Tot la sf\u00e2rsitul anului 2010 vedea lumina tiparului, la aceeasi editura, care a facut, in ultimii 20 de ani, enorme servicii culturii rom\u00e2nesti, prin inglobarea prioritara a culturii traditionale in proiectele sale editoriale \u2013 segment scos programatic din planurile altor edituri orientate catre alte zone ale culturii nationale si mondiale \u2013 culegerea lui Ludwig Adolf Staufe, \u201eBasme populare din Bucovina. O colectie inedita\u201c. Transcrierea textelor in limba germana si Introducere de Helga Stein. Traducere din limba germana, cuv\u00e2nt inainte si note de Viorica Niscov, Editura Saeculum I. O., Bucuresti 2010, Colectia \u201eMythos\u201c, 351 p. Este vorba, cum se vede, de o editie bilingva, cuprinz\u00e2nd, in sectiunea I, versiunea in limba rom\u00e2na a basmelor puse pe h\u00e2rtie, in urma cu mai mult de un secol si jumatate, de Ludwig Adolf Staufe, traduse cu cea mai mare grija pentru nuanta de Viorica Niscov, iar in sectiunea a doua, versiunile germane ale textelor, transcrise cu meticulozitate nemteasca de Helga Stein, care indica precis pozitia fiecarei naratiuni in manuscrisul lui Staufe, identificat in Biblioteca Nationala Austriaca din Viena sub cota 13571.
\nMai mult, cercetatoarea Helga Stein (av\u00e2nd ea insasi o biografie tulburata de grozaviile Celui De-Al Doilea Razboi Mondial: nascuta in 1937 in Stettin, Pomerania, se refugiaza, in 1947, dupa moartea tatalui, impreuna cu mama sa, originara din Transilvania, in Rom\u00e2nia; face studiile medii la Sibiu si universitare la Bucuresti, lucreaza la Institutul de Folclor din Cluj, paraseste Rom\u00e2nia in 1963 si se stabileste la G\u00f6ttingen etc. \u2013 vezi pentru detalii fisa sa la Iordan Datcu, Dictionarul etnologilor rom\u00e2ni, Editia a III-a, revazuta si mult adaugita, 2006, s. v., p. 828-9) reface cu minutiozitatea tipic germana biografia lui Ludwig Adolf Staufe \u2013 Simiginowitz (nascut la 28 mai 1832 la Cernauti \u2013 m. 19 mai 1897), adaug\u00e2nd date noi la cele consemnate de Ovidiu Birlea in \u201eIstoria folcloristicii rom\u00e2nesti\u201c, din 1974. Ceea ce inseamna ca Staufe \u2013 Simiginowitz nu era cu totul necunoscut mediilor intelectuale, mai t\u00e2rziu folcloristice, rom\u00e2nesti si ca munca lui de culegator onest, urm\u00e2nd drumurile deschise de fratii Grimm, de Vuk Stefanovic Karagici si altii, avusese un ecou, fie el si limitat, in epoca si dupa aceea. O prima punere in lumina a contributiilor culegatorului bucovinean cu tata rutean si mama germana a realizat neobosita Helga Stein prin publicarea comunicarii prezentate la Sesiunea \u201eMihai Pop\u201c de la Facultatea de Litere din Bucuresti in \u201eCERC\u201c. Revista de etnologie, vol. III, nr. 1, 2007, pp. 37-48 sub titlul \u201eL. A. Staufe si basmele sale rom\u00e2nesti din Bucovina (1852)\u201c; o versiune in limba germana apare in \u201eRomania Occidentalis \u2013 Romania Orientalis\u201c, volum omagial inchinat prof. univ. dr. Ion Talos, Cluj-Napoca, 2009, pp. 615-633. Datele de aici sunt utilizate in introducerea la volumul Basme populare din Bucovina, \u201eDespre colectia Ludwig Adolf Staufe si contextul ei istoric\u201c, p. 17-54.
\nCele 48 de naratiuni bucovinene, in limba germana, sunt reproduse \u201eintocmai\u201c cum au fost ele scrise de culegator, acum 160 de ani, in partea a doua a volumului pe care il comentam aici (\u201eVersiunile germane ale textelor\u201c, p. 209-246\u201c). Ele apartin, conform noii tipologii a basmelor, refacuta de H.-J. Uther dupa The Types of Folktale a lui Antti Aarne si Stith Thompson, ca The Types of International Folktales. A Classification and Bibliography, vol. I-III, FFC nr. 285, Helsinki, 2004, \u201ebasmelor despre animale\u201c 5 texte, \u201ebasmului fantastic\u201c 14, \u201epovestilor religioase\u201c 1, \u201epovestilor realiste\u201c 2, povestilor despre uriasul cel prost\u201c 5, \u201eglume si anecdote\u201c 15, \u201epovesti cu formule\u201c 2 si alte 4 neincadrate in tipologia ATU.
\n\u201eParcurgerea atenta a scrierilor lui L. A. Staufe \u2013 scrie Helga Stein \u2013 arata ca acesta a preluat cu succes si in domeniul prozei populare directiile de interes ale vremii sale. Cu basmele, legendele, c\u00e2ntecele populare si descrierea grupurilor etnice din Bucovina, el este pentru tara sa natala un precursor al cercetarilor etnografice. Totodata, pentru basmologia Bucovinei si aceea a poporului rom\u00e2n el apartine intelectualilor autohtoni care si-au dat seama de importanta acelor forme ale \u201ecopilariei\u201c literaturii nationale, s-au ocupat de ele si le-au valorificat pe c\u00e2t le-a stat in putinta. Culegerea lui, cunoscuta fie si numai prin selectia reprezentata de manuscrisul de la Viena, este de aceea de o importanta speciala pentru folcloristica rom\u00e2na\u201c, concluzie la care subscriem fara rezerve.
\nResponsabilitatea traducerii in limba rom\u00e2na a textelor culese de Staufe \u2013 Simiginowitz revine distinsei cercetatoare Viorica Niscov care, in prodigioasa sa opera, greu de cuprins in limitele unei recenzii (trimit, din nou, la Iordan Datcu, op. cit., s.v., p. 653-654), s-a preocupat constant de \u201eaducerea acasa\u201c a unor scrieri ale invatatilor germani care au avut contact cu cultura populara a rom\u00e2nilor, precum acelea ale lui Richard Kunish, \u201eBucuresti si Stambul. Schite din Ungaria, Rom\u00e2nia si Turcia. Traducere de V. N., Saeculum I. O., 2000, si Artur si Albert Schott, Basme valahe, Idem, 2003, si a publicat remarcabile studii despre relatiile rom\u00e2no-germane in domeniul naratiunilor populare (vezi, e. g. ., Colectia de basme a fratilor Grimm \u201eKinder\u2013 und Hausm\u00e4rchen\u201c in Rom\u00e2nia, in vol. Studii de istorie a literaturii rom\u00e2ne. De la C. A. Rosetti la G. Calinescu, E. A., 1968, p. 335-352)
\nNici Helga Stein, nici Viorica Niscov nu fac o operatie mecanica de transcriere, de pe un manuscris bine pastrat, dar vechi, totusi de 150 de ani, a basmelor culese de t\u00e2narul, pe atunci, Simiginowitz, sau de transpunere, intr-o rom\u00e2neasca inteligibila cititorilor din anul 2010, a respectivelor naratiuni. Nu este vorba, nici intr-un caz, nici in celalalt, de o munca de rutina, de editare, pur si simplu, a unui text, a unui document etnofolcloric, altminteri bine pastrat, gratie ordinii germane, intr-o mare biblioteca din Viena. Cele doua cercetatoare isi pun, explicit sau nu, problema restituirii basmelor, o data in forma germana pe care le-a dat-o culegatorul, apoi, mult mai dificil, in forma rom\u00e2neasca de la care, probabil, acesta va fi pornit.
\nRevin la chestiunea textualizarii in folclor, ceea ce nu reprezinta o fixatie a recenzentului (macar ca m-am exprimat in c\u00e2teva r\u00e2nduri asupra acesteia; vezi Text si textualizare in epoca postmoderna, \u201eCaietele ASER \u2013 Asociatia de Stiinte Etnologice din Rom\u00e2nia\u201c, nr. 2, 2006, Editura Tarii Crisurilor, Oradea, 2007, p. 119-128; \u201eDe la performarea orala la textul de colectie\u201c, Centrul National pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale. \u201eSinteze\u201c. Patrimoniul cultural imaterial \u2013 concepte si reprezentari, Vol. 13, 2006, p. 10-13 (aparut in 2007), Complexele probleme ale textualizarii \u201eformelor simple\u201c, \u201eCaietele ASER \u2013 Asociatia de Stiinte Etnologice din Rom\u00e2nia\u201c, nr. 3, 2007 \u2013 \u201ePatrimoniul etnologic: concepte, atitudini, tendinte\u201c, nr. 3, 2007, Editura Muzeului Tarii Crisurilor, Oradea, 2008, p. 13-20), ci un aspect relevant al publicarii culegerilor de folclor mai vechi si mai noi. Pentru ca, \u201ede la gura\u201c informatorului (povestitorului) bucovinean de la care va fi auzit si cules Staufe-Simiginowitz naratiunile adunate in caietul gasit in Biblioteca din Viena p\u00e2na la versiunea rom\u00e2neasca pusa la dispozitia cititorului de astazi de Viorica Niscov, textul a suferit, e de presupus, numeroase transformari. Int\u00e2i ca nu stim exact daca Ludwig Adolf Staufe, ale carui cunostinte de limba rom\u00e2na erau, la data culegerii, prin anii ’50 ai secolului al XIX-lea, \u201eextrem de precare\u201c, av\u00e2nd nivelul pe care culegatorul, \u201eca german si rutean\u201c, putuse sa si-o insuseasca \u201eintr-o tara at\u00e2t de poliglota precum Bucovina, ca obiect didactic obligatoriu in cursul inferior de invatam\u00e2nt\u201c (p. 19, nota 5). Este insa de presupus ca el avea la dispozitie textele in limba rom\u00e2na si ca traducerea ii apartine, cu toate impreciziile semnalate de Helga Stein in doctul sau studiu introductiv. Mai mult \u2013 afirma cercetatoarea \u2013 \u201eStaufe nu reda servil povestile, urm\u00e2nd intocmai originalul, ci istoriseste in felul in care era obisnuit sa vorbeasca acasa, ceea ce confera fluiditate si culoare nararii\u201c (p. 20). Nu prea imi dau seama de unde stie Helga Stein cum vorbea Staufe \u2013 Simiginowitz acasa, dar vreau sa cred ca se refera la un stil colocvial, de zi cu zi, diferit de limbajul academic, stiintific, livresc al vremii.
\nO a doua transformare o sufera basmele rom\u00e2nesti din Bucovina c\u00e2nd sunt traduse in limba in care, presupunem, au fost povestite. Germanista si basmoloaga de exceptie care este Viorica Niscov il crediteaza pe Staufe cu noninterventia in \u201esubiectele care i-au fost transmise\u201c, consider\u00e2nd chiar ca el \u201es-a straduit sa le noteze c\u00e2t mai exact, poate chiar sa le stenografieze\u201c (p. 6). Dar daca, totusi, cunostintele lui de limba rom\u00e2na erau, cum o spune singur, \u201eextrem de precare\u201c, cum ar fi putut acesta sa stenografieze povestile auzite? Pe de alta parte, traducatoarea apreciaza la Staufe \u201estradania de a repovesti fidel, evit\u00e2nd capcana literaturizarii, prolixitatilor, digresiunilor, moralismelor adesea insuportabile ale unor \u201ebasme de carte\u201c (a se vedea povestile lui Gh. Catana, G. Dem Teodorescu, Tudor Pamfile, fara a mai vorbi de compusii hibrizi ai lui Slavici)\u201c. Recuza, in schimb, \u201emonotonia si lipsa de expresivitate a discursului, determinate, intre altele, de saracia repertoriului de imagini si de amplitudinea mica a registrului lexical\u201c (p. 9). Sa intelegem ca acestea se refera la limba germana?
\nFara sa echivaleze in vreun fel (nici nu s-ar putea) versiunea originara, auzita de Staufe de la vreun taran sau t\u00e2rgovet bucovinean, traducerile in rom\u00e2neste ale acestor basme de secol XIX sunt destul de expresive pentru a ne oferi o lectura agreabila acum, la inceput de secol XXI. In plus, printr-un efort la care au contribuit folclorista germana Sigrid Schmit din Hildesheim (cf. nota 8, p. 21) si Viorica Niscov, naratiunile str\u00e2nse de Staufe sunt incadrate in versiunea noua a tipologiei internationale a basmelor (ATU), la care am facut referire mai sus, ceea ce reprezinta inca o calitate a editiei de fata.
\nCu toate intrebarile pe care trans-punerea in rom\u00e2neste a basmelor valahe din Bucovina le poate ridica, ceea ce ram\u00e2ne este aceasta recuperare de exceptie, repatriere, daca e permis sa spunem asa, a unui cr\u00e2mpei din patrimoniul cultural national, facuta cu abnegatie si buna credinta de cele doua cercetatoare \u2013 Helga Stein si Viorica Niscov \u2013 in cadrul generosului program al Editurii Saeculum I. O., initiale sub care, cu modestie, se ascunde neobositul I. Oprisan.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Tot la sf\u00e2rsitul anului 2010 vedea lumina tiparului, la aceeasi editura, care a facut, in ultimii 20 de ani, enorme servicii culturii rom\u00e2nesti, prin inglobarea prioritara a culturii traditionale in proiectele sale editoriale \u2013 segment scos programatic din planurile altor edituri orientate catre alte zone ale culturii nationale si mondiale \u2013 culegerea lui Ludwig Adolf… Cite\u0219te mai mult »Basme rom\u00e2nesti intr-o editie de calitate nemteasca<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5391,1590,5390],"class_list":["post-7453","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carte-de-basme","tag-carti","tag-editori"],"views":2495,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7453","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7453"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7453\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7453"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7453"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7453"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}