{"id":7478,"date":"2011-04-28T07:40:14","date_gmt":"2011-04-28T05:40:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7478"},"modified":"2015-01-15T17:08:02","modified_gmt":"2015-01-15T15:08:02","slug":"vremea-dezamagirilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vremea-dezamagirilor\/","title":{"rendered":"Vremea dezam\u0103girilor"},"content":{"rendered":"

La noi, nicio minune nu mai tine, ca odinioara, trei zile. Mai mult, pentru a acoperi ceea ce trebuie acoperit: mizeriile,\u00a0 hotiile si vanitatile puterii etc., ar fi necesare chiar mai multe minuni intr-o zi, caci imaginatia specialistilor in diversiuni pare sa aiba totusi limite.\u00a0 S-a vazut ca p\u00e2na si marile dezvaluiri de colaborationisti si de asa-zisi turnatori nu mai au niciun ecou, ba chiar si anticomunistii au dat faliment. Deocamdata, cam multe catuse si prea numeroase sentinte date la televizor de catre cei ce nu au niciun drept si nici o calificare pentru a face acest lucru. Ne-am obisnuit cu un zbor foarte jos si cu o orbecaiala spirituala din care nimeni nu intelege nimic. Intre catuse si divorturi ce ar fi de ales? <\/strong><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

Cu aproape un veac si jumatate in urma, Ioan Slavici era convins ca soarele rom\u00e2nilor la Bucuresti rasare si, cum se stie, marele scriitor nu si-a schimbat parerea nici dupa ce \u201eregatenii\u201c lui l-au tinut in inchisoare pentru faptul ca era consecvent cu sine. At\u00e2t de consecvent inc\u00e2t a cerut aprobare sa ram\u00e2na in continuare in celula sa si dupa ce ii expirase condamnarea, dat fiindca trebuia\u00a0 sa-si termine o nuvela. Dar nimic nu mai e cum a fost, nici oamenii, nici inchisorile si nici justitia! Acum, daca am fi obligati sa spunem adevarului pe nume, mult mai corect ar fi sa sustinem ca astrul pomenit apune tot la Bucuresti! Si-apoi, indiferent daca ne convine sau nu, in absenta marelui Licurici, lumina vine deseori\u00a0 dinspre Covasna. Din apropierea polului frigului rom\u00e2nesc, din c\u00e2nd in c\u00e2nd, presedintele ne aduce la cunostinta observatiile sale g\u00e2ndite la rece, asupra poporului rom\u00e2n care, din nefericire, pe zi ce trece, il dezamageste tot mai mult. Caci, trebuie sa fie foarte trist sa te afli in fruntea unui popor cu \u201eperformante limitate\u201c, un popor betiv si lenes care, la urma urmei, nu te merita! C\u00e2ti pot intelege insa profunzimea si dimensiunile unei asemenea drame: ca niste conducatori performanti sa fie pusi in situatia de a conduce o multime oarecare prostita de alcool si de lene?\u00a0 C\u00e2ta nedreptate! In primii ani postrevolutionari, oamenii, inteleg\u00e2nd imediat in ce directie o luase tara si faptul ca la Revolutie at\u00e2tia si-au sacrificat viata in zadar, si-au sintetizat filozofia in c\u00e2teva cuvinte: \u201eDec\u00e2t sa ne v\u00e2nda altii tara, mai bine o bem noi!\u201c P\u00e2na la urma, in competitia dintre v\u00e2nzatori si betivi au c\u00e2stigat, cum era de asteptat, cei dint\u00e2i. Ceilalti, carora nu li se rezervase dec\u00e2t sansa de a practica acest vechi obicei stramosesc ori de \u201ea iesi din sistem\u201c, au luat calea bejeniei. Acum, c\u00e2teva milioane de rom\u00e2ni ajuta la ridicarea nivelului de trai al unor\u00a0 popoare europene, iar altii se pregatesc pentru acelasi drum. Sigur, nimic nu e nou sub soare, toate institutiile de care am avea nevoie exista de zeci sau chiar sute de ani, prin urmare se poate invata usor din experienta altora, dar noi nu facem dec\u00e2t sa tinem la experienta noastra si sa repetam cu ind\u00e2rjire propriile esecuri. Raposatul de la T\u00e2rgoviste, de exemplu, avea tot cam aceleasi nemultumiri: se simtea prea mare pentru un popor at\u00e2t de mic si, in plus, foarte nerecunoscator. Pentru ca tatal sau sa nu se rataceasca prin c\u00e2rciumile din imprejurimi, le-a desfiintat pur si simplu. Exemplul acesta poate fi urmat si de Cel Mereu Nemultumit, caci la comanda Ordonantelor de urgenta se afla un conational harnic si foarte ascultator care p\u00e2na acum a dovedit ca stie mai bine cum se m\u00e2nuieste coasa dec\u00e2t cartea, securea dec\u00e2t bisturiul mintii. Sigur, orice regula are si exceptii: se pot pastra doua, trei c\u00e2rciumi pentru ca poporul sa stie cum au fost si sa nu le confunde cu biserica sau cu scoala care, s-a spus doar, produce t\u00e2mpiti.
\nDemocratia noastra a ajuns la o asemenea perfectiune inc\u00e2t incep\u00e2nd cu Constitutia, orice se poate infiinta sau desfiinta la un simplu gest. Mai ales acum c\u00e2nd suntem la ora modernizarii si a reformelor, adevar pe care nu numai\u00a0 betivii si lenesii pomeniti nu au reusit sa-l inteleaga, ci chiar si cei mai iuti de minte care nu si-au batut joc de carte, ba dimpotriva, si-au dob\u00e2ndit o solida experienta\u00a0 pe la marile universitati ale lumii. Dar, cum spunea Oscar Wilde, \u201eun gentleman nu se amesteca in propriile sale afaceri\u201c. Cu alte cuvinte, nu este treaba specialistilor sa-si spuna parerea asupra domeniului lor de competenta in care au obtinut rezultate\u00a0 deosebite. Sau pot sa vorbeasca, dar nu-i asculta nimeni deoarece in clipa in care opiniile acestora ar avea greutatea necesara,\u00a0 activistii diletanti sau, mai exact, smecherii care ne conduc de aproape sapte decenii, si-ar pierde rostul, ar deveni ridicoli si inutili. De aceea, nimic nu trebuie lasat in seama competentilor, nicio reforma, nicio lege, pentru ca nu cumva sa ne reuseasca ceva! P\u00e2na acum, reformatorii n-au int\u00e2mpinat vreun obstacol. In ciuda brutalitatii lor, reactiile cobailor nu au reusit p\u00e2na in momentul de fata sa-i deranjeze: oamenii suporta taierile, reducerile si umilintele cele mai dure. Dupa doua decenii de libertate, demnitatea este un cuv\u00e2nt nefolosit, absent din vocabularul oamenilor, iar cozile la pomeni\u00a0 nu sunt cu nimic mai prejos dec\u00e2t cele din \u201eepoca de aur\u201c, dimpotriva! C\u00e2t despre intelectuali, majoritatea dintre ei au devenit propagandisti ai unei\u00a0 capetenii politice sau ai c\u00e2torva partide cu putere economica ori s-au specializat in denigrarea celor foarte putini care au realizat ceva.Tara pare a se afla in asteptarea unei catastrofe:\u00a0 cei ce n-au v\u00e2rsta sau curajul sa plece in lume, asa cum sunt indemnati,\u00a0 se tem sa nu-si piarda locul de munca in conditiile in care guvernul este incapabil sa ofere altceva in afara de taxe, reduceri, impozite, amenintari si proiecte nerealiste. Vechea obsesie a reformarii clasei politice a dus la aparitia unor mutanti, inc\u00e2t vaz\u00e2ndu-i ram\u00e2i uimit ca unii au glas articulat si ca au reusit sa se indeparteze de copacii din care par abia cobor\u00e2ti. Pentru ca, in realitate, reformatorii nu au dorit in diverse functii\u00a0 tineri inteligenti, in pas cu vremea, cu scoli adevarate, ci fiinte care sa compromita ideea de om politic, de parlamentar si de partid. Ca dovada, zeci sau chiar sute de tineri trimisi la studii in strainatate de catre statul rom\u00e2n someaza, in vreme ce talk-show-urile sunt populate prin hotar\u00e2rea partidului-stat cu niste creaturi bizare,\u00a0 demne de epoca de piatra a politicii. Scolile\u00a0 mutilate, prostia ridicata pe piedestalele care odinioara apartinusera culturii si educatiei, impreuna cu saracia mai brutala dec\u00e2t in cele mai negre zile ale Raposatului te obliga sa te intrebi daca toate acestea se fac tocmai la int\u00e2mplare. Distrugi totul fara sa pui ceva in loc?! Recenta reforma a Sanatatii, facuta si ea pe coltul mesei, si ajunsa doar la primul capitol, va contribui cel mult la dezvoltarea turismului intern. Oamenii de la tara, mai legati de casa lor, vor trebui sa strabata zeci sau chiar sute de kilometri cu elicopterul, iar in caz ca vor supravietui, vor descoperi ca pe masura ce o privesti de la inaltime, lumea devine tot mai frumoasa. Si la fel de frumoasa poate parea si din goana salvarilor. Dar p\u00e2na c\u00e2nd salvarile performante si elicopterele vor fi cumparate, bolnavii ram\u00e2n in grija Celui de Sus caci, din celebrul trio satesc – preot, dascal si doctor – , datorita reformei pomenite, preotul va fi, fara indoiala, cel mai ocupat. De altfel, la noi, de c\u00e2nd ne stim, Cel de Sus se ocupa nu numai de sanatate, ci si de agricultura, de inundatii, de drumuri si de ce a mai ramas din ceea ce altadata se numea tara. Iar Cei de Jos reformeaza mereu si rezultatele lor imi amintesc de demonstratiile de ergoterapie pe care, demult de tot, in indepartata-mi studentie, un laborant de la Catedra de Psihiatrie tinea sa ni le exemplifice in felul sau. Doi bolnavi psihic incarcau intr-un camion o gramada mare de nisip in vreme ce alti doi, in acelasi timp, il descarcau. Laborantul, multumit de deruta care ni se citea pe fete,\u00a0 se grabea sa ne explice: \u201eCe va mirati? Important e ca merge treaba!\u201cNu este vina mea ca mi-am amintit fara sa vreau de aceasta demonstratie si mai ales de replica laborantului. Mi-e tot mai limpede ca, dupa ce vor rezolva si\u00a0 Constitutia, va veni, in buna traditie, reforma reformelor. Nu stiu ce se va int\u00e2mpla cu betivii si cu lenesii. Indemnul dinspre Covasna suna foarte limpede: \u201eTrebuie sa ne hotar\u00e2m sa fim performanti!\u201c Absolut adevarat, dar oare vor putea betivii si lenesii sa ia o asemenea hotar\u00e2re?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La noi, nicio minune nu mai tine, ca odinioara, trei zile. Mai mult, pentru a acoperi ceea ce trebuie acoperit: mizeriile,\u00a0 hotiile si vanitatile puterii etc., ar fi necesare chiar mai multe minuni intr-o zi, caci imaginatia specialistilor in diversiuni pare sa aiba totusi limite.\u00a0 S-a vazut ca p\u00e2na si marile dezvaluiri de colaborationisti si… Cite\u0219te mai mult »Vremea dezam\u0103girilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[5400,4,5401],"class_list":["post-7478","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-dezvaluiri-colaborationisti","tag-editorial","tag-traian-besescu"],"views":1918,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7478","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7478"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7478\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7478"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7478"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7478"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}