai. Spre lauda ei, revista \u201eContact international\u201c \u00eesi mentine de ani buni un numar de colaboratori experimentati, profesionisti ai eseului si criticii literare, de la reputatul Constantin Calin, prezent cu melancolice si acide aforisme (\u201evorbe scurte\u201c le zice exegetul lui Bacovia) ori cu meditatii memorialistice pline de miez, p\u00e2na la publicisti, istorici si critici literari precum Mircea A. Diaconu, Constantin Coroiu, Ioan Holban, Antonio Patras, Liviu Papuc, Theodor Codreanu si multii altii care sustin prin competenta si eruditie programul anuntat de directorul publicatiei: \u201eOrice revista trebuie sa fie un proiect, sa aiba un mesaj ascuns sau vizibil, nu se poate impune prin anonimatul amorf al unui amestec nedigerabil de texte\u201c. Amestecul din \u201eContact international\u201c e \u201edigerabil\u201c, instructiv si plin de ingrediente savuroase. Asa sunt, bunaoara, portretele pe care Liviu Papuc le face unor oameni de seama descriind casele \u00een care au locuit sau despre care au scris, G. Calinescu, Gh. T. Kirileanu ori P. P. Carp: locurile \u201epopulate\u201c de acestia, casa, conac, mosie au luat, ele, chipul locuitorilor lor. Sau ca sa luam alte exemple, eseul nuantat si plin de disocieri pe care Constantin Trandafir \u00eel dedica judecatilor si prejudecatilor asupra misterioasei \u201einspiratii\u201c, cronicile literare amabile si judicioase pe care finul critic Mircea A. Diaconu le dedica doamnelor: Cornelia Maria Savu (\u201eRoman cu sertare\u201c), Letitia Ilea (\u201eO persoana serioasa\u201c) si Mariana Codrut (\u201eUltima patrie\u201c). Un singur lucru, recunosc, n-am prea \u00eenteles din aceste elegante reverente critice dedicate distinselor poete: \u00eentr-un r\u00e2nd criticul vorbeste insistent despre un \u201elirism eufemistic\u201c ce ar caracteriza-o pe una dintre cele despre care scrie. O fi de bine, o fi de rau? Noul concept, \u201elirismul eufemistic\u201c \u00eesi \u00eencepe cariera, de nu ma \u00eensel, cu aceasta critica inspirata a lui Mircea A. Diaconu. Citesc apoi un execelent eseu al experimentatului Constantin Coroiu: \u201eScrisorile expertului decaderii\u201c, si ce constatam? Clasicul \u201eamaraciunii\u201c si al \u201einconvenientului\u201c de a te naste si trai ni se arata, \u00een jurnalul austriacului Wolfgang Kraus, ca un personaj ca si necunoscut, un \u201ealt Cioran\u201c, departe de imaginea din scrierile ce l-au consacrat. Omul scrierilor lui nu seamana cu locuitorul mansardei si este departe de autorul si personajul conturat \u00een si din ele. Iata-l pe Cioran \u00een bluza si papuci, un batr\u00e2n(el) vesel si bine dispus care urca si coboara \u00eencarcat de plase si sacose scarile spre si de la mansarda ca un tinerel (sapte etaje zilnic!). Din atitudinea lui, scrie austriacul, \u201eemana bucuria de a trai si gratitudinea\u201c. Cine e Cioran? \u201eUn om fericit, modest, \u00eentelept din nastere \u2013 care \u00eensa si-a exteriorizat consecvent toate emotiile. Asta a fost \u00eentelepciunea lui, care niciodata nu s-a manifestat ca atare si l-a ferit de o batr\u00e2nete otravita…\u201c. Las la o parte ca i-a convenit si i-a dat m\u00e2na unui Emil Cioran sa fie \u201eun om modest\u201c (!), ca sa ma opresc putin asupra \u201ebatr\u00e2netii otravite\u201c de care s-a ferit si a scapat cu bine. Cioran, mai spune Kraus, \u201ea fost ieri cu mine: un exemplu pozitiv\u201c. Nici vorba de un mare scriitor acrit la batr\u00e2nete, \u201eotravit\u201c de povara anilor si de orgolii. Cum sa scapi de \u201eotrava\u201c pe care anii o aduna si o \u00eemprastie \u00een jur? Si cum \u00eei feresti pe cei l\u00e2nga care \u00eembatr\u00e2nesti de \u201eotrava\u201c pe care o arunci asupra lor? Otrava batr\u00e2netii unui om de seama strecoara \u00een cei tineri ambitiile si ranchiunele celor batr\u00e2ni: vedem asta \u00een jurul nostru, avem exemple la \u00eendem\u00e2na. Acesti batr\u00e2ni perversi si otraviti dau peste suflete moi, de plastilina, pe care le pot st\u00e2lci cu otrava influentei lor. Exemplul lui Cioran le-ar putea da de g\u00e2ndit. Sunt unii, \u00eemi spunea regretatul Z. Ornea, care \u201e\u00eembatr\u00e2nesc ur\u00e2t\u201c. Asa e, si spectacolul continua. \u00cen aceeasi buna revista ieseana, Constantin Calin noteaza: \u201elogic ar fi ca un moralist sa se poarte moral: \u00een noua din zece cazuri nu se \u00eent\u00e2mpla asa\u201c. Cum vedem, clasicul amaraciunii e cel de-al zecelea din aforismul lui Constantin Calin: un exemplu pozitiv, un om fericit! E o revista buna aceea \u00een care poti citi astfel de articole, eseuri, cronici si meditatii: \u201eun exemplu pozitiv\u201c.
\n\u201eGherila de partid\u201c si <\/strong>
\n\u201efoiletonismul sprintar\u201c<\/strong>
\nAflam din \u201eDilema veche\u201c ca d. Radu Cosasu a \u00eenceput sa scrie pe pereti: \u201eMemoria \u00eencep\u00e2nd sa ma lase \u2013 scrie incredibil autorul \u00een veci nemuritoarelor \u201eSupravietuiri\u201c, \u00een fond inubliabile amintiri ale unui fiu al veacului sau \u2013 sunt \u00een curs de a-mi stabili o lista de fapte, oameni, zile, minute si vorbe pe care nu am voie sa le uit, orice mi s-ar \u00eent\u00e2mpla. Poate sa para comic, tragic, inutil \u2013 nimic nu ma descurajeaza, am pus lista pe un perete \u2013 \u00eentre morm\u00e2ntul lui Kafka de la Praga si poza lui Rebreanu academician \u2013 si din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, usor alarmat, \u00eei adaug c\u00e2te un r\u00e2nd\u201c. Inutil \u2013 \u00een nici un caz: aceste exercitii de supravietuire prin memorie sunt opera vietii lui Radu Cosasu si, vedem, ea continua sa se scrie admirabil, \u00een lista agatata pe perete. Din acest \u201eaide-m\u00e9moire\u201c, tragic si comic \u00een acelasi timp, desprind acest fragment ca din Ilf si Petrov, o definitie, \u00een cheie domestica, a timpului absurd, fabulos, monumental si neverosimil pe care l-am trait: \u201eChiftelutele (memo: …pe care, la un bufet expres prin ’88, un amar\u00e2t m-a rugat frumos sa i le \u00eemprumut, pentru ca sa poata cumpara o sticla de bere, fiindca \u2013 precum scria pe perete \u2013 \u201efara m\u00e2ncare nu se vinde bautura\u201c)\u201c. Va dati seama c\u00e2ta munitie din registrul tragic, parodic si neorevolutionar ar fi consumat un \u201eanticomunist\u201c din zilele noastre spre a vesteji cu m\u00e2nie si sarcasm absurditatea acelei \u201eepoci\u201c?! Din fericire, Radu Cosasu este, ca si Caragiale, un scriitor realist cu simtul umorului absurd. Trec repede peste razboiul steril al lui Catalin Stefanescu dezlantuit contra propagandistilor regimului comunist si peste nostalgia sa interbelica dupa \u201econstructia unei simbolistici statale\u201c si \u201eo estetica a sistemului\u201c, spre a semnala si luptele greco-romane ale lui Dan C. Mihailescu cu cei ce nu mai sunt si nu mai pot cuv\u00e2nta: Eugen Barbu, Mihai Ungheanu, Ion Lancranjan, Pompiliu Marcea, dar si Edgar Papu, Serban Cioculescu, Adrian Marino, atasati cu totii \u201egheroasei gherile de partid si culiselor istete ale securimii\u201c, ce-si \u201ediversifica arsenalul\u201c prin atragerea lor \u00een ofensiva contra \u201efoiletonismului sprintar\u201c. Sa fi fost foiletonismul acesta chiar \u201esprintar\u201c, adica amagitor (\u201esprintar si \u00eenselator este g\u00e2ndul omului\u201c \u2013 zice cronicarul) sau poate tantos si cochet, ca o fata sprintara, vorba Dictionarului? Si era \u201efoiletonismul sprintar si insurgent\u201c Inamicul public nr. 1 ca sa mobilizeze contra lui \u201eSecurimea\u201c si \u201ejandarmeria de partid\u201c?! Oricum ar fi, un lucru e sigur: meritul incontestabil al lui Dan C. Mihailescu este acela ca, prin patos si talent remarcabil, \u00eei tine pe morti \u00een viata, \u00eei face sa para vii si sa stea \u00een picioare. Iata-l, \u00eenviat si palmuit ca viu, pe Adrian Marino: \u201ePe de alta parte, critica de \u00eent\u00e2mpinare, cu libertatea ei antipartinica de one man show, este atacata de artileria grea a academismului gaunos, a enciclopedismului apter si teoreticianismului dezosat, \u00eentrupata \u00een persoana lui Adrian Marino, autorul celor mai nedrepte (sub centura) atacuri la adresa impresionismului gazetaresc din toata istoria noastra literara. Egocentric resentimentar, megaloman ranchiunos, jalnic masochist, suma de frustrari umane si profesionale, Adrian Marino avea sa le serveasca de minune (ca si Marin Mincu, de altfel) cenzorilor partinici \u00eentru terfelirea gazetariei literare \u00eenteleasa ca prostituare instrumentata politic, mentalitate rebela cu felinar rosu la poarta, antinomica fata de \u201enobilele idealuri\u201c ale \u201estiintei literaturii\u201c slujite \u00eenversunat si fara folos de fostul biograf al fantasmelor macedonskiene\u201c. Cu un asemenea condei ascutit \u00een stare sa \u00eenvie si pe morti, Dan C. Mihailescu poate aspira el \u00eensusi, aidoma biografului \u201efantasmelor macedonskiene\u201c, la un loc de frunte ca biograf si necrologist al scriitorilor rom\u00e2ni.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"